Decizia nr. 142/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace

între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Cleopatra Iurchevici în Dosarul nr. 1.217/116/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 86D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 105D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 164/2014,

excepție ridicată de Victoria Lupu, Răzvan Lupu, Elena Sotir, Teodora Daria Balaciu, Constanța Păunescu, Elena Antipa, Eduard Alexandru Antipa, Valina Angelica Neghina, Valeria Tamazlîcaru, Andrei Marian Tamazlîcaru în Dosarul nr. 2978/3/2014* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, avocatul Adrian Bobanga din cadrul Baroului București, cu delegație de substituire a avocatului Bogdan Mihail Giurea depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

6.

Având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul autorilor excepției în Dosarul nr. 105D/2016 este de acord cu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 105D/2016 la Dosarul nr. 86D/2016, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției în Dosarul nr. 105D/2016, care invocă renunțarea la soluționarea excepției de neconstituționalitate și, în consecință, solicită respingerea acesteia. În acest sens depune note scrise și înscrisuri privind decesul autoarei excepției Elena Antipa.

8.

Reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.217/116/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace

intre România și Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cleopatra Iurchevici cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 1133 din 3 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția civilă într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor despăgubiri.

10.

Prin Încheierea din 7 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.978/3/2014*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Victoria Lupu, Răzvan Lupu, Elena Sotir, Teodora Daria Balaciu, Constanța Păunescu, Elena Antipa, Eduard Alexandru Antipa, Valina Angelica Neghina, Valeria Tamazlîcaru, Andrei Marian Tamazlîcaru într-o cauză având ca obiect pretenții.

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, că prevederile

Legii nr. 164/2014

sunt neconstituționale, deoarece eșalonarea plății unor creanțe asupra statului pentru perioade de timp foarte mari sau incerte aduc atingere dreptului la un proces echitabil, protejat de

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

sunt neconstituționale, deoarece dispun că acest act normativ se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Totodată, se creează o situație discriminatorie între persoanele îndreptățite a beneficia de compensațiile bănești, întrucât o parte dintre acestea și-au îndestulat deja patrimoniul, în timp ce alte persoane sunt obligate să mai aștepte cel puțin încă 5 ani pentru a-și vedea realizate drepturile bănești. Cu atât mai mult, se creează o discriminare, având în vedere că pentru perioada de 5 ani, stabilită pentru plata despăgubirilor bănești, prevederile

Legii nr. 164/2014

nu instituie o altă reactualizare a sumelor eșalonate.

12.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care reține că situația juridică analizată în prezenta cauză este în curs de formare, iar legiuitorul a optat pentru aplicarea legii noi -

Legea nr. 164/2014 , care produce efecte doar pentru viitor. De asemenea, instanța judecătorească consideră că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja de apreciere a statutului în alegerea soluțiilor economice, în vederea păstrării echilibrului bugetar între venituri si cheltuieli.

13.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră ca sunt constituționale prevederile ce reglementează aplicarea

Legii nr. 164/2014

și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998

și a

Legii nr. 290/2003 , sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.592 din 13 decembrie 2011 .

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Guvernul consideră ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Consideră că dispozițiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . În raport de dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Constituție , menționează că prevederile legale care fac obiectul prezentei excepții nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plății eșalonate, stabilite de legiuitor. Cu privire la problema de drept a plății eșalonate a despăgubirilor, precizează că aceasta a mai fost supusă controlului de constituționalitate exercitat în raport cu critici similare, sens în care invocă

Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012 ,

deciziile nr. 1.534

și

nr. 1.535 din 28 noiembrie 2011 ,

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 ,

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 ,

Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 . Reține că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, iar modalitatea de executare este impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte , stabilitatea economica a statului român.

16.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

Legii nr. 164/2014

sunt constituționale, sens în care reține că reglementarea unor măsuri noi pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , diferite de cele din actele normative pe care le modifică, nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată. Prin instituirea unei noi proceduri de stabilire și acordare a despăgubirilor, precum și de plată a sumelor reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților înainte de intrarea in vigoare a

Legii nr. 164/2014

(măsuri justificate și de contextul economico-financiar cu care se confrunta statul) nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată în substanța sa. Pe de altă parte, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție. În realitate, normele legale criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare în anumite termene, care nu apar ca fiind nerezonabile. De asemenea, în Dosarul nr. 105D/2016, Avocatul Poporului reține că normele supuse controlului de constituționalitate nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalității în fața legii, prevăzut de

art. 16 din Constituție,

întrucât se aplică tuturor celor prevăzuți de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,

Legea nr. 164/2014)

nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legislația anterioară pe care le-a înlăturat din fondul activ legislativ, tocmai pentru a reglementa modul de acțiune în timpul următor intrării acesteia în vigoare. Reține, totodată, că dispozițiile

Legii nr. 164/2014

nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru valorificarea drepturilor pretinse, dar și a intereselor lor legitime și de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, susținerile avocatului autorilor excepției în Dosarul nr. 105D/2016, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace

între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014.

20.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile

Legii nr. 164/2014

contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 11 alin. (1)

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

privind universalitatea,

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 44 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul de proprietate privată și

art. 78

privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea sunt invocate dispozițiile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor.

21.

Referitor la cererea de renunțare la excepția de neconstituționalitate formulată în Dosarul nr. 105D/2016, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile

Codului de procedură civilă

referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului“. Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, iar soluționarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o, cu consecința că aceasta nu poate renunța la soluționarea excepției.

22.

În continuare, examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 164/2014 , în ansamblul lor, au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii, spre exemplu,

deciziile nr. 173 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016, și

nr. 248 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

23.

Astfel, Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, dispozițiile

Legii nr. 164/2014

nu încalcă prevederile constituționale ale

art. 15 alin. (2)

care consacră principiul neretroactivității legii civile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Curtea a mai constatat că ipoteza avută în vedere de dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014. Prin urmare, dispozițiile

art. 78 din Constituție

nu sunt încălcate.

24.

Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 16 din Constituție,

Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

25.

De asemenea, prin

Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația anterioară ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor

art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție , potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile

art. 1 cuprinse în Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice și juridice la respectarea bunurilor, lasă în competența statelor semnatare ale

Convenției

adoptarea măsurilor legislative concrete și a procedurii de urmat, necesare în vederea acordării de despăgubiri (a se vedea, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 202 din 18 aprilie 2013,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). Curtea a constatat că, prin prevederile de lege criticate, statul nu contestă existența unui bun în sensul

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora.

26.

În ceea ce privește critica eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

27.

Referitor la constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Executarea uno ictu constituie o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura. Prin urmare, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituțională instituită de

art. 1 alin. (3)

din Legea fundamentală - are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.

28.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cleopatra Iurchevici în Dosarul nr. 1.217/116/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Victoria Lupu, Răzvan Lupu, Elena Sotir, Teodora Daria Balaciu, Constanța Păunescu, Elena Antipa, Eduard Alexandru Antipa, Valina Angelica Neghina, Valeria Tamazlîcaru, Andrei Marian Tamazlîcaru în Dosarul nr. 2.978/3/2014* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

Legii nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace

între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.