Decizia nr. 849/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Societatea "Zacaria Developments" - S.R.L din Sibiu în Dosarul nr. 4.987/85/2013 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 876D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că litigiul este de natură fiscală, el privind o decizie de impunere. Se arată că, în subsidiar, în cazul în care Curtea va trece peste această situație, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se mai susține că reglementarea este una normală, în caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără justă cauză a beneficiarilor lucrărilor prevăzute în ipoteza normei legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.987/85/2013, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Societatea "Zacaria Developments" - S.R.L din Sibiu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei decizii de impunere.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale, întrucât extinderea rețelei de transport a energiei electrice efectuată de către terți, disimulată sub titulatura generică modificări ale instalațiilor de transport al energiei electrice, intră cu titlu gratuit în patrimoniul operatorului de transport, fără ca investitorul să își poată recupera investiția realizată prin mijloace financiare și materiale proprii, fiind astfel înfrânt justul echilibru ce ar trebui să existe între interesele generale și cele individuale.

7. Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate. Instanța arată că, chiar și în condițiile în care statul, prin norma legală edictată, intervine în formarea acordului de voință al părților, în sensul cedării cu titlu gratuit către F.D.E.E. Electrica Distribuție Transilvania Sud, societate regională de distribuție, a unei rețele de alimentare cu energie electrică, trebuie să se aibă în vedere ca limitarea dreptului de proprietate să fie justificată, iar justificarea să se întemeieze pe o dispoziție expres prevăzută de Constituție. De asemenea, trebuie să se stabilească dacă scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată este unul legitim, reglementând în același timp și soluții juridice echitabile.

8. În acest sens, chiar în situația în care legiuitorul înțelege să dea expresie imperativului de satisfacere a interesului general, el are obligația și de apărare a drepturilor fundamentale individuale prin păstrarea unui raport de proporționalitate ce implică acordarea unei despăgubiri corespunzătoare dreptului de proprietate limitat.

9. Instanța mai reține și faptul că, prin

Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013 , Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens raportat la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , situație care se aplică mutatis mutandis în dosarul de față.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, dispoziții care au următorul cuprins: "Cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de transport al energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare."

14. Curtea observă faptul că dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. Însă, având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale ale

art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , potrivit principiului tempus regit actum.

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unei soluții legislative aparent similare, printr-o decizie la care face trimitere instanța judecătorească în opinia exprimată. Astfel, prin

Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 . Dispozițiile legale criticate aveau următoare formulare: "În cazul în care realizarea obiectivelor/conductelor precizate la alin. (1) nu este economic justificată pentru operatorul licențiat, solicitantul va participa în cotă-parte, în colaborare cu acesta, la finanțarea obiectivelor/conductelor, sub condiția încheierii unui contract prin care consimte preluarea în patrimoniul operatorului licențiat a obiectivelor/conductelor din momentul punerii în funcțiune a acestora."

17. Însă Curtea constată că există o diferență de reglementare, în ceea ce privește dreptul de proprietate, între

Legea energiei electrice nr. 13/2007

și

Legea gazelor nr. 351/2004 . În cazul legii gazelor solicitantul era obligat să încheie un contract prin care consimțea preluarea în patrimoniul operatorului licențiat a obiectivelor/conductelor din momentul punerii în funcțiune a acestora. Or, în cazul Legii energiei electrice, solicitantul s-a obligat prin contract să suporte cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de transport al energiei electrice, achitând în mod concret un tarif de racordare pentru executarea unei lucrări tehnice, fără a se realiza vreun transfer al dreptului de proprietate. Conform textelor legale criticate, tariful de racordare la rețeaua de transport este suportat de către cel ce a generat modificarea instalației de transport, respectiv utilizatorul, instalația de racordare fiind în proprietatea societății de transport a energiei electrice, iar instalația de utilizare rămânând în proprietatea utilizatorului. Așadar, solicitantul plătește un tarif pentru această operațiune de racordare la rețeaua de transport, nefiind în niciun moment proprietarul acesteia. Practic, el plătește contravaloarea prestării serviciului de către societatea de transport.

18. Distinct de aspectele menționate, Curtea reține că litigiul dedus judecății instanței judecătorești are ca obiect stabilirea cuantumului T.V.A. aferent tarifului de racordare menționat, fiind, așadar, un litigiu fiscal. Stabilirea și determinarea cuantumului taxei pe valoare adăugată revine organelor fiscale competente, potrivit

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, taxa pe valoare adăugată datorându-se pentru operațiunile enumerate expres de lege [ art. 128 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal]. Împotriva actului fiscal emis de autoritatea competentă, persoana vizată are posibilitatea de a formula contestație în fața instanței judecătorești operațiunea astfel realizată.

19. Curtea constată, așadar, că motivarea excepției de neconstituționalitate relevă aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța de judecată, respectiv modul de stabilire a T.V.A., problemă ce nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea acesteia, asigură controlul de constituționalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale.

20. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de instanțele de judecată, controlul judecătoresc realizându-se, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "(...) prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege" (a se vedea și

Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).

21. În consecință, prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constituționalitate, sub aspectele invocate, astfel că excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Societatea "Zacaria Developments" - S.R.L din Sibiu în Dosarul nr. 4.987/85/2013 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.