Decizia nr. 142/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona Maya-Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Ionel Arvunescu în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5 al Tribunalului Argeș* - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.296D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsește partea Societatea "A Hak Industrial Services" - S.R.L. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului prezent, care formulează chestiuni prealabile prin care solicită extinderea obiectului excepției de neconstituționalitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că această cerere este inadmisibilă, Curtea Constituțională fiind competentă a se pronunța numai asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată.

5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate, în sensul extinderii obiectului excepției, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...)", și alin. (4) al aceluiași articol, potrivit căruia "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (...)". Cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate este cel fixat în fața instanței judecătorești în cauza în care a fost ridicată excepția, astfel că, în fața Curții Constituționale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care, reiterând cele susținute în fața instanței de judecată și în cuprinsul notelor scrise aflate la dosar, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014

sau

Decizia nr. 127 din 6 martie 2014 , precum și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 11 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5, Tribunalul Argeș* - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Ionel Arvunescu într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei amenzi judiciare.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că reglementarea de lege în temeiul căreia încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare a amenzii judiciare este definitivă aduce atingere dispozițiilor constituționale care consacră liberul acces la justiție, folosirea căilor de atac, precum și principiului dublului grad de jurisdicție. În acest sens, apreciază că soluția legislativă criticată "apare ca fiind nemotivată, întrucât nu există niciun motiv care să justifice desființarea căii de atac a apelului sau a recursului, spre deosebire de orice altă amendă (spre exemplu, pentru contravenție rutieră sau fiscală), care este supusă căilor de atac". În opinia sa, se încalcă și prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece "un alt complet al aceleiași instanțe se va pronunța asupra cererii de reexaminare formulate împotriva amenzii, neconstituind așadar un remediu eficient împotriva încălcării dreptului de acces la justiție de către instanța de judecată însăși". Astfel, "cererea de reexaminare nu constituie o cale de atac autentică, ci mai degrabă o formalitate, deoarece privează contestatorul de dreptul de acces la o instanță de control judiciar, care să cenzureze erorile judiciare ale instanței ierarhic inferioare", și creează o situație discriminatorie, cu consecința încălcării art. 14 din convenție.

10. Tribunalul Argeș* - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă obligativitatea asigurării accesului la toate gradele de jurisdicție pentru toate categoriile de cauze sau litigii.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Arată, astfel, că accesul la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, competența și procedura fiind stabilite de lege. De asemenea, așa cum s-a statut, spre exemplu, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 549/2008 , "dreptul la două grade de jurisdicție este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, arată că "dispozițiile legale criticate instituie soluții normative care dau expresie exigențelor normelor constituționale, convenționale și legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim și previzibil), și dreptului la apărare, punând la dispoziția părții interesate o cale de atac particulară ce poate fi exercitată împotriva încheierii prin care instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, președintele instanței de executare stabilește abaterea săvârșită, amenda judiciară și despăgubirea".

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care prevăd că "Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă".

17. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind Accesul liber la justiție, art. 126 alin. (1) potrivit cărora "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", art. 129 intitulat "Folosirea căilor de atac", precum și prevederilor art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, până la data pronunțării prezentei decizii, prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Soluția legislativă criticată se regăsea, însă, în art. 108^5 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă și prevedea că "Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

19. Curtea s-a mai pronunțat asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011,

Decizia nr. 348 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013,

Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, sau

Decizia nr. 127 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, constatând constituționalitatea acestora.

20. Astfel, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunțată în Cauza Moura Carreira și Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenție vizează drepturile și obligațiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speța de față nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței.

21. Prin deciziile menționate, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii, precum și elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia.

22. Totodată, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât reglementarea criticată nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale.

23. Așa fiind, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituționale sau convenționale invocate, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestor drepturi constituționale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Ionel Arvunescu în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5 al Tribunalului Argeș* - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeș* - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.