Decizia nr. 444/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (1) lit. a) ,

c)-f)

și

alin. (2)-(5) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Daniel Alen Moisin în Dosarul nr. 6.321/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.429 D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că reglementarea dispozițiilor legale criticate este justificată de necesitatea îndeplinirii scopului educativ al pedepsei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința penală nr. 1.422 din 14 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.321/197/2016, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 69 alin. (1) lit. a) ,

c)-f)

și

alin. (2)-(5) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată Daniel Alen Moisin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva hotărârii judecătorului de supraveghere, prin care a fost respinsă cererea autorului excepției de acordare a dreptului la vizită intimă, prevăzut la

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 69 alin. (1) lit. a) ,

c) ,

d) ,

e) ,

f)

și

alin. (2)-(5) din Legea nr. 254/2013

sunt neconstituționale întrucât condiționează exercitarea dreptului la vizită intimă de îndeplinirea unor condiții, prevăzute la

art. 69 alin. (1)

din actul normativ analizat. Se susține că, astfel, legiuitorul a lăsat la aprecierea administrației penitenciarului acordarea dreptului anterior menționat, cu încălcarea, în acest fel, a prevederilor constituționale referitoare la viața intimă, familială și privată. Se arată că dreptul prevăzut la

art. 69 din Legea nr. 254/2013

ar trebui acordat în mod necondiționat, în vederea menținerii relațiilor de familie și a celor similare acesteia.

6.

Judecătoria Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la soluția și la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 460 din 16 iunie 2015 , prin care instanța de contencios constituțional a statuat că dreptul la vizită intimă nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiționări, potrivit finalității avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării acestora, precum și faptul că limitările criticate de autorul excepției au un scop legitim, reprezentând o măsură adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între interesul individual și cel colectiv, condiționarea criticată fiind, totodată, proporțională cu scopul legitim urmărit, acela al asigurării efectului educativ al aplicării pedepselor penale.

9.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și își menține punctul de vedere care a fost reținut de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 230 din 7 aprilie 2015 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 69 alin. (1) lit. a) ,

c)-f)

și

alin. (2)-(5) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:

(1)

Pot beneficia de vizită intimă persoanele condamnate care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

a)

sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate; [...]

c)

există o relație de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după caz, o relație de parteneriat similară relațiilor stabilite între soți;

d)

nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de ieșire din penitenciar;

e)

nu au fost sancționate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau sancțiunea a fost ridicată;

f)

participă activ la programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială ori la muncă.

(2)

Persoana condamnată căsătorită poate beneficia de vizită intimă numai cu soțul sau soția.

(3)

Pentru acordarea vizitei intime, partenerii trebuie să fi avut o relație similară relațiilor stabilite între soți anterior datei primirii în penitenciar.

(4)

Dovada existenței relației de parteneriat se face prin declarație pe propria răspundere, autentificată de notar.

(5)

Directorul penitenciarului poate aproba vizite intime între persoane condamnate, în condițiile prezentului articol.

13.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 26

referitoare la viața intimă, familială și privată.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 69 alin. (1) lit. a) ,

c)-f)

și

alin. (2)-(5) din Legea nr. 254/2013

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens,

Decizia nr. 460 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 17 august 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate analizată.

15.

Prin

Decizia nr. 460 din 16 iunie 2015 , Curtea, operând trimiteri substanțiale la

Decizia nr. 222 din 2 aprilie 2015 , a statuat că legiuitorul, potrivit atribuțiilor sale constituționale, prevăzute la

art. 61 alin. (1) din Constituție , și în marja de apreciere conferită de către acestea, are dreptul de a restricționa vizitele intime pentru persoanele aflate în locuri de detenție, dar reglementarea diferită a acestui drept pentru persoane care se află în situații juridice similare este discriminatorie, dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, dacă nu are un scop legitim sau dacă nu există proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea analizată. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 9 iulie 2013, pronunțată în Cauza Varnas împotriva Lituaniei, că, deși privarea de libertate a unei persoane presupune limitări ale vieții sale private și de familie, este esențial dreptul persoanei în cauză de a menține legătura cu membrii apropiați ai familiei sale (paragraful 108). De asemenea, instanța europeană a remarcat că mai mult de jumătate din statele membre ale Consiliului Europei au prevăzut în legislația internă dreptul deținuților la vizite conjugale, cu limitări și restricții specifice, dar că prevederile

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu trebuie interpretate în sensul că ele obligă statele semnatare să reglementeze acest fel de vizite. S-a arătat că acesta este un aspect cu privire la care statele părți au o largă marjă de apreciere, având libertatea de a stabili singure măsurile ce trebuie luate pentru implementarea dispozițiilor

Convenției , în raport cu nevoile și resursele comunității sau ale individului (paragraful 109).

16.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că dreptul la vizită intimă nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiționări, potrivit finalității avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării acestora.

17.

Astfel, condiționarea acordării dreptului la vizită intimă de îndeplinirea condițiilor prevăzute prin textele legale criticate este justificată de necesitatea realizării scopului educativ al pedepselor, nefiind de natură a încălca dreptul la viață intimă, familială și privată, prevăzut la

art. 26 din Constituție , și nici dreptul la viață, la integritate fizică și psihică și dreptul la ocrotirea sănătății, prevăzute la

art. 22 alin. (1)

și

alin. (2)

și

art. 34 din Legea fundamentală , precum și în

art. 2

și

art. 3 din Convenție . În acest sens, Curtea a reținut că aceasta are un scop legitim, fiind o măsură adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între interesul individual și cel colectiv. Prin urmare, condiționarea criticată este proporțională cu scopul legitim urmărit, acela al asigurării efectului educativ al aplicării pedepselor penale.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența anterior analizată, atât soluția, cât și considerentele

Deciziei nr. 460 din 16 iunie 2015

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Alen Moisin în Dosarul nr. 6.321/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 69 alin. (1) lit. a) ,

c)-f)

și

alin. (2)-(5) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.