Decizia nr. 505/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Cătălin Cherecheș în Dosarul nr. 1.070/100/2016 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.191D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit

art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 , ordinul prin care prefectul ia act de încetarea mandatului primarului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ și, pe tot parcursul soluționării contestației, ambele părți își pot exercita drepturile și garanțiile procesuale. Ca atare, față de cele menționate, apreciază că nu se încălcă nici celelalte prevederi constituționale invocate de autor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.070/100/2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 28 iunie 2016, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Legea nr. 215/2001

a administrației publice locale. Excepția a fost ridicată de Cătălin Cherecheș, într-o cauză având ca obiect anularea ordinului prefectului de constatare a suspendării de drept a mandatului de primar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 71 din Legea nr. 215/2001

contravin principiilor generale de drept, prevederilor constituționale și celor din tratatele internaționale la care România este parte, întrucât suspendarea mandatului de primar apare ca o sancțiune și nu conferă emitentului ordinului, respectiv prefectului, niciuna dintre prerogativele prevăzute de lege, ci doar i se atribuie o prerogativa nouă de a constata o stare de fapt, exclusiv formal, însă emite un ordin cu efect sancționator. Totodată, autorul excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate înfrâng prezumția de nevinovăție și „nu consacră o pârghie judiciară de cenzurare, cu toate că suntem în prezența unui act administrativ de autoritate, cu caracter sancționator, care produce efecte juridice, sociale și financiare“.

6.

Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția invocată este inadmisibilă, având în vedere considerentele

deciziilor nr. 785 din 16 iunie 2011

și

nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , prin care Curtea Constituțională a statuat că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce privește formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

9.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 71 din Legea nr. 215/2001

sunt constituționale. În acest sens arată că, potrivit

art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 , republicată, ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ, contestația adusă spre soluționare în fața instanței judecătorești constituind însăși modalitatea specifică și concretă prevăzută de legiuitor pentru a ataca în justiție actul administrativ vătămător - în speță, ordinul prefectului. Atât timp cât, sub imperiul garanției constituționale, legea prevede o modalitate concretă și efectivă de acces la instanță a părții interesate, nu sunt încălcate prevederile

art. 21 alin. (1)

sau

art. 126 alin. (6) din Constituție . În plus, suspendarea exercitării mandatului nu este de natură să limiteze efectele principiului prezumției de nevinovăție, raportat la

art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Prin urmare, apreciază că nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor

art. 53 din Constituție .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 71 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din data de 20 februarie 2007, dispoziții care au următorul cuprins:

(1)

Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanța de judecată prefectului care, prin ordin, în termen de maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.

(2)

Ordinul de suspendare se comunică, în termen de maximum 48 de ore de la emitere, primarului.

(3)

Suspendarea durează până la încetarea situației prevăzute la alin. (1).

(4)

Dacă primarul suspendat din funcție a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul, în condițiile legii, la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei în care a fost suspendat.

(5)

Prevederile alin. (1)-(4) se aplică și viceprimarului.

13.

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3)

referitor la statul de drept,

art. 11 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 23 alin. (11)-(13)

cu privire la libertatea individuală,

art. 52 alin. (1)

și

(2)

referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 53 alin. (1)

și

(2)

privind condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 126 alin. (6)

referitor la instanțele judecătorești. De asemenea sunt invocate prevederile

art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului ,

art. 6 paragrafele 1

și

2

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și

art. 14

cu privire la egalitatea în fața legii și a curților de justiție, precum și examinarea litigiului în mod echitabil și public de către un tribunal competent, independent și imparțial, stabilit prin lege, din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta nu respectă dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , dispoziții ce impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate instanței de contencios constituțional.

15.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în care s-a statuat asupra acestei cerințe, excepția de neconstituționalitate are o anumită structură, fiind, în mod esențial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei contrarietăți existente între cele două texte (a se vedea

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

16.

În cauza de față, excepția nu cuprinde motivarea pretinsei contrarietăți între textul criticat și normele constituționale invocate. În situații similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce privește formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în acest sens, de exemplu,

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

17.

Totodată, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , precitată, Curtea a observat că, dacă excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , ipoteză ce corespunde situației din prezenta cauză. Or, în cauză, se susține că dispozițiile

art. 71 din Legea nr. 215/2001

contravin principiilor generale de drept, prevederilor constituționale și celor din tratatele internaționale la care România este parte, fără a se desluși motivele pentru care autorul excepției apreciază astfel.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Cătălin Cherecheș în Dosarul nr. 1.070/100/2016 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2017.