Ordinul nr. 2682/2003

Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil, conform

art. 7 din Legea nr. 422/2001 .

Evidenta monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fisei fiecărui monument, în care sunt consemnate informațiile tehnice și științifice, toate intervențiile umane, precum și modificările naturale survenite în decursul timpului, în condițiile

Legii nr. 422/2001

și potrivit prezentelor norme metodologice.

Fișa de evidenta a unui monument istoric se redactează astfel:

a) inserarea codurilor anterioare;

b) sinteza informațiilor asupra fiecărui capitol și camp din fișa;

c) completarea campurilor fisei, pe computer;

d) inserarea codului primit în Lista monumentelor istorice.

Fișa de evidenta completată potrivit alin. (1) este transmisă, pe suport hârtie și magnetic, Direcției monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, unde este înregistrată de către inspectorul de zona.

Direcția monumentelor istorice transmite fișa de evidenta prevăzută la alin. (2) Institutului Național al Monumentelor Istorice, în vederea verificării criteriilor de clasare utilizate.

Lista monumentelor istorice se întocmește de către specialiștii Direcției științifice din cadrul Institutului Național al Monumentelor Istorice, pe baza fișelor de evidenta a monumentelor istorice, întocmite potrivit art. 4 și 5, cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și, după caz, al Comisiei Naționale de Arheologie.

Lista monumentelor istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii și cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se actualizează la fiecare 5 ani.

Lista monumentelor istorice sta la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice.

Criteriul de clasare este un standard calitativ și cantitativ pe baza căruia se evalueaza semnificatia și importanța culturală a bunurilor imobile și se determina categoria juridică a patrimoniului cultural național imobil din care fac parte aceste bunuri, respectiv grupa A sau B de monumente istorice.

Clasarea unui imobil se realizează în baza următoarelor criterii:

a) criteriul vechimii;

b) criteriul referitor la valoarea arhitecturala, artistică și urbanistica;

c) criteriul referitor la frecventa, raritate și unicitate;

d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolica.

Calificativele acordate unui imobil în baza criteriului vechimii sunt următoarele:

a) imobil ridicat până în anul 1775 - excepțional;

b) imobil ridicat între anii 1775-1830 - foarte mare;

c) imobil ridicat între anii 1830-1870 - mare;

d) imobil ridicat între anii 1870-1920 - medie;

e) imobil ridicat între anii 1920-1960 - mica;

f) imobil ridicat după anul 1960 - nulă.

Evaluarea în baza criteriului vechimii este ponderată de autenticitatea conceptiei, materialelor și procedeelor de construcție și a amplasamentului, invers proporțional cu vechimea imobilului.

La acordarea calificativelor în baza criteriului vechimii se au în vedere și:

a) vechimea inițială a imobilului și a interventiilor ulterioare;

b) vechimea elementelor componente ale imobilului;

c) vestigiile arheologice atestate, aparținând unor imobile anterioare celui care face obiectul evaluării;

d) ponderea elementelor componente, provenite din intervențiile ulterioare ridicării imobilului.

Criteriul referitor la valoarea arhitecturala, artistică și urbanistica are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere estetic, funcțional și tehnic.

În privinta imobilului care nu prezintă valoare arhitecturala, artistică și urbanistica nu se declanseaza procedura de clasare.

Calificativele acordate în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturala, artistică și urbanistica sunt: excepțional, foarte mare, mare, medie, mica.

La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturala, artistică și urbanistica se au în vedere:

a) coerenta planimetrica și structurală, precum și conceptia tehnica;

b) plastica arhitecturala a fatadelor și a interioarelor;

c) componentele artistice valoroase;

d) valoarea diferitelor părți componente și ponderea celor care conferă imobilului un anumit caracter;

e) relația cu contextul urban și natural, apartenența la un ansamblu sau sit construit ori natural, păstrat parțial sau total;

f) reprezentativitatea în cadrul unui program, unor politici urbane sau al unor tipologii;

g) reprezentativitatea pentru o epoca istorica, autor sau stil;

h) semnificatia pentru o anumită arie istorico-geografică.

Criteriul referitor la frecventa, raritate și unicitate are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere al frecvenței și raritatii imobilului, componentelor acestuia sau a ansamblului.

Calificativele acordate în baza criteriului referitor la frecventa, raritate și unicitate sunt: excepțional, foarte mare, mare, medie, mica.

La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la frecventa, raritate și unicitate se au în vedere:

a) unicitatea imobilului, componentelor sau a ansamblului;

b) dacă reprezintă cap de serie pentru o zona istorico-geografică, etnografica sau pentru un autor;

c) raritatea sau apartenența la o serie restrânsă pentru o zona istorico-geografică, etnografica sau pentru o perioadă istorica;

d) tipicitatea pentru o zona istorico-geografică, etnografica, pentru un stil sau pentru o epoca;

e) frecventa obiectivelor valoroase într-un ansamblu istoric constituit.

Criteriul referitor la valoarea memorial-simbolica are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere al simbolisticii pe care o prezintă imobilul în cauza.

La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea memorial-simbolica se au în vedere:

a) imobilele legate de anumite momente și locuri istorice, culturale, politice sau sociale, precum și cele reprezentative pentru anumite personalități;

b) construcțiile anterioare dispărute, de importanța istorica recunoscută, atestate prin orice surse, documentare sau arheologice;

c) prezenta în memoria comunității, la nivel național sau local;

d) dacă imobilul respectiv este legat de anumite traditii locale.

În vederea clasarii unui imobil în grupa A a monumentelor istorice este necesar:

a) acordarea cel puțin a unui calificativ excepțional, cu excepția imobilelor incluse în Lista patrimoniului mondial și a celor din Lista indicativa de includere în Lista patrimoniului mondial;

b) acordarea cel puțin a calificativului mare la toate criteriile de clasare, cu excepția criteriului referitor la valoarea memorial-simbolica;

c) acordarea cel puțin a unui calificativ foarte mare, a unui calificativ mare și a unui calificativ medie.

În vederea clasarii unui imobil în grupa B a monumentelor istorice este necesară acordarea a cel puțin trei calificative medie, cu excepția cazurilor în care, în funcție de zona istorico-geografică, la criteriul vechime se acordă calificativul mica.

Procedura de clasare se declanseaza de către direcțiile pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, astfel:

1. din oficiu, în următoarele situații:

a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;

b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c) pentru bunurile imobile descoperite intamplator sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;

2. la cererea sau, după caz, la propunerea:

a) proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau județean;

b) primarului localității, a consiliului local sau județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, pe al cărui teritoriu administrativ se afla bunul imobil în cauza;

c) Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naționale de Arheologie;

d) asociațiilor și fundațiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice.

Dosarul de clasare se întocmește de către direcțiile pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, și se înaintează Direcției monumentelor istorice în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, a propunerii prevăzute la alin. (1) pct. 2.

Direcția monumentelor istorice analizează dosarul de clasare, îl supune spre avizare Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și, după caz, înaintează ministrului culturii și cultelor propunerea de clasare sau de neclasare.

În cazul în care dosarul de clasare este incomplet, Direcția monumentelor istorice solicita direcției pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia. Direcția pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național judeteana, respectiv a municipiului București, are obligația de a completa dosarul de clasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.

Dosarul de clasare cuprinde:

1. documentația tehnica:

a) fișa analitica de evidenta, întocmită de direcția pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național judeteana, respectiv a municipiului București, în a carei raza teritorială se afla imobilul;

b) harti și planuri de situație;

c) releveul actual al imobilului;

d) fotografii interioare și exterioare ale imobilului, ale împrejurimilor și ale sitului, după caz;

e) date referitoare la folosință imobilului;

f) expertiza tehnica; depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă;

2. documentația istorica: studiu istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat în domeniul monumentelor istorice;

3. documentația privind situația juridică:

a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilului;

b) copii legalizate de pe planul cadastral și de pe cartea funciară;

4. acte administrative:

a) cerere, în cazurile prevăzute la art. 13 alin. (1) pct. 2;

b) referatul de specialitate al direcției pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București;

c) avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, grupa B a monumentelor istorice;

d) referatul de specialitate al inspectorului de zona din cadrul Direcției monumentelor istorice din Ministerul Culturii și Cultelor, cu susținerea clasarii în grupa A sau, după caz, grupa B a monumentelor istorice;

e) avizul Secțiunii de evidenta a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice;

f) referatul de expertiza al unui specialist atestat de Ministerul Culturii și Cultelor, în cazul în care este susținută clasarea imobilului în alta grupa decât cea susținută de către inspectorul prevăzut la lit. d).

La cererea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Institutul Național al Monumentelor Istorice fundamentează din punct de vedere științific clasarea monumentelor istorice.

Direcțiile pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, au obligația de a comunică neîntârziat declanșarea procedurii de clasare, după caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil.

De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanșării procedurii de clasare și până la publicarea ordinului de clasare sau până la emiterea ordinului de neclasare, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauza i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice, potrivit legii.

În termen de 30 de zile de la primirea dosarului de clasare, Comisia Naționala a Monumentelor Istorice, în urma analizarii dosarului, adopta, după caz, hotărârea de clasare sau de neclasare.

Bunul imobil în privinta căruia Comisia Naționala a Monumentelor Istorice a adoptat hotărârea de clasare se claseaza prin ordin al ministrului culturii și cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ordinul de clasare emis de ministrul culturii și cultelor sau hotărârea de neclasare se comunică proprietarului și titularilor de alte drepturi reale, precum și autorității administrației publice locale, în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii.

Ordinul de clasare sau de neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauza la Ministerul Culturii și Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării; contestația se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare.

În cazul în care, prin votul a două treimi din numărul membrilor, Comisia Naționala a Monumentelor Istorice susține hotărârea inițială de clasare sau de neclasare, ministrul culturii și cultelor este îndreptățit sa respingă contestația.

În cazul în care contestatarul este nemulțumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.

În cazul în care ordinul de clasare sau de neclasare a fost contestat în condițiile legii, acesta rămâne definitiv după epuizarea căilor de atac.

În cazul în care ordinul de clasare sau de neclasare nu este contestat în condițiile legii, acesta rămâne definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului și autorităților administrației publice locale.

La data rămânerii definitive a ordinului de neclasare, efectele aplicării prevederilor art. 15 alin. (2) încetează; reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenta descoperirii unor elemente noi care să o justifice.

În situația introducerii unei acțiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile asupra bunului imobil în cauza, se aplică prevederile art. 15 alin. (2).

Ordinul de clasare se publică prin grija Ministerului Culturii și Cultelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.

Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxa, în cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcțiile pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, întocmesc și comunică proprietarului Obligația privind folosință monumentului istoric, în care sunt precizate condițiile și regulile de utilizare sau de exploatare și de întreținere a bunului imobil în cauza și care însoțește pe tot parcursul existenței imobilului actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere a imobilului în cauza.

Obligația privind folosință monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului și se înscrie în cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.

Declasarea este procedura de radiere din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei părți din acesta.

Declasarea monumentelor istorice urmează aceeași procedura ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declansata din oficiu în oricare dintre situațiile următoare:

a) descărcarea de sarcina arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naționale de Arheologie;

b) dispariția monumentului istoric.

Dosarul de declasare se întocmește de către direcțiile pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, și se înaintează Direcției monumentelor istorice.

Dosarul de declasare este întocmit potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), după caz.

Direcția monumentelor istorice analizează dosarul de declasare, îl supune spre avizare Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și înaintează ministrului culturii și cultelor propunerea de declasare.

În cazul în care dosarul de declasare este incomplet, Direcția monumentelor istorice solicita direcției pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia. Direcția pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național judeteana, respectiv a municipiului București, are obligația de a completa dosarul de declasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.

În privinta procedurii de declasare sunt aplicabile prevederile art. 15 și ale art. 18 alin. (1).

Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.

Dosarul de schimbare a grupei de clasare se întocmește de către direcțiile pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, și se înaintează Direcției monumentelor istorice în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, a propunerii prevăzute la art. 13 alin. (1) pct. 2.

Dosarul de schimbare a grupei de clasare este întocmit potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), după caz.

Direcția monumentelor istorice analizează dosarul de schimbare a grupei de clasare, îl supune spre avizare Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și, după caz, înaintează ministrului culturii și cultelor propunerea de schimbare a grupei de clasare.

În cazul în care dosarul de schimbare a grupei de clasare este incomplet, Direcția monumentelor istorice solicita direcției pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia. Direcția pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național judeteana, respectiv a municipiului București, are obligația de a completa dosarul de schimbare a grupei de clasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.

În privinta procedurii de schimbare a grupei de clasare sunt aplicabile prevederile art. 15 și 18.

Clasarea de urgenta este procedura excepționala prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizica este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.

Solicitarea declanșării procedurii de clasare de urgenta se face în termen de maximum 3 zile de la constatarea situației de urgenta de către proprietar, primar sau de direcția pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național judeteana, respectiv a municipiului București; solicitarea se adresează Direcției monumentelor istorice.

Împotriva ordinului de clasare de urgenta proprietarul se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Până la soluționarea litigiului prevăzut la alin. (3), bunului imobil în cauza i se aplică dispozițiile art. 15 alin. (2).