Decizia nr. 544/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona Maya Teodoroiu

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, excepție ridicată de Victor Cuzic în Dosarul nr. 858/39/2015 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.873D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 858/39/2015, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor. Excepția a fost invocată de reclamantul Victor Cuzic, în cadrul acțiunii de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a Dispoziției de imputare din 14 august 2015 și a Adresei din 9 octombrie 2015, emise de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat aduce atingere

art. 1 alin. (4)

și

(5) din Legea fundamentală , „prin aceea că deleagă unui membru al Guvernului atribuția de a reglementa cercetarea asupra pagubelor patrimoniale produse în exercițiul activității de funcționar public cu statut special, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, ceea ce determină o stare de incertitudine juridică, și nu respectă cerințele de stabilitate și previzibilitate impuse de textul constituțional“. De asemenea susține că prevederile de lege criticate contravin

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , întrucât răspunderea patrimonială a unui funcționar public cu statut special ar trebui reglementată prin lege organică, iar nu prin ordin al ministrului justiției. Astfel, răspunderea patrimonială, conform

cap. VI din Legea nr. 293/2004 , are legătură cu modul de executare a raportului de serviciu. În condițiile angajării acesteia, este afectată executarea raportului de serviciu al unui funcționar public cu statut special, atât timp cât implică stabilirea vinovăției acestuia, raport de serviciu care trebuie reglementat prin lege organică, având în vedere considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 . Prin

Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015 , Curtea Constituțională a constatat că prevederile referitoare la atragerea răspunderii disciplinare a funcționarilor publici cu statut special sunt neconstituționale, atât timp cât nu sunt reglementate prin lege organică. Considerentele de la paragraful 15 al acestei decizii sunt valabile și în cazul prevederilor

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 . Reguli esențiale în materia efectuării cercetării prealabile, precum stabilirea compunerii comisiei de cercetare, atribuțiile și activitatea comisiei de cercetare, modul de sesizare și procedura de lucru a comisiei, precum și actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, nu sunt reglementate prin lege organică. În ce privește momentul constatării pagubei, autorul excepției susține că prin

Ordinul ministrului justiției nr. 1.760/C/2013 , emis în baza

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 , s-au adus completări esențiale la lege, completări care nu se regăsesc în textul legii organice. Se fac distincții artificiale, fără suport semantic, între „momentul luării la cunoștință despre pagubă“ și „momentul constatării pagubei“, de natură a atrage prelungirea duratei cercetării administrative și de a eluda principiul soluționării cu celeritate a sesizărilor îndreptate împotriva funcționarilor publici. Cât privește actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, autorul excepției susține că

Ordinul ministrului justiției nr. 1.760/C/2013

prevede o extindere a termenelor de emitere care pot provoca o prelungire esențială a cercetării administrative, de peste 8 luni, neprevăzuta de nicio lege organică.

6.

Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016 , prin care Curtea Constituțională a reținut că aspectele esențiale privind răspunderea patrimonială a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare sunt prevăzute în

art. 76 din Legea nr. 293/2004 . Prin ordin al ministrului justiției se detaliază procedura stabilirii răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, iar nu aspecte esențiale privind statutul acestora. De asemenea, Curtea a stabilit că, în cauză, nu pot fi reținute considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, consideră că prevederile legale criticate nu aduc atingere

art. 1 alin. (4)

și

(5)

și

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , modalitatea de reglementare încadrându-se

în marja de apreciere a legiuitorului și în dreptul său de a delega în mod expres reglementarea anumitor aspecte, mai ales a celor de natură organizatorică, prin acte administrative de nivel inferior (hotărâri ale Guvernului sau ordine ale miniștrilor). Conform

metodologiei

ordonate de

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004

și aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 1.760/C/2013 , răspunderea patrimonială a funcționarilor publici cu statut special se angajează dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) există o pagubă reală și certă, determinată cantitativ și valoric; b) paguba s-a produs printr-o faptă cu caracter ilicit săvârșită de către un funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, constând în încălcarea ori neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ce îi reveneau prin actele normative în vigoare, regulamente sau fișa postului; c) încălcarea ori neîndeplinirea obligațiilor de serviciu stabilite prin actele normative în vigoare, regulamente sau fișa postului s-a produs cu vinovăție; d) între fapta cu caracter ilicit și paguba materială produsă există un raport de cauzalitate; e) cel vinovat avea calitatea de funcționar public cu statut special în sistemul administrației penitenciare la data săvârșirii faptei cu caracter ilicit. Conform aceleiași

metodologii , existența faptei, a pagubei produse, a vinovăției persoanei, a legăturii de cauzalitate și a celorlalte elemente care angajează răspunderea patrimonială se stabilesc în urma unei cercetări administrative, efectuate de către o comisie constituită din dispoziția conducătorului instituției. Cu ocazia cercetării administrative este necesară chemarea în vederea ascultării, a persoanei cercetate, în legătură cu producerea pagubei, aceasta putând da explicații scrise. Pe baza dosarului cercetării administrative, conducătorul instituției sau, după caz, conducătorul ierarhic superior acestuia poate hotărî obligarea persoanei vinovate la acoperirea pagubei. În acest sens este emisă dispoziția de imputare în termen de maximum 30 zile de la data la care comisia de cercetare administrativă înregistrează procesul-verbal ce consemnează rezultatul cercetării administrative. Pe de altă parte, conducătorul ierarhic superior poate hotărî scăderea din evidența financiar-contabilă a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabilește răspunderea patrimonială, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior. Așadar, instituția răspunderii patrimoniale este reglementată la nivel primar, prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ, doar aspecte specifice emiterii dispoziției de imputare și semnării angajamentului de plată, de natură administrativă, fiind detaliate prin ordinul ministrului justiției. Totodată, instanțele de contencios administrativ au competența de a aprecia asupra conformității cu legea a

metodologiei

aprobate prin ordinul ministrului justiției, iar atunci când constată că dispozițiile acesteia contravin legii, pot dispune anularea acestora. În final se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 239 din 19 aprilie 2016 .

9.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în

Decizia Curții Constituționale nr. 576 din 12 iulie 2016 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de partea Administrația Națională a Penitenciarelor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 10 aprilie 2014, având următorul conținut: „Repararea pagubelor aduse Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților de penitenciare în situațiile prevăzute la alin. (1) se dispune prin emiterea de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor ori de către directorii unităților de penitenciare a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiției. Împotriva dispoziției de imputare personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, în condițiile legii. Dreptul de a emite dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.“ Dispozițiile

art. 76 alin. (1),

la care fac referire dispozițiile de lege criticate, au următorul cuprins: „Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se angajează în următoarele situații:

a)

pentru pagubele produse cu vinovăție în patrimoniul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităților din subordinea acesteia;

b)

pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)

pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată. De asemenea se invocă prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și

art. 1 din Primul Protocol

adițional la această

Convenție , privind protecția proprietății private.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 , prin raportare la dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

și ale

art. 73 alin. (3) lit. j) , prin

Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, și prin

Decizia nr. 576 din 12 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 6 septembrie 2016.

15.

Prin

Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016 , paragrafele 19-23, Curtea a reținut că

art. 76 din Legea nr. 293/2004

reglementează răspunderea patrimonială a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. Răspunderea patrimonială este condiționată de existența raportului de serviciu al funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și, astfel, reprezintă un aspect al statutului acestor funcționari publici.