Decizia nr. 256/2003

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 975 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Larydona Com" - S.R.L., Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. și Societatea Comercială "NG Glimos Com" - S.R.L. în dosarele nr. 8.915/2002 și nr. 8.919/2002 ale Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 96C/2003 la Dosarul nr. 95C/2003, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în cele doua dosare este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexarii. În consecința, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă și al

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menționate, pentru o mai buna administrare a justiției.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca art. 975 din Codul civil nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției, ci, dimpotriva, le da expresie, asigurând echilibrul procesual între persoanele cu interese contrare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 9 decembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 8.915/2002 și nr. 8.919/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 975 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Larydona Com" - S.R.L., Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. și Societatea Comercială "NG Glimos Com" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat reglementează succint acțiunea pauliana printr-o formulare generală, care nu conține condițiile concrete și prealabile privind admisibilitatea acțiunii pauliene, astfel încât permite oricărui creditor, inclusiv celui de rea-credința, sa atace orice act juridic încheiat de debitor cu terții, ceea ce reprezintă o exercitare abuzivă a liberului acces la justiție și conduce la încălcarea drepturilor legal dobândite de terții de buna-credința prin încheierea actelor respective. Autoarele apreciază ca interdicția creării de prejudicii unui creditor prin acte încheiate de debitor cu terțe persoane nu poate constitui un scop legitim pentru limitarea drepturilor terțului, deoarece, eo ipso, orice act încheiat de debitor prejudiciază lato sensu creditorii chirografari prin modificările intervenite în patrimoniul debitorului. Astfel se aduce atingere dreptului la apărare al terțului de buna-credința și dreptului la un proces echitabil, textul de lege criticat protejand exclusiv interesele creditorului. Se mai arata ca art. 975 din Codul civil descurajeaza subiectele de drept sa încheie acte juridice cu debitorii altor persoane, aspect de natura sa limiteze posibilitățile de valorificare a factorilor de producție, întrucât terțul de buna-credința trebuie să își aleagă partenerii după criteriul exclusiv al existenței unor debite ale cocontractantului, urmând ca, în caz contrar, să își asume riscul revocării contractului încheiat cu debitorul, la cererea oricărui creditor chirografar prejudiciat de actul respectiv. Prin urmare, se apreciază ca sunt limitate posibilitățile de creare a cadrului favorabil pentru existenta unei economii de piața bazate pe libertatea comerțului și protecția concurentei loiale, ceea ce, evident, contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a).

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază ca art. 975 din Codul civil constituie o expresie a principiilor constituționale invocate, iar nu o încălcare a acestora, fiind o reflectare adecvată a principiului exercitării cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale. Statul, în calitate de garant al acestor drepturi și libertăți, asigura o protecție reală și nediscriminatorie a drepturilor legale ale cetățenilor, în acest fel stimulandu-se dezvoltarea economică și socială.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arata ca art. 975 din Codul civil recunoaște oricărui creditor dreptul de a ataca în justiție, prin acțiune revocatorie, actul prin care debitorul sau îl prejudiciază, astfel încât nu contravine în nici un mod prevederilor constituționale privitoare la garantarea dreptului la apărare sau exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților persoanei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 975 din Codul civil. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 975: "Ei pot asemenea, în numele lor personal, sa atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

De asemenea, sunt invocate prevederile internaționale cuprinse în:

- Art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat reglementează un mijloc juridic procedural, acțiunea pauliana, prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice încheiate de către debitor în frauda drepturilor sale. Posibilitatea recunoscută creditorului este subsecventa întrunirii a doua condiții cumulative: actele juridice sa fi fost întocmite cu rea-credința și, ca urmare a încheierii lor, creditorii sa fi fost prejudiciati în propriile drepturi. Poziția subiectiva a debitorului nu presupune în mod necesar intenția directa de a vătăma, fiind suficient ca acesta să aibă cunoștința de faptul ca actele sale sunt de natura a prejudicia pe creditori, provocand sau agravand insolvabilitatea sa. Într-o astfel de situație sarcina probarii existenței condițiilor menționate incumba titularului dreptului la acțiunea pauliana, asadar creditorului.

Analizând susținerile autoarelor criticii de neconstituționalitate, Curtea apreciază ca art. 975 din Codul civil nu releva nici o contradictie cu textele constituționale de referința pretins a fi incalcate.

În ceea ce privește principiile constituționale privind statul de drept, democratic și social, exercitarea cu bunacredinta a drepturilor și libertăților persoanei, precum și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, consacrate în art. 1 alin. (3), art. 54 și art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea retine ca textul de lege criticat, departe de a veni în contradictie cu ele, constituie tocmai expresia valorificării lor în cadrul raporturilor juridice concrete.

Posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-și apara drepturile și interesele legitime, în virtutea principiului ca patrimoniul debitorului constituie obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, nu constituie o măsura discriminatorie pozitiva în favoarea lor, asa cum considera autoarele excepției, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Referitor la susținerea potrivit căreia art. 975 din Codul civil aduce atingere art. 24 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât incidența textului criticat este, asa cum s-a arătat, subsecventa întrunirii anumitor condiții, a căror existenta trebuie dovedită de către creditor, în cadrul unui proces în care toate părțile urmează sa beneficieze de garanțiile prevăzute de lege, art. 975 din Codul civil neinstituind nici o derogare sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 975 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Larydona Com" - S.R.L., Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. și Societatea Comercială "NG Glimos Com" - S.R.L. în dosarele nr. 8.915/2002 și nr. 8.919/2002 ale Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2003.