Decizia nr. 357/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…
Are ca temei 3
- Legea nr. 190/1999 9 decembrie 1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare
- Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 (prevederi anume) privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…
- Decizia nr. 623/2016 25 octombrie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Românească - S.A. din București (membră a Grupului National Bank of Greece) în Dosarul nr. 1.795/292/2016 al Judecătoriei Roșiori de Vede și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.855D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.146D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Românească - S.A. din București (membră a Grupului National Bank of Greece) în Dosarul nr. 28.695/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.
6.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
7.
Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.146D/2017 la Dosarul nr. 1.855D/2016, care este primul înregistrat.
8.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că asupra dispozițiilor
Curtea s-a mai pronunțat, sens în care menționează, spre exemplu,
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016 ,
Decizia nr. 639 din 27 octombrie 2016
și
Decizia nr. 695 din 24 noiembrie 2016 . Față de această jurisprudență, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016
a devenit inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate cu privire la celelalte dispoziții
este neîntemeiată. În acest context, precizează că se impune menținerea precedentului constituțional, deoarece nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9.
Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.795/292/2016, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
10.
Prin Încheierea din 5 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 28.695/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
11.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din București (membră a Grupului National Bank of Greece) în cauze întemeiate pe dispozițiile
12.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, prin raportare la
art. 1 alin. (4)
coroborat cu
art. 126 alin. (1) din Constituție , deoarece legiuitorul nu poate interveni asupra raporturilor juridice consfințite pe calea hotărârilor judecătorești, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Legea nr. 77/2016, însă, prin art. 8 alin. (5) , intervine asupra măsurilor stabilite de către instanțele judecătorești în două moduri, și anume, atât asupra litigiilor în care instanța a pronunțat o hotărâre definitivă și/sau irevocabilă, cât și în cele aflate în faza executărilor silite, stabilind că atât consumatorii împotriva cărora s-a pronunțat de către instanțele judecătorești o hotărâre cu privire la contractul de credit, cât și cei care se află în executare silită, indiferent de stadiul acesteia, pot solicita creditorului ștergerea datoriei decurgând din contractul de credit în integralitate, indiferent de stadiul procedurii judiciare sau extrajudiciare. Cu alte cuvinte, noua lege intervine asupra caracterului executoriu și/sau definitiv al unei hotărâri judecătorești, precum și asupra modalității de încetare a unei executări silite, stabilind că un consumator, indiferent de situația juridică la care este parte, poate solicita instanței modificarea acesteia în virtutea noii legi. Așa fiind, apreciază că
contravine principiului separației puterilor în stat.
13.
Referitor la
art. 15 alin. (2) din Constituție , care consacră principiul neretroactivității legii civile, se susține că, în totală contradicție cu dispozițiile Constituției și ale legii civile, legiuitorul a stabilit, prin
art. 11 din Legea nr. 77/2016 , că aceasta este aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată, inclusiv contractelor care formează obiectul unei executări silite. Arată că, astfel cum este prevăzut de
art. 8 alin. (5)
din actul normativ criticat, dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Deși legea nu prevede o clasificare sau o exemplificare a noțiunii de contract în derulare, din examinarea legii în ansamblu, autoarea excepției apreciază că aceasta se aplică: contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii și care constituie titluri executorii în cadrul executărilor silite, contractelor care au format sau care formează obiectul unor dosare supuse soluționării instanțelor de judecată pentru a stabili legalitatea acestora ori prețul acestora etc. Prin compararea dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Constituție
cu cele ale
art. 11 din Legea nr. 77/2016 , este evident că legea dării în plată nu poate fi aplicabilă decât contractelor încheiate după intrarea în vigoare a acesteia. Totodată, arată că legea dării în plată stabilește că aceasta se aplică atât contractelor de credit încheiate direct cu instituțiile bancare, cât și celor cesionate de acestea altor persoane juridice, instituții nebancare. În susținerea criticii referitoare la încălcarea
art. 15 alin. (2) , se invocă jurisprudența Curții Constituționale, exemplu fiind
Decizia nr. 745 din 3 noiembrie 2015 .
14.
În ceea ce privește
art. 44 din Constituție
privind dreptul de proprietate privată, se susține că prevederile
art. 1 alin. (1) , coroborate cu cele ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , stabilesc faptul că pot face obiectul dării în plată inclusiv imobilele care au fost date în garanție la încheierea contractelor de credit, care în prezent au fost cesionate altor persoane juridice - diferite de instituțiile financiare. Or, aceste prevederi contravin dispozițiilor
art. 44 din Constituție , atât timp cât micșorează dreptul de proprietate și patrimoniul cesionarului.
15.
În acest context, se arată că, în cazul creanțelor actuale ale băncilor, acestea reprezintă un drept câștigat sub imperiul vechii legi, iar anularea debitelor deja scadente ar echivala cu o expropriere fără niciun fel de despăgubire, întrucât creditorul este îndreptățit să primească prețul pentru serviciile prestate, cel puțin până la momentul transmiterii notificării în baza
Legii nr. 77/2016 . Or, în aceste cazuri, practica Curții Constituționale a stabilit că este aplicabilă teoria drepturilor câștigate, teorie potrivit căreia legea nu mai poate retroactiva în cazul în care un drept a fost deja inclus în patrimoniul unei persoane. Această teorie este aplicabilă și în cazul contractelor de credit în desfășurare, dar care au fost supuse deja controlului unei instanțe de judecată, care a stabilit întinderea obiectului și prețul acestuia, și nu numai. A veni și a interveni asupra unui drept care a fost constituit în patrimoniul creditorului în temeiul unui act juridic care a trecut de controlul unei instituții juridice și asupra căruia nu se mai poate interveni înseamnă a se încălca nu numai un drept de proprietate al creditorului, dar și prevederile procedurale care conferă caracter definitiv sau irevocabil acelui act.
16.
Raportat la
art. 135 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Constituție , autoarea excepției susține că
instituie în sarcina creditorilor - indiferent de calitatea acestora, instituții de credit, cesionari sau alte persoane, obligații severe cu privire la modalitatea de administrare a patrimoniului, prin impunerea preluării imediate a unui bun imobil cu care a fost garantat contractul de credit și a eliminării oricăror sume ce urmau a fi recuperate de aceștia în baza contractului de credit odată cu obținerea proprietății asupra imobilului respectiv. Apreciază că modificarea politicii de creditare, după adoptarea
face dovada faptului că statul român a intervenit în mod forțat într-un contract negociat între părți, încălcându-se, astfel, principiul libertății comerțului. Prin adoptarea acestei legi, instituțiile de creditare sunt forțate să fie parte într-un contract ale cărui condiții nu și le-au dorit niciodată. Așa fiind , Legea nr. 77/2016
intervine asupra liberei inițiative a părților, modificând prețul și obligațiile părților dintr-un act juridic care are la bază manifestarea de voință a părților contractante, încălcându-se principiul libertății comerțului.
17.
Totodată, cu privire la pretinsa încălcare a principiului securității juridice, se susține că
aduce atingere acestui principiu deoarece prevede posibilitatea retroactivării legii civile, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voința părților la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, și creează, totodată, un dezechilibru în interpretarea unitară a legii. Apreciază, astfel, că prevederile
sunt total incerte și instituie doar noțiunea de contract în derulare, fără a da o explicație aferentă acestor contracte.
18.
Judecătoria Roșiori de Vede opinează că
este neconstituțională.
19.
Judecătoria Sectorului 1 București opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, instanța însușindu-și criticile aduse
de către autoarea excepției.
20.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
21.
Guvernul, în Dosarul nr. 1.146D/201 7 , menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie și, având în vedere inclusiv faptul că autoarea prezentei excepții formulează critici similare celor invocate de către autorii excepțiilor asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
apreciază următoarele: cu privire la sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 , întrucât Curtea Constituțională a reținut neconstituționalitatea acestei sintagme, în virtutea prevederilor
art. 29 alin. (3)
și
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă; prevederile
art. 11 teza întâi , raportate la
art. 3 teza a doua,
art. 4 ,
7
și
8 din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existenta impreviziunii; excepția de neconstituționalitate privind prevederile
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza întâi,
precum și ale prevederilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016
este inadmisibilă; excepția de neconstituționalitate ce privește dispozițiile
art. 11 teza întâi
raportate la celelalte dispoziții din
este neîntemeiată.
22.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
reține următoarele:
23.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
24.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.
25.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (4)
cu privire la separația și echilibrul puterilor în stat coroborat cu
art. 126 alin. (1)
potrivit căruia „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești, stabilite prin lege.“,
art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivității legii civile,
art. 44 alin. (1)
și
alin. (2) teza întâi
referitor la dreptul de proprietate , art. 126 alin. (1)
referitor la instanțele judecătorești și
art. 135 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a)
privind economia. De asemenea, se menționează principiul securității juridice prevăzut la
art. 1 alin. (5) din Constituție .
26.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că atât
Legea nr. 77/2016 , în ansamblul său, cât și prevederile
art. 1 alin. (3),
art. 3 ,
art. 4,
art. 5 alin. (2) ,
art. 6-8,
în special
art. 8 alin. (1),
(3)
și
(5) ,
art. 10
și ale
art. 11
din acest act normativ, au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care este, spre exemplu,
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017.
27.
De asemenea, din perspectiva unor critici și prin raportare la dispoziții constituționale similare cu cele invocate în cauza de față, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 695 din 24 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 15 martie 2017, excepție ridicată chiar de autoarea din prezenta cauză, respectiv Banca Românească - S.A. din București (membră a Grupului National Bank of Greece).
28.
Față de jurisprudența Curții Constituționale în materie, Curtea constată că, în prezenta cauză, în ceea ce privește o parte din dispozițiile legale criticate cuprinse în
Legea nr. 77/2016 , nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și din dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printro decizie anterioară a Curții Constituționale“.
29.
Astfel, referitor la situația de fapt din cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești a quo care au sesizat instanța de contencios constituțional, Curtea reține că, în aceste cauze, contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a
noului Cod civil , respectiv 1 octombrie 2011.
30.
Faptul că aceste contracte de credit, ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești a quo care au sesizat Curtea în prezentele dosare, au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a
noului Cod civil
este relevant în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a
art. 11 din Legea nr. 77/2016 . Curtea reține că, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile
se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de- a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016
se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a
și, implicit, a
noului Cod civil . Și în ceea ce privește prevederile
art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016
(„prin derogare de la dispozițiile
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare“), având în vedere că aceleași contracte de credit au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , adică 1 octombrie 2011, prevederile de lege criticate nu pot fi aplicate contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a
noului Cod civil , așa încât Curtea va respinge ca inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate a
art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 .
31.
Prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
paragraful 120, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale
art. 3 teza a doua ,
art. 4,
art. 7
și
art. 8 din Legea nr. 77/2016
sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanța judecătorească, în condițiile formulării contestației de către creditor sau a acțiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiției notificării creditorului conform celor prevăzute de
precum și îndeplinirea criteriilor prevăzute de
art. 4
din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul
art. 7
din lege, respectiv
art. 8
ori în cadrul
art. 9
din aceeași lege. Curtea a precizat, astfel, că instanța judecătorească care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de
(predarea imobilului și ștergerea datoriilor principale și accesorii).
32.
Totodată, la paragraful 122 al
Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 , Curtea a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016
este neconstituțională. Astfel, analizând problema constituționalității acestei sintagme din cuprinsul
art. 11 al Legii nr. 77/2016 , Curtea a constatat că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, și nu bunuri imobile. În condițiile în care
art. 11 teza întâi
prevede ca un criteriu de sine stătător criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanției aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituției de credit), drept prevăzut de
art. 44 din Constituție . Curtea a constatat că un astfel de criteriu, care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit și, deci, folosit de sine stătător, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanța judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul
Codului civil din 1864 . Faptul că garanția adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echității ca parte a teoriei impreviziunii astfel cum a fost configurată sub regimul
Codului civil din 1864 . Astfel, instanța judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestațiilor rezultate din contractul de credit și prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziționării unui imobil.
33.
În acest context, Curtea reține că, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Prin urmare, ținând cont de faptul că
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
mai sus menționată, a fost pronunțată ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și cea a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 3 teza a doua,
art. 4 , 7 și
8 din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite a devenit inadmisibilă.
34.
Potrivit dispozițiilor
art. 147 alin. (1)
și
(4) din Constituție,
în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea va reține că, potrivit jurisprudenței sale, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate ( Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 ), prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condițiile
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă .
35.
Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi
prin raportare la celelalte dispoziții legale criticate, prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivității legii civile, ale
art. 44
privind dreptul de proprietate privată și ale
art. 135
privind economia.
36.
Astfel, cu privire la critica privind nerespectarea principiului neretroactivității legii civile, autoarea excepției de neconstituționalitate susține că, prin normele legale criticate, se afectează obiectul contractelor de credit, prin schimbarea obligației de plată a sumelor de bani datorate în aceea a predării imobilului cu care s-a garantat executarea contractului de credit. Cu alte cuvinte, se afirmă că, prin prevederile legale criticate, se afectează în mod retroactiv substanța contractului de credit, înlăturându-se regula potrivit căreia obligațiile asumate trebuie respectate de către părți (pacta sunt servanda). Însă, așa cum a arătat Curtea în considerentele
Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragraful 94 și următoarele, regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credință și echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condițiilor de executare a contractului. Curtea a reținut că prevederile puse în principal în discuție prin prisma încălcării
art. 15 alin. (2) din Constituție
sunt cele ale
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 , iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică și contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare“ a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi și cazul prevăzut de
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii.
37.
Totodată, cu referire la această critică, Curtea a reținut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Astfel, dreptul comun îl constituia Codul civil în vigoare la acea dată, iar reglementări suplimentare, specifice domeniului bancar, se regăseau în Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999. Curtea a observat, însă, că Legea nr. 77/2016 se aplică și contractelor care au fost încheiate în baza altor prevederi legale decât cele ale Legii nr. 190/1999. Cu alte cuvinte, și unele credite care nu au fost contractate în scopul achiziționării unor imobile au fost garantate prin instituirea unor ipoteci asupra unor bunuri imobile. Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun,
Codul civil din 1864 , care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul
art. 969
și
art. 970 . Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a subliniat că prevederile acesteia nu retroactivează.
38.
De asemenea, Curtea a reținut că
reglementează situații specifice, care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea
are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil [ Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
paragraful 108]. De altfel, la paragraful 128 al deciziei precitate, Curtea a observat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit
art. 44 alin. (1) din Constituție ; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59 și 60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.
39.
Așa fiind, din perspectiva unor critici similare celor formulate în speță, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportate la celelalte prevederi din
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
40.
Distinct de cele prezentate mai sus, Curtea reține că revine instanțelor de judecată atribuția și competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit.
41.
Astfel cum a statuat Curtea prin
Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, paragraful 25, instanța judecătorească, care este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea instituției impreviziunii în temeiul
în configurarea determinată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,
respectiv în temeiul prevederilor
art. 969
și
art. 970 din vechiul Cod civil , chiar și în cauzele în care este începută executarea silită, indiferent de stadiul executării silite a bunului ipotecat, respectiv în spețele unde este pusă în discuție o asemenea chestiune, cu consecința stingerii datoriilor rezultate din contractele de credit.
42.
Totodată, Curtea reiterează faptul că este rolul instanțelor de judecată să interpreteze normele legale și să facă aplicarea acestora în funcție de conținutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanțial sau de drept procesual și dacă sunt de imediată aplicare, precum și cu privire la prioritatea acestora, în funcție de caracterul de normă specială sau de drept comun.
43.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite și cea a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 3 teza a doua ,
art. 4,
art. 7
și
art. 8
din același act normativ, excepție ridicată de Banca Românească - S.A. din București (membră a Grupului National Bank of Greece) în Dosarul nr. 1.795/292/2016 al Judecătoriei Roșiori de Vede și în Dosarul nr. 28.695/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și cea a prevederilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 , excepție ridicată de aceeași parte în aceleași dosare ale acelorași instanțe.
3.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile
art. 11 teza întâi
raportate la celelalte prevederi din
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Roșiori de Vede și Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.