Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 49/2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
16 februarie 2016
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 323 din 27 aprilie 2016
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 13.391 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Republică 1

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Are ca temei 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul penal, excepție ridicată de Nicolae Vasile Ghimbir în Dosarul nr. 451/337/2015 al Judecătoriei Zalău, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.055 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că premisa săvârșirii faptei incriminate prin art. 337 din Codul penal în timpul conducerii pe drumurile publice rezultă indubitabil din textul criticat. Se arată că această concluzie este dedusă din faptul că norma sancționează o conduită a unui conducător al unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere și din incriminarea aceleiași fapte, atunci când ea este săvârșită de un instructor auto, aflat în procesul de instruire, sau de un examinator al autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere. Se mai arată că și rațiunea incriminării este tot cea de a trage la răspundere penală o persoană care conduce un vehicul pe drumurile publice și care refuză sau se sustrage de la recoltarea probelor biologice. Se susține că premisa formulată de autorul excepției, conform căreia, potrivit art. 337 din Codul penal, ar putea fi luată de acasă o persoană în vederea recoltării de probe biologice este pur speculativă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 451/337/2015, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul penal, excepție ridicată de Nicolae Vasile Ghimbir într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul penal, și de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută la art. 337 din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 337 din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Se arată că acestea nu prevăd cu claritate latura obiectivă a infracțiunii reglementate, întrucât nu stabilesc o condiție premisă a săvârșirii infracțiunii, respectiv cea de conducere pe drumurile publice [așa cum prevăd, spre exemplu, dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal]. Se susține că, în lipsa acestei situații premise, conținutul infracțiunii prevăzute la art. 337 din Codul penal nu poate fi înțeles de persoanele cărora li se adresează, așa încât acestea nu pot anticipa efectele faptelor pe care le săvârșesc și nu își pot regla conduita în funcție de textul criticat.

6. Judecătoria Zalău opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin referirea pe care textul o face la conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, și nu la posesorul unui permis de conducere, legiuitorul a stabilit situația premisă, aceea a conducerii de către subiectul activ al infracțiunii a unui vehicul pentru care legea prevede obligația anterior arătată, urmată de una din cele două modalități de săvârșire a infracțiunii. Pentru aceste motive se susține că prevederile art. 337 din Codul penal sunt clare și previzibile, necontravenind dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 337 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani."

11. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind statul român.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută la art. 337 din Codul penal, este reglementată în cuprinsul cap. II, intitulat "Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice", al titlului VII, cu titlul "Infracțiuni contra siguranței publice", din Partea specială a Codului penal. În cadrul aceluiași capitol mai sunt reglementate infracțiunile de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat (art. 334 din Codul penal), conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 din Codul penal), conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 din Codul penal), părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia (art. 338 din Codul penal), împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumurile publice (art. 339 din Codul penal), nerespectare a atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparațiilor (art. 340 din Codul penal) și efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public (art. 341 din Codul penal).

13. Analizând dispozițiile legale ale art. 334-336 și 338-341 din Codul penal, Curtea constată că toate acestea incriminează acțiuni sau inacțiuni care fie se desfășoară pe drumurile publice, cum este cazul infracțiunilor de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, conducere a unui vehicul fără permis de conducere, conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumurile publice, fie se consumă în momentul producerii unui pericol social pe drumurile publice, cum este cazul nerespectării atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparațiilor, fie au ca obiect material un drum public sau accesul într-un drum public, cum este cazul infracțiunii de efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public. Această premisă a desfășurării activității infracționale pe drumul public sau asupra drumului public ori a accesului în acesta și cea a producerii pericolului social al infracțiunii pe un drum public sunt prevăzute în mod expres în conținutul infracțiunilor anterior enumerate. De altfel, numai producerea unui pericol public justifică includerea faptelor astfel incriminate în cuprinsul titlului VII ("Infracțiuni contra siguranței publice") al Părții speciale a Codului penal, care are ca obiect juridic generic protejarea relațiilor sociale din domeniul siguranței publice.

14. În mod excepțional, în considerarea pericolului crescut al faptei conducătorului vehiculului, a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a părăsi locul accidentului, legiuitorul a incriminat fapta prevăzută la art. 338 din Codul penal, considerând că pentru existența acestei infracțiuni este suficientă îndeplinirea condiției săvârșirii ei de către un conducător al unui vehicul dintre cele anterior enumerate și a părăsirii locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.

15. Analizând sistematic infracțiunea reglementată la art. 337 din Codul penal, prin raportare la celelalte infracțiuni prevăzute în cap. II al titlului VII al Părții speciale a Codului penal, Curtea reține că ea poate fi comisă fie independent de săvârșirea altor infracțiuni dintre cele reglementate în cuprinsul acestui capitol, fie în concurs cu cel puțin una dintre ele. Așa fiind și având în vedere că infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută la art. 338 din Codul penal, poate fi săvârșită pe un drum public sau în afara unui drum public, legiuitorul nu a inclus în ipoteza normei de incriminare de la art. 337 din Codul penal condiția săvârșirii faptei pe drumurile publice, creând astfel premisele legale necesare posibilității reținerii acestei infracțiuni în concurs cu cea reglementată la art. 338 din același cod.

16. De asemenea, interpretarea teleologică a aceleiași norme de incriminare relevă pericolul social sporit al faptei de refuzul de a se supune la prelevarea de mostre biologice sau sustragere de la prelevare. În acest sens, Curtea constată că prelevarea de mostre biologice de către organele poliției sau de urmărire penală are loc atunci când există suspiciuni cu privire la săvârșirea unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice sau a unei infracțiuni dintre cele reglementate la cap. II al titlului VII al Părții speciale a Codului penal, potrivit

art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală. Astfel, infracțiunea prevăzută la art. 337 din Codul penal are ca obiect juridic secundar protejarea relațiilor sociale din domeniul înfăptuirii justiției și, prin urmare, săvârșirea faptei incriminate poate avea ca efect obstrucționarea actului de justiție.

17. Pentru motivele anterior invocate, Curtea reține că legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, indiferent de locul săvârșirii ei, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute în ipoteza normei de incriminare.

18. Având în vedere aceste considerente, Curtea conchide că nespecificarea de către legiuitor, în cuprinsul prevederilor art. 337 din Codul penal, a condiției săvârșirii infracțiunii pe drumurile publice nu este de natură a încălca cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a normei penale criticate. Pentru acest motiv, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea prin dispozițiile art. 337 din Codul penal a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la obligativitatea respectării în România a Constituției și a supremației sale și a legilor.

19. De altfel, Curtea constată că soluția legislativă criticată de autorul excepției constituie opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, exercitată conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere conferită de acestea.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Vasile Ghimbir în Dosarul nr. 451/337/2015 al Judecătoriei Zalău și constată că dispozițiile art. 337 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Zalău și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.