Decizia nr. 254/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Nicolae Popa - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația generală a crescatorilor de păsări și animale în Dosarul nr. 10.290/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 10.290/2002, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 raportate la art. 401 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația generală a crescatorilor de păsări și animale într-o cauza civilă al carei obiect este contestația la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate, cuprinse în art. 399 raportat la art. 401 din Codul de procedură civilă, contravin art. 21 din Constituție, deoarece "prin instituirea unui termen pentru formularea contestației la executare se ingradeste liberul acces la justiție".
Judecătoria Sectorului 2 București apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens ca "reglementarea unui termen înăuntrul căruia să fie exercitat acest drept nu contravine prevederilor constituționale, ci este de natura sa disciplineze exercițiul acțiunii civile".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, considerând ca excepția de neconstituționalitate privește în realitate numai dispozițiile art. 401 din Codul de procedură civilă, apreciază ca neîntemeiată critica adusă acestui text de lege. În acest sens, arata ca "reglementarea unor termene de procedura, cu precizarea riguroasă a momentelor de la care acestea încep să curgă, nu este de natura sa ingradeasca accesul la justiție", ci, dimpotriva, "reprezintă o garanție a aplicării riguroase a principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților". Asa cum arata instanța de judecată, aceasta opinie se fundamentează pe dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), care prevăd ca reglementarea competentei și procedurii de judecată se face "prin lege", dându-se astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 raportat la art. 401 din Codul de procedură civilă, texte care au următoarea redactare:
Articolul 399
: "Împotriva executării silite insesi, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.";
- Art. 401: "Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contesta executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Contestația prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Neintroducerea contestației în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedica pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii."
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepției invoca încălcarea art. 21 din Constituție, potrivit căruia:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
Din examinarea excepției de neconstituționalitate, asa cum este aceasta formulată de autorul sau, Curtea observa ca, deși aceasta se referă la dispozițiile art. 399 raportat la art. 401 din Codul de procedură civilă, în realitate critica de neconstituționalitate vizează doar dispozițiile art. 401 care prevăd un termen de 15 zile pentru introducerea contestației la executare, termen ce este considerat a aduce atingere liberului acces la justiție consacrat în art. 21 din Constituție.
Acest text de lege a mai fost supus controlului Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 126 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 27 iunie 2002, și Decizia nr. 260 din 24 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 29 octombrie 2002, a statuat ca este constituțional. În acest sens, Curtea a arătat ca, față de reglementarea anterioară, când contestația la executare putea fi formulată oricând până la data ultimului act de executare, ceea ce era de natura a da largi posibilități debitorului pentru exercitarea acestui drept în mod abuziv, actuala reglementare vine sa înlăture aceasta posibilitate prin stabilirea unui termen cu durata prestabilita și al cărui moment de începere este precis determinat, fapt ce nu poate fi considerat ca o ingradire a principiului liberului acces la justiție.
De altfel, Curtea a statuat, în mod constant, ca reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egala măsura ocrotite.
Având în vedere ca în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții Constituționale în materie, atât soluția, cat și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația generală a crescatorilor de păsări și animale în Dosarul nr. 10.290/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.