Decizia nr. 302/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 , republicată, excepție ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.320/2002 al Judecătoriei Pucioasa.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iulie 2003 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 iulie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.320/2002, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, excepție ridicată de Alexandru Florescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca reglementarea taxelor și a impozitelor locale se face prin doua legi distincte, contradictorii, și anume

Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale și

Legea nr. 34/1994

privind impozitul pe venitul agricol, situație creata datorită modificării aduse

Legii nr. 27/1994

prin

art. 14 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 .

Judecătoria Pucioasa considera ca "prevederile

art. 14 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999

nu contravin prevederilor constituționale, ordonanța susmentionata modificând

Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază ca "excepția este inadmisibila, în raport cu

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât

Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare, a fost, potrivit

art. 79 lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002

privind impozitele și taxele locale, abrogată".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 14 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 3 martie 1999, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 122/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 16 iulie 1999.

Examinând excepția, Curtea retine ca, în realitate,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999

nu are decât un singur articol - art. I, cu trei puncte, ultimul redand cuprinsul modificat al

art. 14 din Legea nr. 27/1994 .

În consecința, Curtea retine ca obiectul real al excepției îl formează dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, astfel cum a fost modificat și completat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 .

Prin

art. 14 din Legea nr. 27/1994

se prevedea: "Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, în intravilan", conform tabelului.

"Contribuabilii, persoane fizice, prevăzuți la art. 5, care dețin în proprietate terenuri neocupate de clădiri și de alte construcții, situate în categoriile de localități 1 și 2, zonele A, B și C, datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile aparținând contribuabililor prevăzuți la alin. 2, neocupate de clădiri și de alte construcții, situate în categoriile de localități 1 și 2, zona D, precum și în categoriile 3-5, în suprafața de până la 1.000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren, iar pentru suprafața care depășește 1000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.

Contribuabilii, persoane juridice, care dețin în proprietate terenuri, altele decât cele necesare desfășurării activității pentru care sunt autorizați potrivit legii, datorează pentru acestea impozit pe teren."

Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin

Ordonanța Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002

privind impozitele și taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002. Potrivit art. 12 din aceasta ordonanța, dispoziția cuprinsă la

art. 14 din Legea nr. 27/1994

este preluată, în principiu, cu unele deosebiri, stabilindu-se, conform anexelor nr. 3 și 4, impozitul pe terenurile situate în intravilan și, respectiv, pe cele situate în extravilanul localităților, diferențiat pe ranguri de localități și zone în cadrul localității, iar în cazul terenurilor situate în extravilan, pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor și pe zone.

Autorul excepției, fără să-și motiveze excepția de neconstituționalitate, se limitează sa susțină, de altfel fără temei, ca ar fi în vigoare dispoziții contradictorii -

Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale și

Legea nr. 34/1994

privind impozitul pe venitul agricol -, deși recunoaște, în memoriul depus la dosar, ca ambele legi au fost abrogate prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 . De asemenea, susține ca ordonanța criticata "nu putea anula

Legea nr. 34/1994 ".

Analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 , Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, întrucât nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute de

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevede că "sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate". Autorul excepției nu a motivat excepția de neconstituționalitate ridicată, limitându-se la sustineri referitoare la neconcordanta dintre actele normative menționate.

Asa cum s-a precizat în jurisprudenta Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției pentru a suplini lipsa de motivare a excepției, întrucât astfel s-ar încalcă regimul constituțional al soluționării excepției de neconstituționalitate, care prevede ridicarea excepției în fața instanței judecătorești, iar nu examinarea din oficiu de către Curte a constituționalității legilor în vigoare.

În legătură cu precizarea facuta în notele scrise depuse la dezbaterea excepției în fața Curții, în sensul mentionarii art. 78 din Constituție privind intrarea în vigoare a legii, Curtea constata ca aceasta dispoziție constituțională nu are legătură cu celelalte sustineri ale autorului excepției, făcute în fața instanței cu prilejul ridicării excepției, în care s-a limitat la sesizarea presupuselor contradictii dintre cele doua legi la care s-a referit. De altfel, acest text constituțional nu are nici o incidența în cauza, legile și ordonanțele menționate fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În ceea ce privește susținerea ca ar exista dispoziții legale contradictorii, aceasta, chiar dacă ar fi reală (ceea ce, mai ales, ținându-se seama ca actele normative respective sunt în prezent abrogate, nu este cazul în speta), nu intra sub incidența controlului de constituționalitate, fiind de resortul exclusiv al autorității legiuitoare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002

privind impozitele și taxele locale, republicată, excepție ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.320/2002 al Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2003.