Decizia nr. 212/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului și a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comercianților, modificată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 129/2002 10 octombrie 2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului și a Ordonanței de urgen…
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
pentru modificarea
privind registrul comerțului și a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comercianților, modificată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , excepție ridicată de Camera de Comerț și Industrie Iași în Dosarul nr. 31.328/2002 al Judecătoriei Iași.
La apelul nominal răspunde Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut, Ministerul Justiției, prin șef serviciu Olga Suba, și Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin director general Alina Ana Balaciu și avocat Victor Tanasescu, constatandu-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând următoarele: Oficiul Național al Registrului Comerțului și oficiile registrului comerțului sunt instituții publice înființate prin lege sau prin alte acte normative, sub controlul Ministerului Justiției și al instanțelor judecătorești, iar terenurile și clădirile în care acestea își desfășoară activitatea aparțin domeniului public. Asa fiind, se considera că nu sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) și ale art. 41 alin. (2) și nici cele ale art. 135 alin. (1) și (6), iar emiterea ordonanței de urgenta criticate a fost determinata de necesitatea eliminării imediate a deficiențelor constatate în activitatea registrului comerțului.
Reprezentantul Ministerului Justiției solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care arata: potrivit
Legii nr. 26/1990 , încă de la înființare registrul comerțului este instituție cu caracter de utilitate publică, activitate independenta, norme proprii de organizare și funcționare. Tot prin lege se desemnează sursele de venit, spațiile și baza materială necesare desfășurării activității. Rezultă ca, potrivit opțiunii legiuitorului, Oficiul registrului comerțului a fost întotdeauna un serviciu public de sine statator, iar nu parte componenta a camerelor de comerț și industrie, astfel ca, sub aceste aspecte, modificările introduse prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
nu au relevanta. Subordonarea Oficiului, prin ordonanțele criticate, Ministerului Justiției a avut în vedere rolul determinant al judecătorului în activitatea de înscriere în registrul comerțului a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este obligatorie; funcționarea eficienta a acestui serviciu public este asigurata de stabilirea prin lege a surselor de venit necesare, precum și a bazei materiale aferente, astfel ca, în mod legal și echitabil, la desprinderea oficiilor de camerele de comerț și industrie s-a determinat și cota lor de contribuție la achiziționarea bunurilor din dotare, fără ca prin aceasta sa opereze o naționalizare a patrimoniului camerelor; adoptarea ordonanței de urgenta a fost determinata de necesitatea eliminării imediate a deficiențelor constatate în activitatea oficiilor registrului comerțului.
Reprezentanții Oficiului Național al Registrului Comerțului solicita, de asemenea, respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând următoarele: potrivit legii, activitatea registrului comerțului este de utilitate publică, iar sursa de venituri provine din sumele rămase la dispoziția acestuia din taxele și tarifele percepute pentru serviciile prestate, după executarea obligației de plată a cotelor cuvenite Oficiului Național al Registrului Comerțului și Ministerului Justiției. În aceste condiții, întrucât prin lege camerele de comerț și industrie sunt obligate să asigure condițiile materiale necesare funcționarii eficiente a unui serviciu public, între ele și oficiile registrului comerțului nu exista raporturi de subordonare; modalitățile legale prin care o activitate cu caracter de utilitate publică poate fi desfășurată de o persoană juridică de drept privat sunt concesiunea și închirierea, iar în materia registrului comerțului, reglementarea concesiunii în favoarea camerelor de comerț și industrie rezultă implicit din prevederile
Legii nr. 26/1990 ; asa fiind, din interpretarea sistematica a prevederilor legale, la data încetării contractului de concesiune bunurile cu care au fost dotate oficiile registrului comerțului devin bunuri de retur, iar în ceea ce privește bunurile realizate de acestea după asigurarea cheltuielilor necesare funcționarii lor, dispozițiile cuprinse în
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002
respecta principiul referitor la protecția dreptului de proprietate și principiul echității; oportunitatea și caracterul urgent al actelor normative criticate sunt determinate de necesitatea salvgardarii acestui serviciu public, cu consecința directa și imediata a menținerii încrederii comercianților în funcționarea, în condiții optime, a instituției registrului comerțului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază ca prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 31.328/2002, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
pentru modificarea
privind registrul comerțului și a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comercianților, modificată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 . Excepția a fost ridicată de Camera de Comerț și Industrie Iași într-o cauza având ca obiect constatarea dreptului sau de proprietate asupra bunurilor dobândite.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002
pentru modificarea
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
"este un act de naționalizare veritabil al proprietății private, care nu-și găsește consacrarea în actuala Constituție, fiind incompatibilă cu noul stat de drept" și deci contrară art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și art. 1, 480, 481, 942, 948 și 1411 din Codul civil. Se arata ca ordonanța criticata dispune divizarea unei persoane juridice de drept privat (Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București) prin efectul legii și transmiterea unei părți a patrimoniului acesteia unei persoane de drept public (Oficiul Național al Registrului Comerțului), ceea ce aduce "grave prejudicii pentru activitatea Camerelor, periclitand funcționarea și chiar existenta acestora și implicit îndeplinirea scopurilor legale și statutare ale acestora". De asemenea, mai susține ca sunt incalcate și prevederile constituționale ale art. 114 alin. (4), "pentru lipsa situației de urgenta".
Judecătoria Iași considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata. În acest sens, în esenta, apreciază ca dispozițiile
art. VI și VII din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002
pentru modificarea
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
"contravin normelor constituționale cuprinse în art. 41, care consacra dreptul de proprietate ca drept fundamental a cărui conservare constituie unul dintre scopurile societății organizate statal". Desprinderea unei părți din patrimoniul camerelor de comerț și trecerea bunurilor respective în proprietatea publică sunt neconstituționale, în condițiile în care "modurile de transfer al dreptului de proprietate sunt reglementate de legea civilă în mod limitativ și nu includ o asemenea posibilitate". Tot astfel, considera ca dispozițiile
art. VII din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , referitoare la obligativitatea încheierii protocoalelor sau contractelor de închiriere cu privire la spațiile proprietate a camerelor, sunt contrare art. 41 din Constituție și art. 480, 481, 942, 948 și 1411 din Codul civil, ale căror prevederi consacra principiul consensualismului în raporturile de drept civil. De asemenea, considera ca adoptarea ordonanței criticate nu este justificată de existenta unui caz excepțional, asa încât este încălcat și art. 114 alin. (4) din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, arata ca prin
art. VI din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , se stabilește ca bunurile din dotarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, a oficiilor registrului comerțului și a birourilor unice constituie, în limita aportului lor la dobândirea respectivelor bunuri, patrimoniul Oficiului Național al Registrului Comerțului. Asa fiind, în raport cu modul de constituire a patrimoniului - din taxele percepute de oficiile registrului comerțului pentru operațiile efectuate și care, potrivit evidentelor Ministerului Finanțelor Publice, le-au acoperit cheltuielile de organizare și funcționare și au înregistrat importante excedente - "nu se pune problema unei confiscari și, cu atât mai puțin, a unei naționalizari". Arata ca, "în aceeași ordine de idei", susținerea referitoare la închirierea obligatorie și fără limita de timp a imobilelor acestor camere este neconforma cu reglementarea la care se face trimitere. În legătură cu neconstituționalitatea art. VII din ordonanța, considera ca aceste dispoziții "conferă deplina libertate de a contracta camerelor de comerț și industrie, neimpunandu-se nici o restrictie ori condiționare", și lasă la latitudinea lor "acceptarea (sau refuzul) de a asigura contra unei chirii - spațiile pe care le-au utilizat oficiile registrului comerțului și birourile unice". În ceea ce privește referirea la încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, "care expliciteaza noțiunea urgenței în procesul de legiferare prin ordonanțe de urgență a Guvernului", considera ca "exigenta emiterii unei ordonanțe de urgență a fost determinata de necesitatea eliminării imediate a deficiențelor constatate în activitatea oficiilor registrului comerțului și a neincrederii crescande a comercianților față de eficienta modului de organizare anterior adoptării
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , de natura sa afecteze relațiile comerciale specifice economiei de piața".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
pentru modificarea
privind registrul comerțului și a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comercianților, modificată prin
art. V, VI și VII din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 . Aceste din urma prevederi au următorul cuprins:
- Art. V: "(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență bazele de date, aplicatiile de întreținere și utilizare a acestora, necesare în vederea ținerii și administrării registrelor comerțului de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, respectiv oficiile registrului comerțului de pe lângă camerele de comerț și industrie teritoriale, și funcționarii birourilor unice din cadrul camerelor de comerț și industrie teritoriale, precum și documentele care privesc activitatea acestora se preiau de către Ministerul Justiției - Oficiul Național al Registrului Comerțului și de către oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale, pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între reprezentanții Ministerului Justiției și cei ai camerelor de comerț și industrie teritoriale.
(2) Modul de utilizare de către Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București și de către camerele de comerț și industrie teritoriale a informațiilor cuprinse în bazele de date se stabilește pe baza contractuală sau prin protocol.";
- Art. VI: "(1) Bunurile aflate în dotarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, a oficiilor registrului comerțului și a birourilor unice constituie, în limita aportului acestora la dobândirea bunurilor respective, patrimoniul Oficiului Național al Registrului Comerțului și vor fi folosite potrivit destinației stabilite.
(2) Determinarea aportului prevăzut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice.
(3) Predarea-preluarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se efectuează prin protocol încheiat între reprezentanții Ministerului Justiției și cei ai Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București și, respectiv, ai camerelor de comerț și industrie teritoriale.";
- Art. VII: "(1) În cazul spațiilor care nu fac parte din patrimoniul Oficiului Național al Registrului Comerțului, constituit potrivit art. VI alin. (1), Oficiul Național al Registrului Comerțului, oficiile registrului comerțului și birourile unice vor folosi sediile existente pe bază de contract de închiriere sau protocol, încheiat între reprezentanții Ministerului Justiției și cei ai camerelor de comerț și industrie ori, după caz, cu persoanele care au dreptul de proprietate asupra imobilelor, până la identificarea unor sedii corespunzătoare pentru funcționarea registrului comerțului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care spațiile care fac parte din patrimoniul Oficiului Național al Registrului Comerțului sunt insuficiente pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a activității."
În opinia autorului excepției, aceste prevederi de lege încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (6) și ale art. 114 alin. (4) din Constituție, ale art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și ale art. 1, 480, 481, 942, 948 și 1411 din Codul civil.
Prevederile din Constituție menționate au următorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă.";
- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."
Articolul 17
din Declarația Universala a Drepturilor Omului, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, are următorul cuprins: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singura cat și în asociere cu alții.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine:
Potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerțului, "Registrul central al comerțului se tine de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, organizat pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României". Aceste dispoziții au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , în sensul că "Registrul central al comerțului se tine de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii, organizată în subordinea Ministerului Justiției". Ca urmare, dispozițiile art. V, VI și VII din aceeași ordonanța de urgență, astfel cum au fost modificate prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , stabilesc ca bazele de date, aplicatiile de întreținere și utilizare a acestora, necesare în vederea ținerii și administrării registrelor comerțului de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, respectiv oficiile registrului comerțului de pe lângă camerele de comerț și industrie teritoriale, documentele care privesc activitatea lor, precum și bunurile aflate în dotarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, a oficiilor registrului comerțului și a birourilor unice, care constituie, în limita aportului acestora la dobândirea lor, patrimoniul Oficiului Național al Registrului Comerțului, se preiau de către Ministerul Justiției - Oficiul Național al Registrului Comerțului și de către oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale, pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între reprezentanții Ministerului Justiției și cei ai camerelor de comerț și industrie teritoriale. Prin aceste prevederi, în esenta, în opinia autorului excepției, ordonanța de urgență criticata "este un act de naționalizare veritabil a proprietății private, care nu-și găsește consacrarea în actuala Constituție, fiind incompatibilă cu noul stat de drept", ceea ce încalcă art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și art. 1, 480, 481, 942, 948 și 1411 din Codul civil.
În legătură cu aceste sustineri Curtea constata ca, astfel cum s-a arătat, conform prevederilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 , modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , registrul central al comerțului se tine de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, instituție publică cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Justiției, iar conform art. 9 din aceeași lege, modificat, oficiile registrului comerțului se organizează în subordinea Oficiului Național al Registrului Comerțului și funcționează pe lângă fiecare tribunal. De asemenea, în temeiul art. 11 din aceeași lege, modificat, pentru operațiunile efectuate oficiul registrului comerțului percepe taxe și tarife stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Finanțelor Publice. Din coroborarea dispozițiilor de lege menționate rezultă ca registrul comerțului desfășoară o activitate de interes public, încredințată Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului, ca autorități publice, la dispoziția persoanelor interesate de situația economico-financiară a comercianților. Existenta serviciilor publice înființate prin lege sau prin alte acte normative poate inceta, în mod simetric, tot prin lege sau alte acte normative. Tot astfel, activitatea desfășurată de un serviciu public poate fi încredințată unei autorități statale sau unei persoane private ori poate fi transferata în gestiunea unei autorități statale de sine stătătoare, împreună cu bunurile provenite din propriile venituri și necesare funcționarii sale. Asadar, modificarea
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , constând în organizarea Oficiului Național al Registrului Comerțului în subordinea Ministerului Justiției, iar nu pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, reprezintă o opțiune a legiuitorului ce nu constituie, asa cum susține autorul excepției, divizarea acestei din urma persoane juridice. Oficiul Național al Registrului Comerțului nu a fost nici potrivit redactarii anterioare a textului parte constitutivă a Camerei de Comerț și Industrie a României, ci un serviciu public organizat pe lângă aceasta, ca o structura de sine stătătoare. Reglementarea serviciului public al registrului comerțului nu este supusă regulilor dreptului civil, ci normelor de drept administrativ, potrivit cărora între serviciul public și baza sa materială exista o legătură substantiala. Asa fiind, în cauza nu sunt incidente dispozițiile constituționale privind dreptul de proprietate nici cu privire la constituirea patrimoniului Oficiului Național al Registrului Comerțului din bunurile aflate în dotarea oficiului, a oficiilor registrului comerțului și a birourilor unice, în limita aportului lor la dobândirea bunurilor și pentru a fi folosite potrivit destinației stabilite. Existenta acestor bunuri în proprietatea Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București ar constitui o depasire a obiectului de activitate al acesteia. De altfel, orice alta soluție ar duce la imbogatirea fără justa cauza a camerelor de comerț și industrie, care și-ar însuși pe aceasta cale, în mod ilegal, bunuri provenite din venituri bugetare. Mai mult, potrivit pct. I.29 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea instituțiile publice aparțin domeniului public, ele neputând intra pe nici o cale în proprietatea unei persoane juridice de drept privat.
Pe de altă parte, în ceea ce privește veniturile rezultate din activitatea desfășurată de serviciul public, de regula, acestea sunt venituri bugetare, în măsura în care ele nu sunt utilizate pentru funcționarea serviciului public. Asa fiind, regula este aplicabilă și în cauza, iar prin aceasta nu se încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București neavând un drept de proprietate asupra bunurilor aflate în dotarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, a oficiilor registrului comerțului și a birourilor unice.
Fața de cele arătate rezultă ca prevederile
art. V, VI și VII din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , astfel cum a fost modificată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , nu contravin art. 41 alin. (2) din Constituție și nici principiului neretroactivitatii legii consacrat de dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2).
Dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere art. 135 alin. (1) din Constituție, ci, dimpotriva, ocrotesc proprietatea comercianților din România, și nici alin. (6) al aceluiași articol, referitor la inviolabilitatea bunurilor proprietate privată, deoarece, în cauza, bunurile nu aparțin domeniului privat al statului, ci, prin natura juridică a instituției care le administrează, aparțin domeniului public.
Pentru aceleași argumente Curtea nu retine invocarea încălcării, prin textele vizate de excepția de neconstituționalitate, a prevederilor art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, privind dreptul la proprietate al oricărei persoane.
În legătură cu susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora, "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu", din punctul de vedere al Guvernului, Curtea retine ca "exigenta emiterii unei ordonanțe de urgență a fost determinata de necesitatea eliminării imediate a deficiențelor constatate în activitatea oficiilor registrului comerțului și a neincrederii crescande a comercianților față de eficienta modului de organizare anterior adoptării
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , de natura sa afecteze relațiile comerciale specifice economiei de piața".
În sfârșit, autorul excepției invoca și încălcarea prevederilor art. 1, 480, 481, 942, 948 și 1411 din Codul civil. Sub acest aspect, Curtea, ca instanța de contencios constituțional, nu se pronunța asupra conformitatii unor acte normative între ele, problema corelării normative, fiind o cerința de tehnica legislativă, excedand competentei Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
pentru modificarea
privind registrul comerțului și a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comercianților, modificată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , excepție ridicată de Camera de Comerț și Industrie Iași în Dosarul nr. 31.328/2002 al Judecătoriei Iași.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.