Decizia nr. 484/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, sub aspectul sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 15.455/302/2015 al acestei instanțe, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 249 D/2016.

2.

Dezbaterile au avut loc la data de 22 mai 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, lipsind părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul

art. 57

și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 21 iunie 2018. La data de 21 iunie 2018, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul

art. 57

și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 5 iulie 2018. La data de 5 iulie 2018, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri potrivit

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2018, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 18 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 15.455/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, sub aspectul sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“. Excepția a fost invocată de Judecătoria Sectorului 5 București, din oficiu, într-o cauză având ca obiect cererea introdusă de furnizorul de servicii medicale, Spitalul Universitar de Urgență București, de reparare a prejudiciului cauzat acestuia prin cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată autorului unui accident de circulație, produs ca urmare a neacordării de prioritate unui alt vehicul.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că garantarea ocrotirii sănătății semnifică și stabilirea unui sistem de asigurări sociale de sănătate care să fie conceput în scopul protejării asiguraților, în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident, scop pe care, de altfel, și legiuitorul îl identifică prin dispozițiile

art. 219 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 . În privința sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“, cuprinsă în textul de lege criticat, se observă că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății propriei persoane din culpă răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Angajarea răspunderii persoanelor vizate de acest text se realizează în condițiile textului de lege criticat, care se completează cu

art. 1.357 din Codul civil , ce instituie o răspundere și pentru cea mai ușoară culpă. Prin urmare, având în vedere că majoritatea afecțiunilor medicale, chiar și cele mai banale, reprezintă rezultatul propriilor fapte săvârșite din culpă de către „autorii - victimă“, aceștia sunt obligați să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, prin plata contravalorii serviciilor medicale necesare vindecării lor, astfel cum rezultă din sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane“, indiferent dacă au sau nu calitatea de asigurat, ceea ce înseamnă că atât obligația statului de a proteja, cât și dreptul persoanelor de a fi protejate față de costurile serviciilor medicale, în caz de boală sau de accident, se limitează doar la acele situații în care afecțiunile medicale și accidentele au cauze necunoscute.

5.

Având în vedere numărul foarte redus al acestor afecțiuni și accidente în raport cu cele care sunt apreciate ca rezultat al propriilor fapte săvârșite din culpă, se apreciază că obligația instituită prin textul de lege criticat de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată pentru daune aduse sănătății propriei persoane, din culpă, contravine textelor constituționale invocate în susținerea excepției.

6.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, criticile formulate privind modul de interpretare și aplicare a normelor legale nefiind veritabile critici de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece motivul invocat de instanță privește modul de interpretare și aplicare a legii. Mai arată că, prin

Legea nr. 132/2014 , a fost introdusă răspunderea și pentru daune aduse propriei sănătăți, iar noțiunea de „culpă“ face trimitere la

art. 16 din Codul penal , atunci când se referă la vinovăție, ca trăsătură esențială a infracțiunii.

9.

Președinții Senatului și Camerei Deputaților nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele transmise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, sub aspectul sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, potrivit cărora: „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.“

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 34

referitor la dreptul la ocrotirea sănătății și

art. 47

privind nivelul de trai.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că motivarea acesteia de către instanța care a ridicat-o din oficiu este, în esență, următoarea: „angajarea răspunderii persoanelor vizate de acest text se realizează, așadar, în situația în care fapta prejudiciabilă este săvârșită din culpă [...] în condițiile în care textul nu distinge, [...] pentru cea mai ușoară culpă, potrivit

art. 1.357 din Codul civil “.

14.

Curtea reține că excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect cererea introdusă de furnizorul de servicii medicale, Spitalul Universitar de Urgență București, de reparare a prejudiciului cauzat acestuia prin cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată autorului unui accident de circulație produs ca urmare a neacordării de prioritate unui alt vehicul.

15.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut cu privire la condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“, cuprinsă în

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le stabilesc dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (de exemplu,

Decizia nr. 210 din 17 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 20 septembrie 2018, paragraful 20). Totodată, instanța de contencios constituțional a mai reținut că este inadmisibil să fie învestită cu examinarea neconstituționalității unui act normativ, într-un cadru procesual creat special cu acest scop. În același sens sunt statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene, din Hotărârea din 11 martie 1980, pronunțată în Cauza Foglia contra Novello, în care această instanță a admis că nu este competentă în cazul în care ar fi obligată să pronunțe hotărâri în cauze provocate „care ar pune în pericol întregul sistem al căilor de atac aflate la dispoziția persoanelor private pentru a le permite să se apere“ (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 137 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, sau

Decizia nr. 460 din 16 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 9 octombrie 2014, paragraful 39).

16.

Așa fiind, motivarea excepției de neconstituționalitate se întemeiază pe o situație ipotetică, străină cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Aceasta întrucât fapta autorului excepției, prin care a adus daune sănătății propriei persoane, nu a fost săvârșită cu o culpa levissima, în acest sens reținându-se că a accidentul de circulație s-a produs ca urmare a încălcării

art. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia la apropierea de o intersecție, conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.

17.

Pentru toate aceste motive, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, sub aspectul sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 15.455/302/2015 al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.