Decizia nr. 511/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Angela Diana Dușu în Dosarul nr. 164/113/2017/a1 al Tribunalului Brăila - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.613D/2017.

2.

La apelul nominal răspunde Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Vrancea, prin doamna consilier juridic Ana-Roxana Mohorea, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepției a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantei părții prezente, care pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată. Se susține că procedura de contestare a măsurilor asigurătorii are un caracter special, legiuitorul urmărind asigurarea celerității acesteia, pentru atingerea rezultatului urmărit prin reglementarea sa. De asemenea, se arată că efectul dispunerii măsurilor asigurătorii constă în indisponibilizarea bunurilor, în mod provizoriu, până la pronunțarea unor soluții definitive în materie penală, și nu în ieșirea acestora din patrimoniul proprietarului. Totodată, se susține că nu sunt aplicabile, în privința contestării măsurilor asigurătorii, dispozițiile privind dublul grad de jurisdicție în materie penală, întrucât textul criticat nu vizează soluționarea unei acuzații în materie penală. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale

nr. 659 din 11 noiembrie 2014 ,

nr. 448 din 28 iunie 2016

și

nr. 310 din 9 mai 2017 , despre care se arată că sunt aplicabile și în prezenta cauză.

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că legiuitorul nu are obligația instituirii unui dublu grad de jurisdicție, în cazul contestației cu privire la măsurile asigurătorii, întrucât aceasta nu vizează soluționarea unei acuzații în materie penală. Se mai arată că măsura asigurătorie este una temporară, nefiind încălcate, prin dispunerea acesteia, dispozițiile

art. 44 din Constituție , și că prevederile constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție nu sunt incidente în cauză. În fine, se susține că legiuitorul, prin reglementarea contestației împotriva măsurii asigurătorii, a asigurat accesul la justiție al persoanelor interesate de contestarea unei asemenea măsuri. Se face, de asemenea, trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 164/113/2017/a1, Tribunalul Brăila - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Angela Diana Dușu, într-o cauză având ca obiect soluționarea, de către judecătorul de cameră preliminară, unor contestații formulate potrivit dispozițiilor

art. 250 din Codul de procedură penală .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală

încalcă dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție, întrucât prevăd caracterul definitiv al încheierii de soluționare a contestației promovate împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acestora, încheieri formulate conform

art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală . Se susține că, pentru același motiv, textul criticat contravine prevederilor

art. 44 din Constituție , referitor la dreptul de proprietate privată, întrucât o măsură asigurătorie dispusă poate fi menținută pentru perioade foarte lungi de timp, fără ca persoana interesată să aibă la dispoziție mijloacele juridice necesare pentru a-și putea apăra, în mod eficient, interesele procesuale.

7.

Tribunalul Brăila - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că procedura reglementată prin textul criticat nu vizează soluționarea unei acuzații în materie penală, motiv pentru care nu este obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicție în materie penală. Prin urmare, lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate potrivit

art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală

nu încalcă dreptul la un proces echitabil. Se mai susține că textul criticat nu contravine nici dreptului la un recurs efectiv, întrucât acesta nu semnifică dreptul de a exercita o anumită cale de atac. Se arată, de asemenea, că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal, inclusiv a căilor de atac ce pot fi invocate este de competența exclusivă a legiuitorului, aspect ce rezultă din interpretarea dispozițiilor

art. 126

și

art. 129 din Constituție . Se mai susține că este relevant caracterul special al procedurii prevăzute la art. 249 și 250 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind asigurarea celerității procedurii, pentru atingerea scopului urmărit prin aceasta.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Este invocată, în acest sens, Decizia Curții Constituționale

nr. 448 din 28 iunie 2016 .

10.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și arată că își menține punctele de vedere exprimate în deciziile Curții Constituționale

nr. 659 din 11 noiembrie 2014 ,

nr. 20 din 19 ianuarie 2016

și

nr. 28 din 20 ianuarie 2016 .

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală . Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, autoarea excepției critică prevederile

art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă.“

14.

Se susține că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 23 alin. (11)

cu privire la prezumția de nevinovăție și

art. 44

cu privire la dreptul de proprietate privată.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate, în acest sens,

Decizia nr. 696 din 7 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 februarie 2018, Decizia

nr. 310 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, Decizia

nr. 659 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 16 decembrie 2014, și Decizia

nr. 448 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

16.

Prin Decizia

nr. 448 din 28 iunie 2016 , paragrafele 13-15, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale,

Legea fundamentală

nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind, în art. 129, că acestea se exercită „în condițiile legii“ (în acest sens este

Decizia nr. 251 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005). Împrejurarea că împotriva încheierii instanței, prin care s-a soluționat contestația împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de

art. 126 alin. (2) din Constituție , poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

17.

Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a constatat că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 21

și

art. 44 alin. (1).

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin decizia mai sus menționată, raportat la prevederile

art. 21

și

art. 44 alin. (1) din Constituție , precum și considerentele care au fundamentat-o, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată, Curtea reține că textul criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil, nefiind contrar niciunuia dintre standardele constituționale specifice acestui drept fundamental. În acest sens, Curtea constată că soluționarea contestației formulate împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se face cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, precum și cu participarea obligatorie a procurorului. Astfel, părțile interesate au posibilitatea de a participa la ședința de judecată, de a cunoaște argumentele invocate de părțile adverse sau de procuror și de a-și formula propriile apărări, beneficiind, prin urmare, de garanțiile procesuale necesare apărării drepturilor și intereselor lor procesuale, în condiții de contradictorialitate și oralitate. De asemenea, contestația reglementată la

art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală

este soluționată prin încheiere motivată, părțile putând cunoaște argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, aspect ce constituie o altă garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la

art. 21 alin. (3) din Constituție .

20.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin prevederile

art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală , a dispozițiilor

art. 23 alin. (11) din Constituție , Curtea reține că acestea din urmă nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât reglementează prezumția de nevinovăție, iar procedura prevăzută prin textul criticat nu are în vedere soluționarea raportului juridic penal de conflict sau a unor aspecte direct legate de acesta, nevizând stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului, ori dispunerea unei pedepse penale.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Diana Dușu în Dosarul nr. 164/113/2017/a1 al Tribunalului Brăila - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.