Decizia nr. 112/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de George Grossu în Dosarul nr. 41.400/3/2014 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 864D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Păuna Neculae, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prin consacrarea posibilității Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida o decizie emisă ca urmare a unei hotărâri judecătorești se ajunge la nesocotirea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, la încălcarea dreptului de proprietate privată, la aplicarea retroactivă a legii și la nerespectarea exigenței asigurării certitudinii raporturilor juridice, textul de lege criticat fiind în discordanță și cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, precizând că, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 1 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 41.400/3/2014, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de George Grossu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a deciziei prin care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat o dispoziție a primarului municipiului București, pe motiv că din actele depuse nu reiese calitatea de persoană îndreptățită a notificatorului-reclamant.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile de lege criticate permit Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cenzurarea tuturor actelor care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii emise de entitățile învestite, fără ca legiuitorul să fi prevăzut vreo distincție în sensul exceptării de la această verificare a acelor acte la baza cărora a stat o hotărâre judecătorească. Se ajunge astfel ca un organ fără activitate jurisdicțională să cenzureze conținutul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, încălcându-se principiul separației puterilor în stat. Se nesocotește și art. 44 din Constituție, dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și convertit într-un drept de creanță riscând să fie invalidat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. În plus, textele de lege criticate au semnificația recunoașterii unui control administrativ asupra unei hotărâri judecătorești, deci a unei căi de atac neprevăzute de lege, întrun sistem concurent celui al instanțelor judecătorești, contrar dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac.

8. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, precizând că problema antamează chestiuni care privesc fondul cauzei și a căror soluționare revine judecătorului.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului precizează că, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Față de această soluție, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Invocă, în același timp, și cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu referire la competențele atribuite de legiuitor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii și, după caz, de a aproba punctajul cuvenit, în sensul că nu sunt de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.";

- Art. 21 alin. (5) și (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (...)

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)."

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și art. 129 care reglementează cu privire la folosirea căilor de atac.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în cauză, în favoarea autorului excepției a fost emisă în anul 2006 o dispoziție prin care primarul general al municipiului București propunea acordarea de despăgubiri pentru o parte dintr-un imobil revendicat în temeiul

Legii nr. 10/2001

și care nu mai putea fi restituit în natură. Dosarul de despăgubire a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar întrucât aceasta a amânat în mod repetat soluționarea, autorul excepției s-a adresat instanței judecătorești competente. Prin Sentința civilă nr. 7.602 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator căruia să îi transmită dosarul de despăgubire aferent dispoziției primarului municipiului București în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare. După intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care, potrivit legii menționate, a preluat atribuțiile fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a emis o decizie de invalidare a dispoziției primarului, apreciind că autorul excepției nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul soluționării cererii de anulare a deciziei de invalidare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

16. Curtea reține că, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Analizând excepția de neconstituționalitate, raportat la circumstanțele specifice litigiului, Curtea observă că în cauza de față decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nu a fost emisă ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care vreo instanță să fi statuat în mod irevocabil sau definitiv asupra calității de persoană îndreptățită și asupra întinderii dreptului de proprietate. Sentința Curții de Apel București consecutiv căreia Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis decizia de invalidare contestată nu a avut în vedere aspectele menționate, ci a vizat o altă problematică, instituind în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o obligație de a face, respectiv de a soluționa dosarul de despăgubire. Cu alte cuvinte, situația din cauză nu a implicat exercitarea de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a competenței de a invalida o decizie administrativă emisă în considerarea existenței unei hotărâri judecătorești prin care s-au stabilit deja calitatea de titular al dreptului la despăgubire al unei persoane, precum și cuantumul despăgubirilor cuvenite.

17. În situații similare, Curtea, analizând excepția prin prisma unor critici asemănătoare celor formulate în cauza de față, a respins-o ca neîntemeiată. În acest sens pot fi amintite, exemplificativ,

Decizia nr. 110 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 12 mai 2015, sau

Decizia nr. 291 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 7 iulie 2015.

18. În jurisprudența menționată, Curtea a observat că invalidarea deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări, iar scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități care au avut loc sub imperiul

Legii nr. 10/2001 , precum restituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanție a recunoașterii acestuia în mod just. Curtea a mai reținut că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, chiar confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform

Legii nr. 247/2005

- sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

- persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.

19. În plus, Curtea a precizat că deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, potrivit

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.

20. Curtea a mai remarcat că verificarea existenței dreptului echivalează, practic, cu examinarea acelorași condiții ce era necesar a fi realizate și la momentul inițial, al emiterii deciziei respective, deoarece noua lege nu introduce noi cerințe în această privință. Această atribuție asigură un filtru suplimentar, prin respectarea acelorași condiții legale ce era necesar a fi întrunite și la momentul emiterii dispoziției, pentru asigurarea legalității dreptului. Așa fiind, nu se poate susține că această atribuție afectează în mod real dreptul de proprietate decât în măsura în care acesta nu era, de la bun început, legal stabilit, în sensul că, în realitate, nu îndeplinea toate cerințele stabilite de legea atunci în vigoare.

21. În același sens sunt și

Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, sau

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George Grossu în Dosarul nr. 41.400/3/2014 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.