Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 863/2018

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
18 decembrie 2018
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 225 din 25 martie 2019
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 17.157 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel-Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Biroul Individual Notarial Nicolae Cauținuc în Dosarul nr. 1.760/212/2016 al Tribunalului Constanța - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 238D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici identice formulate de același autor ca în prezenta cauză, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate prin

Decizia nr. 87 din 28 februarie 2017 . Solicită menținerea jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.760/212/2016, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Biroul Individual Notarial Nicolae Cauținuc într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei încheieri prin care i s-a aplicat o amendă judiciară, în temeiul

art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul legal criticat este susceptibil de a genera nenumărate și imprevizibile abuzuri. Astfel, sintagmele „orice alte persoane fizice sau persoane juridice“, „de îndată“, „apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite“ sau „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel“, prin imprecizia și impredictibilitatea interpretării lor, pot conduce la o aplicare defectuoasă a legii, putând crea prejudicii unor persoane care au un rol incidental în executarea silită, deoarece aprecierea executorului judecătoresc nu poate fi cenzurată de nicio instanță. Cea mai criticabilă, sub aspectul constituționalității ei, este sintagma „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel“, nefiind clar la care anume legi speciale s-ar referi și nici ce prevederi din aceste legi ar avea în vedere. O posibilă interpretare a sintagmei este că aceasta se referă doar la obligativitatea comunicării codului numeric personal al persoanei supuse executării silite, cu alte cuvinte la dezlegarea operatorilor de date cu caracter personal de obligația de a păstra secretul codului numeric personal al persoanei supuse executării silite, obligație prevăzută în legi speciale. Chiar și sintagma „în copie“, referitoare la documentele ce trebuie comunicate executorului judecătoresc, a cunoscut interpretarea abuzivă de a fi echivalentă cu expresia „în copie legalizată“.

6.

Față de formulările neclare, imprecise și susceptibile de interpretări diverse ale dispozițiilor legale în cauză, autorul excepției consideră că acestea nu corespund standardelor de calitate a legii drept garanție a principiului legalității, prevăzut în

art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și în

art. 1 alin. (5) din Constituție .

7.

Mai mult, în opinia autorului, dispozițiile

art. 660 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă

sunt criticabile din perspectiva respectării

Legii fundamentale , subordonând practic executorului judecătoresc, în faza executării silite a unui proces, alte categorii de profesioniști ai dreptului, cum ar fi avocații, consilierii juridici sau notarii publici. Astfel, toate cele trei categorii de juriști menționate au ca principal călăuzitor al profesiei lor obligația de a păstra secretul profesional, principiu care pare a fi înfrânt în mod categoric în textul legal criticat, prin sintagma finală „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel“. Consideră că această sintagmă este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând subiecților să înțeleagă dacă prevederile legale privind obligația de a păstra secretul profesional ce revine avocaților, consilierilor juridici sau notarilor publici mai subzistă în faza executării silite a unui proces sau aceștia sunt total derobați de obligația de confidențialitate și trebuie să dea tot concursul executorului judecătoresc în executarea silită a propriilor clienți. În raport cu

Codul de procedură civilă , atât

Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cât și

Legea nr. 514/2003

privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, precum și

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995

pot fi considerate drept legi speciale. Prin legile în cauză se materializează unele drepturi constituționale ale cetățenilor, astfel că aceste legi speciale nu sunt mai puțin importante decât legea generală

(Codul de procedură civilă)

în ocrotirea și garantarea unor drepturi și aplicarea unor principii juridice.

8.

În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, inclusiv în faza executării silite, acesta este recunoscut de

Codul de procedură civilă la art. 6 alin. (2) , dar pare a fi contrazis de dispozițiile

art. 660 alin. (2)

din același cod, care stabilesc obligativitatea oricăror persoane fizice sau persoane juridice de a comunica, de îndată, în copie, documentele, precum și, în scris, datele și informațiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, prin aceste persoane putându-se înțelege inclusiv apărătorii legali ai debitorului executat silit, avocați sau consilieri juridici.

9.

De asemenea, dacă, potrivit

art. 317 alin. (1) din Codul de procedură civilă , printre persoanele scutite de a depune mărturie

sunt: „slujitorii cultelor, medicii, farmaciștii, avocații, notarii publici, executorii judecătorești, mediatorii, moașele și asistenții medicali și orice alți profesioniști cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoștință în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar și după încetarea activității lor“, astfel că în faza de judecată a cauzei operează obligativitatea păstrării secretului profesional, conform

art. 660 alin. (2)

din același cod, în faza de executare silită, această obligație dispare.

10.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține că sintagma „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel“ din finalul

art. 660 alin. (2) teza întâi

poate fi interpretată în sensul că notarul ar fi obligat nu numai să-i comunice executorului judecătoresc în copie documentele solicitate, dar și să procedeze la legalizarea acestora fără a respecta cerințele legii privind legalizarea de copii. Aceasta, deoarece cerința confruntării copiei cu originalul este prevăzută doar într-o lege specială, care nu se mai aplică, potrivit sintagmei criticate, copia legalizată fiind un document apreciat de executorul judecătoresc ca necesar executării silite. Or, dacă nu se mai aplică în acest caz legea specială, înseamnă că nu se mai aplică legea, în general. Consideră că prin simplul fapt că poate genera asemenea interpretări abuzive,

art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă

încalcă prevederile

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție .

11.

Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Executorul judecătoresc, în calitatea sa de agent al statului, beneficiază de o serie de instrumente puse la dispoziție de legiuitor pentru a-și putea îndeplini atribuțiile, constând în obținerea de informații relevante desfășurării executării silite.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției,

precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, instituțiile publice, instituțiile de credit și orice alte persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie, documentele, precum și, în scris, datele și informațiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în aceleași condiții, datele și informațiile pe care le administrează potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate, instanța de executare poate lua măsurile prevăzute la

art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f)

și la

art. 189. “

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și (5) referitoare la statul de drept și cerințele de calitate a legii,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil (inclusiv în faza executării silite),

art. 24 alin. (1)

referitoare la dreptul la apărare și în

art. 44 alin. (1)

privind garantarea dreptului de proprietate.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici identice formulate de același autor ca și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 87 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 25 mai 2017, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate și a reținut, în esență, că mijloacele de informare puse la dispoziția executorului judecătoresc descurajează eventualele încercări ale debitorilor de a ascunde sau sustrage de la executare elemente de patrimoniu care ar putea fi urmărite silit, dispoziția legală criticată având ca scop prevenirea situațiilor în care terții care dețin documente apreciate de către executorul judecătoresc ca fiind utile cauzei refuză să le transmită acestuia, prevalându-se de secretul profesional.

19.

Referitor la faptul că obligația menționată există „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel“ Curtea a constatat că norma cu caracter general în materia executării silite cuprinsă în

Codul de procedură civilă

înlătură normele cu conținut diferit din legile speciale. Părțile unui raport juridic/profesioniștii sunt ținute/ținuți în continuare să respecte obligațiile calificate drept secret profesional, însă, în măsura în care aceste informații sunt necesare punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, furnizarea lor către organul abilitat de lege să efectueze această operațiune este obligatorie. Secretul profesional nu poate fi invocat în opoziție cu o autoritate învestită de stat cu puterea de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, autoritate care este ținută la rândul său de respectarea normelor legale referitoare la secretul profesional și la folosirea datelor obținute exclusiv în scopul prevăzut de lege.

20.

În ceea ce privește critica dispozițiilor

art. 660 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă

din perspectiva subordonării altor categorii de profesioniști ai dreptului executorului judecătoresc, în faza executării silite a procesului civil, Curtea a reținut că, drept urmare a

Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, și

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016

pentru modificarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2010, instanțele judecătorești au devenit competente să încuviințeze executarea silită. Neîndeplinirea obligației prevăzute de lege de către terții menționați de norma criticată este constatată tot de instanța judecătorească sesizată de executorul judecătoresc sau de partea interesată în scopul aplicării unei amenzi. Cu acest prilej, instanța face o analiză a motivelor care au stat la baza solicitării informațiilor, datelor sau documentelor și, dacă apreciază că acestea sunt necesare realizării executării silite, dispune plata unei despăgubiri sau amendarea terțului care nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege. Încheierea pronunțată are caracter executoriu, iar împotriva ei se va putea face numai cerere de reexaminare, în condițiile

art. 191 din Codul de procedură civilă .

21.

Astfel, dispozițiile criticate asigură suficiente garanții dreptului la un proces echitabil consacrat de

art. 21 alin. (3) din Constituție

și, implicit, dreptului de proprietate privată a cărui încălcare nu numai că nu poate fi reținută, ci, dimpotrivă, cunoaște o valorizare efectivă pe calea unei proceduri execuționale întemeiate pe norme riguroase și eficiente. Pentru aceleași argumente, nici critica raportată la prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege, nu este întemeiată, din analiza acestuia rezultând fără echivoc că norma cu caracter general în materia executării silite cuprinsă în

Codul de procedură civilă

înlătură de la aplicare orice normă cu conținut diferit din legile speciale.

22.

În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de claritate a normei, care ar crea, în opinia autorului excepției, obligația notarului de a comunica executorului judecătoresc nu numai copii ale documentelor solicitate, dar și legalizarea acestora, în afara cadrului legal în materie, Curtea a apreciat că acestea vizează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea normei de către organele abilitate, respectiv de către instanța judecătorească, singura competentă să se pronunțe cu privire la aceste chestiuni.

23.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Biroul Individual Notarial Nicolae Cauținuc în Dosarul nr. 1.760/212/2016 al Tribunalului Constanța - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.