Decizia nr. 398/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ - S.A. din București în Dosarul nr. 32.675/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.338D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, a depus un punct de vedere, prin care arată că asupra prevederilor criticate, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat printr-o decizie anterioară (de admitere), astfel că excepția a fost soluționată.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Decizia civilă nr. 903/A/2016 din 23 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 32.675/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ - S.A. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare

art. 16 ,

art. 21

și

art. 44 alin. (1)

și

(2) din Constituție , precum și celor ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu prevăd și posibilitatea promovării acțiunii în instanță împotriva deciziilor consiliului de administrație prin care s-a dispus majorarea capitalului social. Ca atare, prevederile

art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

limitează dreptul acționarilor de a contesta în justiție hotărârile consiliului de administrație, luate în exercitarea atribuțiilor delegate de către adunarea generală a acționarilor cu privire la majorarea capitalului, împiedicând, astfel, în mod discriminatoriu, accesul liber la justiție pentru apărarea dreptului de proprietate.

7.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă, exprimându-și opinia, menționează că singurul text constituțional față de care poate fi pusă în discuție constituționalitatea

art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

este cel cuprins în

art. 21 alin. (1)

și

(2) din Constituție . Însă, se arată că limitarea accesului la calea de atac în justiție, prevăzută de

art. 132

din aceeași lege, în privința deciziilor administratorilor societăților, este justificată de faptul că atribuția a fost delegată de adunarea generală a acționarilor, iar aceasta are drept de control împotriva modului în care administratorii își îndeplinesc mandatul. Împrejurarea că opțiunea legiuitorului a fost diferită în privința celor trei atribuții avute în vedere de

art. 114 , respectiv a exclus de la controlul judiciar doar pe cea care se referă la majorarea capitalului social, și dacă există sau nu o rațiune față de care s-a optat în acest fel nu sunt chestiuni care țin de neconstituționalitatea textului. Totodată, soluțiile diferite ce au fost adoptate de legiuitor nu au legătură cu egalitatea cetățenilor în fața legii, iar protejarea intereselor patrimoniale ale acționarilor se realizează de aceștia în cadrul adunărilor generale, astfel că prevederile criticate nu sunt contrare nici

art. 16

și

art. 44 din Constituție .

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că deciziile adoptate în exercitarea atribuțiilor delegate prevăzute la

art. 113 lit. b)

și

c) din Legea nr. 31/1990

sunt supuse controlului judiciar în aceleași condiții ca și hotărârile adunării generale. Această soluție legislativă este justificată de existența unei marje de apreciere similare pentru consiliul de administrație ca și cea pe care o are adunarea generală a acționarilor în adoptarea aceluiași tip de măsură. Dimpotrivă, în privința competenței delegate de majorare a capitalului social [ art. 113 lit. f) , coroborat cu

art. 114 alin. (2)

și

art. 220^1 din Legea societăților ], mandatul consiliului de administrație este foarte mult restrâns: i) majorarea se realizează până la o valoare nominală determinată prin actul constitutiv/prin hotărârea adunării generale a acționarilor de modificare a actului constitutiv (capital autorizat); ii) majorarea operează doar prin emiterea de noi acțiuni în schimbul aporturilor; iii) majorarea trebuie realizată într-un termen de maximum 5 ani de la înmatricularea societății/de la modificarea actului constitutiv prin hotărâre a adunării generale a acționarilor.

10.

Mai mult, există condiții substanțial diferite pentru obținerea mandatului de competențe prin delegare pentru cele trei categorii de atribuții și, corelativ, legea prevede și mecanisme de control diferite. În cazul instituției capitalului social autorizat, controlul judiciar este asigurat în raport cu hotărârea adunării generale a acționarilor prin care este autorizat consiliul de administrație să procedeze la majorarea capitalului social, în limitele și termenul stabilit de acționari [ art. 131-133 din Legea nr. 31/1990 ], neexistând justificare pentru dublarea acestui control în etapa executării acestui mandat de către consiliul de administrație, prin includerea acestei categorii de competențe delegate în enumerarea de la

art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 .

11.

Posibilitatea recunoscută părților de a cere anularea hotărârii generale a acționarilor prin care a fost autorizat consiliul de administrație/directoratul să procedeze la majorarea capitalului social, doar în cuantumul și condițiile stabilite în hotărârea adunării generale a acționarilor, este de natură a

garanta controlul judiciar al măsurii organelor societare și de a asigura accesul acționarilor în instanță pentru determinarea cadrului de exercitare a drepturilor lor legitime. În consecință, remediul procesual prevăzut de prevederile

art. 114 alin. (3)

coroborate cu dispozițiile

art. 114 alin. (2) ,

art. 220^1

și

art. 217 din Legea nr. 31/1990 , este conform standardelor constituționale și convenționale în ceea ce privește accesul la justiție.

12.

Cu privire la invocarea

art. 16 din Constituție

menționează că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, iar instituirea unor mecanisme de control diferite, în temeiul unor criterii obiective, stabilite conform legii și voinței acționarilor, exprimată în clauzele actului constitutiv și în hotărârea adunării generale a acționarilor, nu poate fi considerată ca fiind un tratament discriminatoriu.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(3) În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de

art. 113 lit. b)

și

c) , dispozițiile

art. 131 alin. (4)

și

(5) , ale

art. 132 , cu excepția

alin. (6)

și

(7) , precum și prevederile

art. 133

se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător. Societatea va fi reprezentată în instanță de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege o altă persoană.“

16.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție și

art. 44 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul de proprietate privată, precum și celor ale

art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul excepției de neconstituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care este

Decizia nr. 382 din 31 mai 2018 *, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 , care nu permite contestarea în justiție, pe calea acțiunii în anulare prevăzute de

art. 132

din lege, a deciziilor consiliului de administrație, respectiv directoratului luate în exercitarea atribuției delegate de majorare a capitalului social, este neconstituțională. *

Decizia nr. 382 din 31 mai 2018

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 august 2018.

18.

Cu privire la soluția pronunțată, Curtea a statuat, în esență, că

art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

se referă doar la atribuțiile delegate privind mutarea sediului [ art. 113 lit. b) din Legea nr. 31/1990 ] și schimbarea obiectului de activitate al societății [ art. 113 lit. c) din Legea nr. 31/1990 ], nu și la atribuția delegată referitoare la majorarea capitalului social [ art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 ], situație în care imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe, în acest din urmă caz, de către persoana interesată, constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție.

19.

Așadar, excluderea de la controlul judecătoresc a deciziilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului, adoptate în executarea mandatului acordat în vederea majorării capitalului social este de natură să încalce accesul liber la justiție al persoanelor interesate în apărarea drepturilor lor.

20.

În acest context, Curtea reține că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

21.

Având în vedere cele mai sus menționate, Curtea reține că, deși decizia de constatare a neconstituționalității nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, soluția prin care s-a constatat neconstituționalitatea îi este opozabilă de la data pronunțării deciziei de admitere a excepției (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 761 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008).

22.

Prin urmare, ținând cont de faptul că

Decizia nr. 382 din 31 mai 2018 , mai sus menționată, este ulterioară sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

23.

Distinct de acestea, deși în cauza de față se va pronunța o soluție de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 , se impune precizarea că prezenta decizie, în temeiul Deciziei nr. 382 din 31 mai 2018, poate constitui motiv de revizuire, în condițiile

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă .

24.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ - S.A. din București în Dosarul nr. 32.675/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018.