Decizia nr. 200/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ion Vrăbete în Dosarul nr. 1.821/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 779 D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materia analizată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 15 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.821/225/2016, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , excepție de neconstituționalitate ridicată de Ion Vrăbete într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autorul excepției împotriva unei ordonanțe de clasare și de renunțare la urmărirea penală.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză, prin faptul că nu oferă părții interesate dreptul de a formula recurs împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează plângerea împotriva ordonanței de neurmărire sau netrimitere în judecată.
6.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că procedura prevăzută la
art. 341 din Codul de procedură penală
nu are ca obiect stabilirea vinovăției în materie penală și că, doar în situația soluționării unui raport juridic penal de conflict, este obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicție în materie penală.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere, în argumentarea acestei opinii, la considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 .
9.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că își menține punctele de vedere care au fost reținute în
deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 ,
nr. 58 din 24 februarie 2015
și
nr. 139 din 12 martie 2015 .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la
alin. (6)
și la
alin. (7) pct. 1 ,
pct. 2 lit. a) ,
b)
și
d)
este definitivă“.
13.
Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, având, în prezent următorul cuprins: „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la
alin. (6) ,
alin. (7) pct. 1 ,
pct. 2 lit. a) ,
b)
și
d)
și
alin. (7^1)
este definitivă“.
14.
Cum însă în prezenta cauză produc efecte dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
în forma aplicabilă la data invocării excepției, având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
în forma anterioară modificării lor prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 .
15.
Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale
art. 24
referitoare la dreptul la apărare, prevederilor
art. 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv și ale
art. 2 din Protocolul nr. 7
la
Convenție
cu privire la dublul grad de jurisdicție în materie penală.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, mai multe decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se reține
Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015,
Decizia nr. 139 din 12 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, și
Decizia nr. 446 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
17.
Astfel, prin
Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015 , paragrafele 18-23, Curtea a reținut că prevederile
art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală
reglementează soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluției de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluții dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mișcare acțiunea penală și, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunțată, cu excepția situației referitoare la cazul în care se dispune începerea judecății, este definitivă. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că faptul că, potrivit
alin. (8) al art. 341
supus analizei, încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la
alin. (6)
și la
alin. (7) pct. 1 ,
pct. 2 lit. a) ,
b)
și
d)
ale aceluiași articol este definitivă, ceea ce nu este de natură a afecta constituționalitatea dispozițiilor criticate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reținut că, atât
art. 129 , cât și
art. 126 alin. (2) din Constituție
fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“.
18.
Prin urmare, Curtea a conchis că dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de
art. 24 din Legea fundamentală
și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de
art. 21 din Constituție
și
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părților interesate de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a
Legii fundamentale
și a actelor normative europene invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză și că, astfel, așa cum a fost arătat mai sus,
art. 129 din Constituție
stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
19.
Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile
art. 340
și
341 din Codul de procedură penală , în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a constatat că prevederile
art. 2
privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din
Protocolul nr. 7
la
Convenție
nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, s-a reținut că prevederile
art. 13 din Convenție
nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile
art. 340
și
341 din Codul de procedură penală , legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
20.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile și în prezenta cauză.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Vrăbete în Dosarul nr. 1.821/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constată că dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.