Decizia nr. 881/2015

Articolul 14

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 : "Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.";

-

Articolul 33

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 : "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege."

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014,

Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, sau

Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege.

13. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a

Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE

a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în "asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii". În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.

14. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. În acest context, Curtea a apreciat că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură a împiedica accesul liber la justiție sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din această ordonanță de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

15. Referitor la critica privind

art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, Curtea observă că, deși aceste prevederi nu au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate până la data pronunțării prezentei decizii, soluția legislativă criticată se regăsea, inițial, în cuprinsul

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru (în prezent abrogată), iar asupra constituționalității acestor din urmă prevederi de lege Curtea s-a mai pronunțat, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 839 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012.

16. Astfel, Curtea a reținut că reglementarea legală criticată nu aduce atingere accesului liber la justiție, deoarece "plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. La finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție."

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tudor Andrei Raneti în Dosarul nr. 37.722/3/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și cele ale

art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.