Decizia nr. 5/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Loredana Anamaria Cibu în Dosarul nr. 870/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.586D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, în realitate, autoarea acesteia solicită extinderea beneficiului amnistiei fiscale pentru toate categoriile de venituri realizate din activități independente, aspect care excedează, însă, competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 870/117/2016, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale. Excepția a fost invocată de Loredana Anamaria Cibu, într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică doar persoanelor avute în vedere de legiuitor, apreciind că beneficiul instituit de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

ar trebui extins și asupra tuturor celor care, din cauza neînregistrării voluntare în scopuri de TVA, datorează sume de bani cu acest titlu. Arată că norma legală criticată acordă amnistie fiscală doar unei categorii de persoane dintre cele care realizează venituri din activități independente, situație nepermisă de

art. 16 alin. (1) din Constituție , așa încât, consideră că prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

sunt constituționale doar în ipoteza în care vor profita persoanelor care datorează TVA pentru veniturile rezultate din toate activitățile independente.

6.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în opinia exprimată, apreciază că nu sunt întemeiate criticile invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, raportat la criticile formulate în cauza de față, sunt incidente considerentele

Deciziei nr. 79 din 20 mai 1999 , conform cărora „ art. 16 alin. (1) din Constituție

vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui.“

9.

Avocatul Poporului arată că beneficiul amnistiei fiscale, prevăzut de textul de lege criticat, nu se referă la toate categoriile cuprinse în veniturile din activități independente, ci numai la cele provenite din drepturile de proprietate intelectuală. Subliniază, astfel, că regula în materie fiscală o reprezintă plata obligațiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepție. Or, în acest caz, se aplică regula de interpretare logică exceptio est strictissimae interpretationis și, prin urmare, amnistia fiscală prevăzută de reglementarea criticată nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri realizate din activități independente.

10.

Pe de altă parte, Avocatul Poporului observă că autoarea excepției solicită, în realitate, completarea soluției legislative și acordarea amnistiei fiscale și pentru alte categorii de venituri, or, acceptarea unei atare critici ar transforma instanța de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce este contrar

art. 61 alin. (1) din Constituție

și

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Așa fiind, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, potrivit cărora „Se anulează diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului ca urmare a depășirii plafonului și neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 , criticat în cauză, reglementează amnistia obligațiilor fiscale provenite din diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală și a obligațiilor fiscale accesorii aferente. În acest context, autoarea excepției susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional și contravine

art. 16 din Constituție , în măsura în care se aplică doar persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, apreciind că beneficiul anulării diferențelor de taxă pe valoarea adăugată trebuie extins și asupra celor care au obținut venituri din alte activități independente.

16.

În acest context, Curtea observă că

art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, definește veniturile din activități independente și precizează, la

alin. (1) , că veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.

Alin. (3)

al acestui articol prevede că veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor, brevete de invenție, desene și modele, mărci și indicații geografice, topografii pentru produse semiconductoare și altele asemenea. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenții, know-how, mărci înregistrate, francize și altele asemenea, recunoscute și protejate prin înscrisuri ale instituțiilor specializate, precum și a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor, iar veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activități independente și în situația în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licență, franciză și altele asemenea, precum și cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remunerație directă, remunerație secundară, onorariu, redevență și altele asemenea.

17.

Raportat la critica formulată în prezenta cauză, Curtea subliniază faptul că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligațiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepție. Așa fiind, pretențiile autoarei excepției de neconstituționalitate, în sensul extinderii beneficiului anulării unor obligații fiscale și în cazul altor categorii de persoane care realizează venituri din activități independente, altele decât cele din drepturi de proprietate intelectuală, Curtea apreciază că este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepție de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă și la alte situații pe care norma juridică nu le prevede, așa încât, amnistia fiscală instituită prin prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri obținute din activități independente, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental. În acest sens este, spre exemplu, și

Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că

art. 16 din Constituție

„vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor“ (a se vedea

Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, și

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

18.

Totodată, Curtea apreciază ca fiind valabile în speță și considerentele

Deciziei nr. 760 din 5 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, prin care s-a reținut că „nicio normă constituțională nu interzice acordarea de facilități fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituțională nu interzice stabilirea condițiilor de acordare sau de retragere a facilităților fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcție de necesitățile perioadei de referință.“

19.

În fine, din analiza expunerii de motive a

Legii nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, Curtea reține că legiuitorul a precizat că „promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităților apărute în aplicarea practică a prevederilor

Codului fiscal

în ceea ce privește recalificarea unor activități independente ca activități dependente.“ Totodată, în expunerea de motive se arată că, din datele furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), în anul 2013, din totalul persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală (55.248) doar un număr de 153 de persoane au atins plafonul prevăzut de lege. Toate aceste situații de fapt au determinat legiuitorul ca, pentru înlăturarea unor inechități apărute ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor

Codului fiscal , să procedeze la adoptarea unei măsuri legislative prin care să se anuleze diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului ca urmare a depășirii plafonului și neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 209/2015 .

20.

Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ și a scopului urmărit de legiuitor, Curtea constată că textul de lege criticat stabilește beneficiarii „actului de clemență“, legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligații fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât și condițiile în care se realizează această măsură fiscală.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin.(4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Loredana Anamaria Cibu în Dosarul nr. 870/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2018.