Decizia nr. 42/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Alina Maria Maghiar în Dosarul nr. 14.841/3/2015 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.758D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care aceasta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.803D/2015, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Gheorghe Chira și Frida Pojaru în Dosarul nr. 10.664/3/2015 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care aceasta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.803D/2015 la Dosarul nr. 1.758D/2015, care a fost primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale reflectată în

deciziile nr. 685/2014

și nr. 560/2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din data de 11 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 14.841/3/2015, și Încheierea din data de 23 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.664/3/2015, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Alina Maria Maghiar, Gheorghe Chira și Frida Pojaru cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect "obligația de a face -

Legea nr. 165/2013 ".

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind și accesul liber la justiție. Arată că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților tergiversează soluționarea dosarului de restituire al reclamanților, încălcându-se prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

8. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1.758D/2015, apreciază că dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din același act normativ nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii (20 mai 2013).

9. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1.803D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât, față de amploarea procedurii administrative stabilite prin

Legea nr. 165/2013 , este firesc să fie fixate anumite repere temporale pentru instituțiile implicate în această procedură, în vederea soluționării tuturor notificărilor și înaintării tuturor dosarelor administrative pentru continuarea procedurilor, precum și pentru centralizarea acestora la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție arată că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile actului normativ în cauză prevăd posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege. În continuare face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 181/2015

și

nr. 685/2014 .

12. Față de critica referitoare la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale menționează că, pe parcursul elaborării

Legii nr. 165/2013 , au avut loc numeroase întâlniri între reprezentanții Guvernului, cei ai Serviciului pentru executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și ai Grefei Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Europeană constatând conformitatea acestui act normativ cu principiile instituite de jurisprudența sa.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conținut: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

16. În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că din motivarea acesteia se deduce că autorii săi critică textul de lege amintit din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiție, invocându-se, de asemenea, și caracterul retroactiv al normelor criticate. Curtea reține că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, de fapt, cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la

art. 33 și 34, termene pe care Legea nr. 165/2013

le acordă entităților învestite pentru soluționarea cererilor.

18. În acest context și raportat la criticile formulate, Curtea apreciază că în cauză sunt valabile cele reținute prin

Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, în sensul că art. 35 alin. (2) stabilește cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiție să fie exercitat în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013

și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României.

19. Prin această decizie, Curtea a reținut că principiul constituțional al liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime iau fost încălcate, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări. În acest caz, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la

art. 33 din Legea nr. 165/2013 .

20. De asemenea, Curtea a constatat că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susținută, în condițiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Deși prin art. 35 din lege se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluționării notificării, acțiunii promovate de autorii prezentei excepții opunându-se excepția prematurității (acțiunea neurmând a fi respinsă ca "devenită prematură", anomalie juridică sancționată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014), nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, prematuritatea nu este consecința intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziții legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanței de judecată cu soluționarea plângerii.

21. În sensul celor reținute anterior s-a pronunțat Curtea și prin

Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015,

Decizia nr. 115 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, și

Decizia nr. 181 din 26 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea apreciază că soluțiile și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Maria Maghiar, Gheorghe Chira și Frida Pojaru în dosarele nr. 14.841/3/2015 și nr. 10.664/3/2015 ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 februarie 2016.