Decizia nr. 203/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. n) și

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Vasile Cristian în Dosarul nr. 1.429/116/2015 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsește partea Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că, potrivit

art. 33 din Legea nr. 94/1992

și art. 140 din Constituție, litigiile dintre instituțiile controlate de Curtea de Conturi și aceasta din urmă trebuie să fie supuse controlului instanțelor de judecată. Actele administrative la care se referă litigiul, prin care se stabileau salarii ale inspectorilor din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, nu puteau fi sancționate sub aspectul legalității de către Curtea de Conturi, această instituție neavând o atribuție în acest sens.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile

Legii nr. 94/1992

dau eficiență prevederilor art. 140 din Constituție, iar litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi sunt supuse instanțelor de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 15 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.429/116/2015, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. n) și

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Excepția a fost ridicată de Vasile Cristian cu prilejul soluționării litigiului de muncă în care a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea

Deciziei nr. 183 din 1 iulie 2015

și a Actului adițional nr. 6 din 13 iulie 2015 emise de I.S.C.T.R., precum și plata de către această instituție a drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru perioada în care

Decizia nr. 183 din 1 iulie 2015

și-a produs efectele.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (1), (2), (5) și (6) și art. 140 alin. (1) din Constituție, întrucât permit Curții de Conturi să procedeze la verificare legalității unor acte și operațiuni ale unor instituții publice, cu consecința obligării acelor instituții publice de a lua măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate în mod definitiv pretinsele abateri de la legalitate. Împrejurarea că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se vor soluționa de instanțele judecătorești conform

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992

nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece litigiile rezultă doar din cauza faptului că, prin

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , îi este permis Curții de Conturi să constate abateri de la legalitatea întrebuințării resurselor financiare, iar instituțiile publice au obligația subsecventă de a îndrepta aceste abateri. Consecințele sunt însă suportate de destinatarii actelor instituțiilor publice, așa cum este cazul autorului excepției, al cărui salariu a fost micșorat, fără a cunoaște cu certitudine dacă această măsură a fost constatată ca fiind legală printr-o hotărâre judecătorească.

7. Totodată, autorul excepției arată că prevederile Constituției nu prevăd decât atribuția Curții de Conturi de a controla modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, și nu posibilitatea verificării legalității acestora.

8. De asemenea învederează că, potrivit

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 , conducătorul departamentului Curții de Conturi sesizează organele de urmărire penală atunci când constată că există indicii privind comiterea unor fapte penale, fără a mai putea impune Curții de Conturi obligația de a lua măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a diminuării acestuia. Astfel, consideră că, dacă în speță s-ar fi constatat existența unor indicii privind comiterea unor fapte penale, instituția în care lucrează nu ar mai fi dispus măsurile de acoperire a prejudiciului și îndreptare a situației constatate, care au condus la diminuarea drepturilor salariale ce i se cuvin.

9. Autorul excepției de neconstituționalitate susține și că, prin dispozițiile de lege criticate, Curtea de Conturi îndeplinește o funcție jurisdicțională. Or, consideră că abaterile de la legalitate trebuie cenzurate de o instanță de judecată. Caracterul definitiv al constatărilor Curții de Conturi pentru instituțiile publice se desprinde din dispozițiile

art. 33 alin. (3) teza întâi și a doua din Legea nr. 94/1992 , care vorbesc, pe de-o parte, de "abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii" - cu semnificația legăturii de cauzalitate dintre abaterile de la legalitate și prejudiciul constatat de Curtea de Conturi - și, pe de altă parte, despre "stabilirea întinderii prejudiciului", având semnificația certitudinii constatărilor Curții de Conturi cu privire la existența unui prejudiciu, față de care există obligația corelativă a instituției publice de a lua măsuri pentru recuperarea acestuia.

10. Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, instanța de contencios administrativ putând fi sesizată împotriva hotărârilor înscrise în încheierile emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, de către entitatea verificată.

11. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece

Legea nr. 94/1992

dă eficiență dispozițiilor constituționale ale art. 140 privind rolul și funcțiile Curții de Conturi, respectiv controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Verificarea respectării prevederilor legale în vigoare aplicabile la data efectuării operațiunii verificate reprezintă tocmai esența și scopul controlului efectuat de această instituție. Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. n) și

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 2 lit. n): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...]

n) legalitate - caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia;";

- Art. 33 alin. (3): "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate."

16. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 126 alin. (1), (2), (5) și (6) privind instanțele judecătorești și art. 140 alin. (1) referitor la Curtea de Conturi.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica formulată de autorul acesteia are în vedere competența Curții de Conturi de a constata existența unor abateri de la legalitate, competență pe care o consideră ca având caracter jurisdicțional, ce contravine atât competențelor constituționale ale acestei instituții, cât și atribuțiilor constituționale ale instanțelor de judecată.

18. Cât privește primul aspect al criticii formulate, referitor la nerespectarea competențelor constituționale ale Curții de Conturi, Curtea Constituțională constată că, potrivit prevederilor art. 140 alin. (1) teza întâi din Constituție, această instituție "exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public." Desigur, evaluarea acestor elemente trebuie să fie raportată la un reper, care stabilește condițiile și criteriile de constituire a resurselor financiare publice, precum și ale modului de administrare și întrebuințare a acestor resurse. Art. 137 alin. (1) din Legea fundamentală prevede în mod expres că acest reper este legea: "formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege." Pe cale de consecință, controlul privind aceste resurse financiare nu se poate raporta decât la dispozițiile legale. Acesta este motivul pentru care legiuitorul, dând eficiență prevederilor Legii fundamentale, a prevăzut în

art. 2 lit. a) din Legea nr. 94/1992

că, prin activitatea de control exercitată de Curtea de Conturi, "se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice." Așa fiind, Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate referitoare la constatarea de către Curtea de Conturi a unor abateri de la legalitate și regularitate nu sunt neconstituționale, ci, din contră, reprezintă o expresie a prevederilor art. 137 alin. (1) și art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală.

19. Cât privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 126 alin. (1), (2), (5) și (6) din Constituție, Curtea observă că dispozițiile art. 2 lit. n) și

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

nu împiedică exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale instanțelor de judecată cu privire la actele Curții de Conturi, iar susținerea referitoare la caracterul definitiv al constatărilor acestei instituții apare, de asemenea, ca fiind lipsită de temei.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Cristian în Dosarul nr. 1.429/116/2015 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 2 lit. n) și

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.