Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 165/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale

prezumat în vigoare

Data actului: 6 mai 2003
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 441 din 23 iunie 2003
Citat de: 3 acte
Citează: 7 acte
Structură: 2 articole · 16.302 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

OG nr. 25/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de pri…
Legea nr. 137/2002 28 martie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Holland Precision Parts" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 9.776/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde avocat Antonie Iorgovan, reprezentantul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , ca de altfel întreaga lege, nu conțin prevederi retroactive. Intenția legiuitorului este de a reglementa pentru viitor situații juridice existente la data intrării legii în vigoare, dar ale căror efecte încă nu s-au produs. De altfel, fiind o norma de procedura, alin. (2) al art. 41 nu poate fi neconstitutional fără ca excepția sa fi fost ridicată și cu privire la alin. (1), norma de drept substanțial.

În legătură cu invocarea, de către autorul excepției, a încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție prin dispozițiile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

se arata ca aceste prevederi criticate se aplică exclusiv unor situații existente, aflate în derulare, ca raporturi contractuale, producand efecte numai pentru viitor. Aceasta rezultă din prevederile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, deoarece, atât

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , cat și

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu conțin prevederi retroactive. Dimpotriva, aceste acte normative conțin precizări care exclud retroactivitatea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 9.776/2002, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002

și ale

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Holland Precision Parts" - S.R.L. din Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă în mod vadit principiul constituțional al neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

În felul acesta, arata autorul excepției, textele criticate "modifica unele contracte încheiate în perioade trecute, în sensul includerii - ope legis - a unor clauze noi, care modifica retroactiv, mai mult sau mai puțin, unele raporturi contractuale, în sensul că se stabilesc drepturi și obligații contractuale noi în vreme ce unele drepturi ori obligații preexistente dispar, o anumită parte contractantă dobândește instrumente juridice noi de a acționa împotriva părții cocontractante, se stabilesc modalități noi de desființare a contractului, cu efecte juridice diferite - se introduce noțiunea de rezolutiune a contractului - cu efecte atât ex tunc cat și pentru viitor, în locul notiunii de reziliere, care era inițial prevăzută în contract și care produce numai efecte ex nunc". În acest fel, se arata în continuare, "obligațiile îndeplinite parțial sau integral de către părți, în baza contractelor ce intra sub incidența celor două texte de lege, pot fi acum lipsite de efectele juridice scontate, prin aplicarea acestor texte, ceea ce echivaleaza cu o anulare retroactivă a validității unor acte, plati sau prestațiuni îndeplinite de către cumpărători din contractele respective".

Totodată, se arata în motivarea excepției de neconstituționalitate, contractele încheiate inițial, denumite contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni, supuse regimului juridic al unor contracte comerciale de drept comun, sunt transformate, prin textele de lege criticate, în contracte de privatizare, supuse regimului actelor administrative, în care una dintre părți emite acte de putere.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 41 din Legea nr. 137/2002 , autorul excepției susține ca acestea transforma orice pact comisoriu din contractele încheiate în pact comisoriu expres de gradul IV, cu efectele și consecințele ce decurg din aceasta, ceea ce reprezintă o modificare retroactivă, cu consecințe din cele mai serioase.

Tribunalul București - Secția comercială considera ca dispozițiile legale criticate nu contravin principiului constituțional al neretroactivitatii legii, întrucât "desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, încheiat în cadrul procesului de privatizare, are loc ca efect al pactului comisoriu înscris în cuprinsul contractelor și consimțit de părți - vânzător și cumpărător - la data semnării lor și nu în temeiul

Legii nr. 137/2002 , care stabilește cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține, în esenta, ca dispozițiile criticate nu modifica ope legis clauzele contractuale perfectate, ci stabilesc modalități noi de valorificare a clauzei contractuale existente în contractele de privatizare aflate în derulare la data apariției actelor normative criticate. Aceste dispoziții legale se aplică unor situații existente la data intrării lor în vigoare sau pentru situații viitoare, astfel că nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Referitor la împrejurarea ca dispozițiile legale criticate se aplică unor raporturi juridice născute înainte de intrarea lor în vigoare, Guvernul susține ca, atât timp cat aceste raporturi sunt în curs de desfășurare, aceasta nu poate constitui o încălcare a principiului neretroactivitatii legii. În acest sens este menționată și Decizia Curții Constituționale nr. 5/1993.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137 din 28 martie 2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, precum și cele ale

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25 din 30 ianuarie 2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 506 din 12 iulie 2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, și, ulterior, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, texte care au următorul cuprins:

Articolul 41

alin. (2) din Legea nr. 137/2002 : "(2) Notificarea prin care instituția publică implicata înștiințează cumpărătorul asupra desființării contractului, ca efect al actionarii pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reinregistrarea ca acționar a instituției publice implicate de către societatea de registru independenta care tine registrul acționarilor respectivei societăți comerciale și de către oficiul registrului comerțului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități.";

Articolul 21

din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 : "(1) În cazul desființării contractului pe cale conventionala sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.

(1^1) În cazul desființării contractului pe cale conventionala sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c) sumele prevăzute de

Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001

privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultantilor de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

(1^2) Prevederile alin. (1) și (1^1) se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe.

(2) Pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești dauneinterese.

(3) Stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.

(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător."

Critica de neconstituționalitate vizează, în esenta, încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care are următorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."

Examinând textele de lege criticate, Curtea retine ca acestea nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție invocate în susținerea excepției.

Din interpretarea sistematica a

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002

rezultă ca art. 21 nu conține dispoziții retroactive. Dimpotriva, conform dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 40/2003 , se prevede expres ca "Prezenta ordonanță se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societăți, încheiate de Fondul Proprietății de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului, denumita în continuare Autoritate, și aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".

De asemenea,

art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

stabilește ca, "(1) În scopul organizării și desfășurării în condiții unitare a controlului postprivatizare, prevederile cap. IV se aplică și contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

(2) Pentru perioada scursa până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adițional, aplicarea prevederilor alin. (1)." Aceste precizări exclud retroactivitatea, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor ordonanței nu privește contractele de privatizare ale căror efecte s-au produs anterior intrării ei în vigoare, decât dacă părțile convin în acest sens în scris.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , Curtea constata ca acestea se referă la notificarea prin care instituția publică implicata înștiințează cumpărătorul asupra desființării contractului ca efect al actionarii pactului comisoriu, ceea ce, de asemenea, exclude posibilitatea retroactivarii dispozițiilor respective.

De altfel, dispozițiile alin. (1) al

art. 41 din Legea nr. 137/2002 , care precizează caracterul de titlu executoriu al contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare și al contractelor de garanție reală imobiliară, au în vedere situația neîndeplinirii de către cumpărător a obligațiilor pecuniare asumate prin contractul încheiat, iar nu a altor obligații.

În concluzie, Curtea constata ca atât

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , cat și

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu conțin dispoziții cu caracter retroactiv, care să fie contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

În legătură cu susținerea referitoare la aplicarea dispozițiilor legale criticate situațiilor concrete rezultate din contractele încheiate în cadrul procesului de privatizare, anterior intrării lor în vigoare, Curtea retine ca aceasta nu poate fi primită deoarece excede controlului de constituționalitate, aplicarea legii fiind o problemă de competența exclusiva a instanțelor judecătorești investite cu soluționarea eventualelor litigii dintre părți.

De asemenea, eventualele necorelari între textele menționate, chiar dacă ar fi reale, nu intra sub incidența controlului de constituționalitate, analiza și eliminarea lor fiind de competența exclusiva a autorității legiuitoare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, în unanimitate în ceea ce privește dispozițiile

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , și, cu majoritate în ceea ce privește dispozițiile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
────────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.