Decizia nr. 207/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen în Dosarul nr. 8.887/2002 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, prin mandatar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei criticii de neconstituționalitate susține admiterea excepției, arătând ca textul de lege criticat afectează dreptul de proprietate al creditorului care nu își poate adjudeca bunurile oferite spre vânzare la licitație la un preț mai mic de 75% din cel la care a fost evaluat imobilul - oferind, eventual, creanta pe care o are împotriva debitorului -, creandu-se o vădită discriminare față de terții care ar putea participa la licitație și ar putea dobândi bunul la un preț inferior celui la care creditorul este obligat prin lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale privind protecția proprietății private, întrucât stabilirea limitei inferioare a prețului de adjudecare a unui bun de către un creditor are ca scop evitarea unei subevaluari excesive, sub prețul pieței, a bunului scos la licitație, ce ar fi de natura sa conducă la fraudarea debitorului de către creditor, prin imbogatirea acestuia fără justa cauza. Sub acest aspect situația creditorilor diferă de cea a terților participanți la licitație, astfel încât tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 8.887/2002, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și protecția proprietății private, întrucât creditorul care are o garanție imobiliară constituită de comun acord cu debitorul nu își poate adjudeca la licitație imobilul pentru a-și satisface creanta, la un preț inferior a 75% din prețul la care a fost evaluat imobilul, plătind, eventual, o sumă cu mult mai mare decât valoarea creanței, în vreme ce terții participanți la licitație pot să își adjudece bunul la un preț derizoriu, chiar inferior cuantumului creanței, fiind astfel favorizati.

Judecătoria Arad apreciază ca excepția este intemeiata, întrucât dispozițiile art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă intră în contradictie cu prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (1) și (3), terții participanți la licitație fiind favorizati la adjudecarea imobilelor scoase la licitație, întrucât au posibilitatea oferirii unui preț inferior celui la care sunt obligați prin lege creditorii urmăritori sau intervenienți.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arata ca, deși aplicarea prevederilor legale cuprinse în art. 509 și 510 din Codul de procedură civilă poate antrena anumite consecințe inechitabile pentru creditor în raport cu terții participanți la licitație, totuși textul de lege criticat, întrucât urmărește împiedicarea fraudarii debitorului de către creditor, nu ridica probleme de neconstituționalitate. Prin prisma interpretării constante care s-a dat principiului egalității, dat fiind ca situația juridică a creditorilor diferă de cea a terților, simpli participanți la licitație, tratamentul juridic aplicabil acestora nu poate fi decât diferit.

În ceea ce privește încălcarea art. 41 alin. (1) și (3) din Constituție, se apreciază ca dispoziția legală nu este de natura sa nesocoteasca dreptul de proprietate al creditorului, întrucât art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care îl împiedica pe creditor să își adjudece bunul la un preț mai mic de 75% din valoarea la care imobilul a fost evaluat, nu îl împiedica pe acesta să își realizeze dreptul de creanta recunoscut prin titlul executoriu, ci doar îl obliga la acoperirea diferenței de valoare, atunci când valoarea creanței este mai mica de 75% din prețul de evaluare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 510 alin. 2: "În toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 41 alin. (1) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca, în opinia autorului excepției, textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 și art. 41 alin. (1) și (3) din Constituție, întrucât îl defavorizeaza pe creditor în raport cu terții participanți la licitație, prin aceea ca, spre deosebire de aceștia, nu își poate adjudeca imobilul, obiect al licitației, la un preț mai mic de 75% din cel la care acesta a fost evaluat.

Norma dedusă controlului își găsește aplicare în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă, și anume, atunci când imobilul, nefiind adjudecat la prima licitație fie pentru că nu s-a prezentat nici un cumpărător, fie pentru că nu s-a oferit prețul la care a fost evaluat, se organizează o a doua licitație, care începe de la un preț de 75% din prețul de evaluare. Dacă la aceasta licitație participa mai mulți terți, în calitate de ofertanți, adjudecarea se poate face la cel mai mare preț obținut, care, teoretic, poate fi chiar inferior prețului de pornire a licitației; dacă însă la respectiva licitație participa un singur ofertant, în persoana unui terț, acesta nu își poate adjudeca imobilul la un preț inferior celui de începere a licitației; în schimb, dacă ofertant este chiar creditorul, indiferent dacă participa singur sau în concurs cu alți ofertanți, el nu își poate adjudeca imobilul, potrivit art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la un preț inferior celui de pornire a licitației, respectiv 75% din prețul de evaluare.

Ratiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanți, sa instituie o limita inferioară a prețului de adjudecare a constituit-o convingerea ca, cel puțin în principiu, concursul dintre aceștia este de natura să asigure creșterea respectivului preț, făcând astfel puțin probabila ipoteza în care prețul cel mai mare oferit să fie inferior prețului de începere a licitației.

Dimpotriva, în situația unui singur participant, în persoana unui terț, stabilirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare a fost determinata de necesitatea evitării unei reduceri prea mari a acestuia, pe care respectivul ofertant, în absenta unor contraofertanti, ar putea sa o impună în mod univoc, de natura sa îl prejudicieze atât pe creditor, cat și pe debitorul proprietar.

În sfârșit, în cazul ofertantului creditor, instituirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare, indiferent dacă acesta participa singur sau în concurs cu alți ofertanți, a fost determinata de preocuparea de a evita imbogatirea sa fără justa cauza, în dăuna debitorului proprietar, prin adjudecarea, în contul creanței sale, a unui imobil cu o valoare mai mare decât valoarea respectivei creanțe.

Asa fiind, dacă identitatea de ratiuni impune identitate de soluții, ceea ce, în esenta, consacra art. 16 alin. (1) din Constituție, și, per a contrario, ratiunile diferite impun, în mod necesar, soluții diferite, regimul juridic diferențiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticata nu este arbitrar și deci discriminatoriu, ci, dimpotriva, pentru consideratiile înfățișate, nu face decât sa dea expresie principiului constituțional pretins a fi încălcat.

Cu privire la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 21 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută atât pentru ca norma criticata nu conține nici o prevedere de natura sa antreneze o restrangere a accesului liber la justiție, cat și pentru că nu rezultă din cuprinsul aceleiași norme care ar putea fi dreptul sau interesul legitim a cărui apărare sa impună sesizarea instanței.

În sfârșit, referitor la încălcarea art. 41 alin. (1) și (3) din Constituție, Curtea constata ca invocarea acesteia nu este intemeiata, limitarea posibilității creditorului de a dobândi un imobil cu o valoare mai mare decât aceea a creanței sale, prin reglementarea dedusă controlului, urmărind, asa cum s-a arătat, împiedicarea imbogatirii sale fără justa cauza în dăuna debitorului proprietar, al cărui drept îl protejeaza astfel, fără sa aducă vreo atingere dreptului de proprietate al creditorului. În consecința, art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravine prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotriva, le da expresie într-o maniera specifică, dar indubitabila.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen în Dosarul nr. 8.887/2002 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.