Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 246/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare

prezumat în vigoare

Data actului: 10 iunie 2003
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 541 din 28 iulie 2003
Citat de: 4 acte
Citează: 3 acte
Structură: 1 articol · 11.073 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Compania Naționala "Posta Română" - S.A., Direcția Regionala de Posta Galați în Dosarul nr. 7.961/2002 al Tribunalului Brăila - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii în timp și nici celor ale art. 41 referitoare la protecția proprietății private.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 7.961/2002, Tribunalul Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat retroactiveaza în sensul că modifica sau anulează drepturile câștigate ale persoanelor îndreptățite la restituire. Se arata ca legiuitorul modifica în mod unilateral categoriile de persoane îndreptățite la restituire, creând o situație discriminatorie între diferitele categorii de solicitanți, după ce procesul de depunere și înregistrare a notificărilor a fost epuizat. Pe de altă parte, este încălcat dreptul de proprietate prevăzut de art. 41 din Constituție, întrucât se împiedica procesul de restituire către anumite instituții cu capital de stat a dreptului de proprietate pe care acestea l-au dobândit de-a lungul timpului de la stat.

Tribunalul Brăila - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind intemeiata pentru aceleași motive care au fost susținute de autoarea excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arata ca dispoziția legală criticata nu produce efecte retroactive, întrucât ea nu se aplică cererilor de restituire definitiv soluționate înaintea intrării sale în vigoare, fiind de imediata aplicare cu privire la cererile în curs de soluționare. Se apreciază că nu se încalcă nici dreptul de proprietate, întrucât excluderea ministerelor, a celorlalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativteritoriale, a regiilor autonome, companiilor ori societăților naționale, societăților comerciale cu capital de stat, precum și a celor privatizate potrivit legii s-a justificat ținând seama de personalitatea juridică de drept public a acestora, deci de calitatea subiectelor enumerate, marea majoritate având și calitatea de deținători ai imobilelor preluate abuziv. Or, nu se poate concepe ca statul, prin instituția publică, regia autonomă sau societatea comercială cu capital de stat, să solicite restituirea de la aceleași persoane juridice de drept public a unor bunuri preluate abuziv.

Prin urmare, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările și completările ulterioare. Textul legal criticat a fost introdus prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, și are următorul conținut:

- Art. 3 alin. (2): "Ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca modificarea reglementării inițiale, în ceea ce privește sfera persoanelor îndreptățite la restituire, a fost impusa de împrejurarea ca, de regula, instituțiile publice, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat au, în economia

Legii nr. 10/2001 , calitatea de debitori ai obligației de restituire, ca deținători ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea retine ca formula redactionala a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nici o dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a ordonanței modificatoare. În ceea ce privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.

Articolul 41

din Constituție, invocat în susținerea neconstitutionalitatii

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Or, în reglementarea criticata, prin termenul "persoane îndreptățite" sunt desemnate acele persoane care pot solicita măsuri reparatorii constând în restituirea în natura sau prin echivalent valoric, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora de către stat. Asa fiind, rezultă ca asemenea persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii, motiv pentru care modificarea categoriei persoanelor îndreptățite, prin efectul textului de lege criticat, nu contravine principiului constituțional de referința care asigura protecția dreptului de proprietate, ca parte integrantă a patrimoniului unui subiect de drept. Garantarea constituțională a proprietății private este, în mod necesar, subsecventa existenței unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozițiilor legale, și nu operează în situația unui drept a cărui recunoaștere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate. Prin urmare, Curtea considera ca dispozițiile consacrate de art. 41 din Constituție nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.