Decizia nr. 40/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) și (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dan Marian Hendea și Vlad Mihai Hendea în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.266D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală și ca neîntemeiată a celorlalte prevederi, sens în care face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 552 din 16 iulie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 6 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 200/84/2015, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) și (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dan Marian Hendea și Vlad Mihai Hendea într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, întrucât art. 3 din Codul de procedură penală consacră principiul separării funcțiilor judiciare, atunci compatibilitatea funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcția de judecată este contrară prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentate, în măsura în care judecătorul de cameră preliminară, deși reprezintă doar un filtru cu privire la legalitatea acuzației, nu poate face abstracție de substanța probelor, chiar nelegal administrate, fiindu-i afectată formarea convingerii cu privire la nevinovăția unui inculpat.

6. Chiar dacă, în baza art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară nu poate avea în vedere la judecata în fond a cauzei probele excluse, imparțialitatea acestuia poate fi afectată de conținutul respectivelor probe nelegal administrate, fiind astfel încălcat dreptul unei persoane la un proces echitabil.

7. Totodată s-a susținut că întreaga procedură din camera preliminară este neconstituțională și contravine dreptului la un proces echitabil. Astfel, prevederile art. 345 alin. (7) din Codul de procedură penală conform cărora judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită și funcția de judecată în cauză pot afecta dreptul unei persoane la un proces echitabil. Suspiciunea cu privire la imparțialitatea judecătorului de cameră preliminară, în măsura în care acesta va exercita și funcția de judecată în cauză, este dată, în principal, de faptul că, deși în faza procedurii de cameră preliminară se fac verificări doar cu privire la legalitatea administrării probelor, nu se poate face abstracție de conținutul probelor nelegal administrate.

8. Cu privire la obiectul procedurii de cameră preliminară se consideră că sancțiunea decăderii din dreptul de a formula cereri și de a ridica excepții în legătură cu legalitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală, în măsura în care aceste excepții și cereri nu au fost invocate în procedura de cameră preliminară, încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

9. Totodată, prevederile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală nu reglementează cu privire la dreptul procesual al părții civile ori al părții responsabile civilmente de a face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute de art. 346 alin. (3)-(5) din același cod, fapt care afectează dreptul la un proces echitabil.

10. Conform art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, contestația împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară. Această prevedere încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece duce la concluzia că, în cazul în care se judecă o contestație împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară de la o judecătorie, soluția la respectiva contestație fiind soluționată de judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, respectiva soluție va fi opozabilă în fața curții de apel, în cazul în care va fi declarat apel împotriva sentinței judecătoriei. Această soluție duce la imposibilitatea verificării legalității administrării probelor de către o instanță de apel, existând riscul ca aceasta să fie obligată să pronunțe o decizie în baza unor probe nelegal administrate.

11. Tribunalul Sălaj - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, art. 344 alin. (1), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(6), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

12. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, instanța de judecată apreciază că s-ar impune a fi analizată în raport cu art. 346 alin. (7) din același cod și o consideră neîntemeiată, întrucât, deși există posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la legalitatea/admisibilitatea unei probe să fie decisiv pentru stabilirea temeiniciei unei acuzații în materie penală, acest aspect nu poate determina incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară în privința judecării în fond a cauzei. Nu se poate susține că imparțialitatea judecătorului fondului poate fi afectată de conținutul probelor nelegal administrate, atât timp cât, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

13. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343 din Codul de procedură penală este întemeiată, deoarece termenele pentru procedura camerei preliminare determină prelungirea nejustificată a procesului penal, impactul negativ al procedurii camerei preliminare și al duratei acesteia vizând în special măsurile preventive.

14. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală este întemeiată, deoarece afectează egalitatea armelor care presupune ca fiecărei părți să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă față de adversarul său.

15. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) este întemeiată, deoarece partea civilă și partea responsabilă civilmente nu pot formula contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor adoptate în procedura de cameră preliminară.

16. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua cu denumirea marginală Separarea funcțiilor judiciare, art. 342 cu denumirea marginală Obiectul procedurii în camera preliminară, art. 343 cu denumirea marginală Durata procedurii în camera preliminară, art. 344 alin. (1)-(3) cu denumirea marginală Măsurile premergătoare, art. 345 alin. (2) și (3) cu denumirea marginală Procedura în camera preliminară, art. 346 alin. (2)-(7) cu denumirea marginală Soluțiile, art. 347 alin. (1) și (2) cu denumirea marginală Contestația și art. 348 cu denumirea marginală Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua: "(1) În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare:

c) funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată; [...]

(3) În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată.";

- Art. 342: "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.";

- Art. 343: "Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.";

- Art. 344 alin. (1)-(3): "(1) După sesizarea instanței prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

(2) Copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) În cazurile prevăzute de art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu și stabilește, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.";

- Art. 345 alin. (2) și (3): "(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.";

- Art. 346 alin. (2)-(7): "(2) Dacă nu s-au formulat cereri și excepții ori nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății.

(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

(6) Dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.";

- Art. 347 alin. (1) și (2): "(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).

(2) Contestația se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se judecă de către completul competent, potrivit legii.";

- Art. 348: "(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

(2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207."

20. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentate.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect verificarea competenței, a legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

22. În ce privește excepția de neconstituționalitate referitoare la soluția legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că ceea ce se critică vizează împrejurarea că partea civilă și partea responsabilă civilmente nu pot formula contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor adoptate în procedura de cameră preliminară. Cu privire la această critică, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia "procurorul și inculpatul" pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) este neconstituțională. Cu acel prilej, s-a reținut că restrângerea sferei titularilor contestației în camera preliminară doar la procuror și inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, al părții civile, părții responsabile civilmente și al persoanei vătămate, având în vedere faptul că, pe de o parte, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, iar, pe de altă parte, soluțiile prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală vizează toate părțile din proces și persoana vătămată.

23. Drept urmare, având în vedere că încheierea de sesizare a fost pronunțată anterior publicării în Monitorul Oficial al României a

Deciziei nr. 631 din 8 octombrie 2015 , în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală cu privire la soluția legislativă potrivit căreia numai "procurorul și inculpatul" pot face contestație urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

24. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta comportă două etape procesuale. Astfel, una are în vedere exercitarea funcției judiciare de verificare a legalității netrimiterii în judecată, iar cealaltă are în vedere exercitarea funcției judiciare de verificare a legalității trimiterii în judecată.

25. Cât privește teza referitoare la verificarea legalității netrimiterii în judecată, Curtea constată că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei, care, așa cum s-a arătat, vizează procedura consacrată de art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, rechizitoriul fiind deja întocmit. Așa fiind, ținând seama de exigențele

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești care au legătură cu soluționarea cauzei, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, deoarece dispozițiile legale criticate fac trimitere la procedura de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată reglementată de art. 340-341 din Codul de procedură penală, prevederi care nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată, respectiv procedura camerei preliminare reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală.

26. Cu privire la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunțe asupra verificărilor, după trimiterea în judecată, de a exercita și funcția de judecată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, prilej cu care s-a statuat că o astfel de competență nu este de natură a afecta dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. De altfel, o soluție contrară celei criticate de autorul excepției ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esențială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45).

27. În consecință, ținând seama de jurisprudența mai sus arătată, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

28. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , precitată, paragraful 24, și

Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, paragrafele 27-29, a statuat că acestea sunt constituționale. Cu acel prilej s-a arătat că nu sunt afectate drepturile procesuale ale procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali.

29. De asemenea, prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 64, Curtea a arătat că, având în vedere prevederile art. 345 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, nu poate fi reținută critica referitoare la afectarea principiului contradictorialității și a dreptului la o procedură orală, fiind firesc ca încheierea prin care se constată neregularități ale actului de sesizare, prin care s-au sancționat, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.

30. Referitor la dispozițiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că acestea reglementează contestația cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor în procedura camerei preliminare, precum și împotriva soluțiilor prevăzute de art. 346 alin. (3) și (5) din același cod. Curtea a constatat că aceste dispoziții, prin prisma criticilor formulate, nu impietează asupra drepturilor procesuale ale procurorului și inculpatului, astfel încât, în raport cu aceste critici, excepția apare ca fiind neîntemeiată.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dan Marian Hendea și Vlad Mihai Hendea în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, și art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 februarie 2016.