Decizia nr. 59/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Dorina Stoichin în Dosarul nr. 2.949/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.470D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Justiției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 557 din 16 iulie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 5 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.949/63/2015, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , aprobată prin

Legea nr. 28/2014 . Excepția a fost ridicată de reclamanta Dorina Stoichin în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect obligarea Curții de Apel București și a Ministerului Justiției la plata indemnizațiilor de pensionare egale cu 7 indemnizații de încadrare brute lunare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 124 alin. (3). În acest sens, arată că, potrivit

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii cu o vechime continuă în magistratură de 20 ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare brute lunare care se impozitează potrivit legii. Totodată, potrivit art. 74 alin. (2) din aceeași lege, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât pentru cazurile prevăzute de

Legea nr. 303/2004 .

7. Mai susține că drepturile prevăzute de lege sunt componente ale statutului judecătorului și ale independenței justiției, iar printre drepturile stabilite de statutul magistraților sunt: dreptul la remunerație, la asigurarea unor măsuri speciale de protecție, dreptul la indemnizația acordată la data ieșirii la pensie, dreptul la pensia specială, drepturi prevăzute pentru a garanta independența judecătorului. Or, dreptul la indemnizație are același regim ca și pensia specială în privința căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000

și prin

Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 , în sensul că aceasta nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv. Regimul juridic al indemnizației stabilit de lege, în sensul că acest drept se acordă o singură dată în cursul carierei de judecător sau procuror și se înregistrează potrivit legii, denotă o dată în plus că dreptul la plata indemnizației în discuție este element component al statutului magistratului. Luând în considerare statutul judecătorilor, scopul acordării indemnizației la data pensionării magistratului este acela de a asigura independența, cât și de a compensa în mod parțial restricțiile impuse prin lege. Așadar, prin suspendarea aplicării dispozițiilor speciale din

Legea nr. 303/2004

se aduce atingere statutului magistraților și independenței acestora.

8. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate încalcă și principiul egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție, deoarece acestea au în vedere numai o parte din beneficiarii dreptului reglementat de

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , respectiv magistrații care se pensionează, nu și judecătorii și procurorii care sunt eliberați din funcție pentru alte motive care nu le sunt imputabile, legiuitorul nefolosind sintagma "eliberarea din funcție". Astfel, se creează discriminare între magistrații care se pensionează și cei care sunt eliberați din funcție pentru alte motive neimputabile.

9. Totodată, arată că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 44 din Constituție și celor ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece neacordarea indemnizației în discuție nu poate fi justificată de amenințarea adusă bugetului de stat, iar măsura nu poate fi considerată de natură a menține un just echilibru între interesele generale și protejarea dreptului de proprietate al persoanei interesate.

10. Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 331 din 30 aprilie 2015.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 291 din 23 mai 2013 .

13. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 557 din 16 iulie 2015 .

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de partea Ministerul Justiției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin

Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, dispoziții care au următorul conținut: "În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

17. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată coroborate cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private, precum și prevederilor art. 124 alin. (3) potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege criticate, prin raportate la aceleași critici ca și cele invocate în cauza de față, prin

Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, paragrafele 14-20. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a

art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015 , paragraful 14, Curtea a amintit jurisprudența sa, potrivit căreia situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

19. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituție raportată la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a reținut în mod constant în jurisprudența sa, ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. În acest sens este Decizia din 4 septembrie 2012 cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 41. De asemenea, prin Decizia din 7 mai 2013 cu privire la cererile nr. 57.665/12 și nr. 57.657/12 introduse de Ioanna Koufaki și Adedy împotriva Greciei, paragraful 31, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că statele părți ale Convenției se bucură de o largă marjă de apreciere în reglementarea politicilor lor sociale și că o hotărâre privind neaplicarea unor legi, hotărâre luată pentru a echilibra cheltuielile și veniturile bugetare, implică aspecte politice, economice și sociale pe care autoritățile naționale sunt în mare măsură să le aprecieze, cu excepția situației în care aceste măsuri sunt lipsite de fundament rezonabil.

20. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea

art. 124 alin. (3) din Constituție, Curtea a reținut prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015 , paragraful 19, că neacordarea indemnizației prevăzute la

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor nu poate conduce la afectarea statutului constituțional al judecătorilor și procurorilor. Indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.

21. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind existența unei discriminări între magistrații care ies la pensie și magistrații eliberați din funcție din motive neimputabile, sub aspectul acordării indemnizației prevăzute de

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

numai pentru aceștia din urmă, Curtea a reținut că această critică este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit dispozițiilor de lege criticate, în anul 2014 nu se acordă "ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă". Prin urmare, indiferent de motivul încetării raporturilor de serviciu, indemnizația prevăzută de

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

nu se acordă în anul 2014, potrivit prevederilor de lege criticate.

22. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorina Stoichin în Dosarul nr. 2.949/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.