Decizia nr. 388/2017

Articolul 21

Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, și în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă din bugetul Secretariatului General al Guvernului.

13.

Curtea observă că

art. II pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2012

modifică

art. 21 din Legea nr. 202/1998 , astfel cum aceasta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 8 iulie 2009, care avea următorul conținut: „Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, și în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă de către Camera Deputaților.“ Având în vedere că, prin

art. II pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2012 , nu se schimbă soluția legislativă cuprinsă în

art. 21 din Legea nr. 202/1998 , precum și faptul că autoarea excepției critică soluția legislativă potrivit căreia Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, și în limba maghiară, Curtea constată că obiect al excepției îl constituie dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013. Potrivit

art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.“ De altfel, așa cum susține și autoarea excepției, chiar și în forma inițială a

Legii nr. 202/1998 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 423 din 10 noiembrie 1998,

art. 18

prevedea că „Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, și în limba maghiară.“

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor

art. 13 din Constituție , potrivit cărora, în România, limba oficială este limba română.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost invocată prin însăși acțiunea de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâților Guvernul României, prim-ministrul Guvernului României, Secretariatul General al Guvernului României și secretarul general al Guvernului României „să oprească/înceteze editarea Monitorului Oficial al României, Partea I, în limba maghiară“, cerere întemeiată de reclamantă pe

art. 8 din Legea nr. 554/2004

și prin care a invocat și excepția de neconstituționalitate. Instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, făcând însă aplicarea

art. 9 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 554/2004 , reținând că excepția de neconstituționalitate reprezintă tocmai cauza acțiunii judiciare promovate de reclamantă și suspendând cauza până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională în temeiul

art. 9 din Legea nr. 554/2004 , cu denumirea marginală „Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului“.

16.

Cu privire la diferența de conținut normativ dintre

art. 8

și

9 din Legea nr. 554/2004 , prin

Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, paragrafele 19-21, Curtea a reținut că

art. 8 din Legea nr. 554/2004

reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, iar

art. 9 din aceeași lege

reprezintă o procedură specială care completează cadrul general, ținând cont atât de specificul acțiunii, cât și de exigențele privind termenul rezonabil în cadrul unui proces echitabil. În temeiul

art. 8

din lege, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca, pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței de contencios administrativ, excepția de neconstituționalitate, atunci când din datele cauzei și dezbaterile în fața instanței reiese faptul că vătămarea își are temeiul, de fapt, în prevederile actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, deci inclusiv în baza prevederilor unei ordonanțe a Guvernului. Potrivit

art. 9 din lege , reclamantul poate promova o acțiune care are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului. De asemenea,

art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

își poate găsi aplicarea și în situația emiterii sau refuzului emiterii unui act administrativ individual subsecvent, dar numai în condițiile în care sursa vătămării o reprezintă în mod efectiv ordonanța Guvernului transpusă în acel act. Curtea constată că aceasta este rațiunea pentru care legea obligă reclamantul să formuleze odată cu acțiunea principală excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile ordonanței Guvernului.

Art. 9 din lege

reprezintă expresia prevederilor constituționale ale

art. 126 alin. (6) teza a doua

potrivit cărora „Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale“.

17.

Prin

Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 8 mai 2017, paragraful 34, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 554/2004

reprezintă norma cu caracter special, care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu

Legea fundamentală . Curtea a mai reținut, la paragraful 36, că, în temeiul

art. 8

din lege, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca oricând pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței de contencios administrativ excepția de neconstituționalitate a oricăror dispoziții din legi sau ordonanțe ale Guvernului care au legătură cu soluționarea cauzei, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deci inclusiv cele în baza cărora au fost emise actele administrative. Într-o atare situație, instanța va sesiza Curtea Constituțională, fără a suspenda cauza, litigiul continuând să se judece și, eventual, să primească o soluție definitivă. În cazul în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, care poate fi inclusiv o ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului, după soluționarea definitivă a cauzei, decizia Curții Constituționale poate constitui temei al revizuirii, remediu procesual prevăzut de

art. 509 din Codul de procedură civilă . La paragraful 40, Curtea, analizând conținutul normativ al

art. 9 din Legea nr. 554/2004 , a reținut că

alin. (1)

prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, de a introduce acțiune la instanța de contencios administrativ. Obiectul acțiunii este cel prevăzut de

art. 9 alin. (5) din lege

și poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Acțiunea principală va fi însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței Guvernului. Potrivit

alin. (2) , instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 29 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

18.

Ținând cont de această jurisprudență care statuează caracterul special al dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 554/2004 , dispoziții în temeiul cărora instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate în prezenta cauză, Curtea constată că, în cadrul acțiunii de contencios administrativ întemeiate pe

art. 9 din Legea nr. 554/2004

(„Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului“), se poate invoca doar o excepție de neconstituționalitate ce vizează o ordonanță a Guvernului (simplă sau de urgență) sau dispoziții din aceasta. Or, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, în realitate, dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, deoarece, chiar dacă, în mod formal, autoarea excepției a indicat și prevederile

art. II pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2012 , aceasta a criticat soluția legislativă potrivit căreia Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, și în limba maghiară, soluție legislativă cuprinsă deja în

Legea nr. 202/1998 . Prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Legea nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepție ridicată de Asociația Civică pentru Demnitate în Europa în Dosarul nr. 7.084/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 iunie 2017.