Decizia nr. 207/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Bako Istvan Sandor în Dosarul nr. 11.631/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 854D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.631/320/2014, Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Bako Istvan Sandor, într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv obligarea acestuia la plata cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că în raporturile dintre proprietari și diverși furnizori de utilități se aplică prevederile

art. 1-6 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011

privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. Pe de altă parte, în raporturile dintre asociațiile de proprietari și proprietari se aplică

art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 . Disproporția vădită dintre cuantumul dobânzilor aplicabile aduce atingere art. 44 din Constituție, prin micșorarea patrimoniului persoanelor fizice.

6. Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 726 din 16 decembrie 2014

și apreciind că prin textul de lege criticat se instituie un cuantum justificat pentru penalizări.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată arătând, în acest sens, că, în conformitate cu prevederile

art. 46 din Legea nr. 230/2007 , toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Calitatea de membru al unei asociații de proprietari nu are relevanță sub aspectul participării la cheltuielile comune, obligație ce rezultă din starea de indiviziune forțată cu privire la părțile comune în care se află toți proprietarii. Critica se raportează de fapt la art. 16 din Constituție, dar aceasta nu poate fi reținută, deoarece textul de lege criticat se aplică în egală măsură tuturor persoanelor vizate de norma legală criticată. De asemenea, se face referire la cele reținute de Curte prin

deciziile nr. 196 din 12 februarie 2009

și nr. 393 din 19 martie 2009.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, având următorul conținut: "Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

prin raportare la dispozițiile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în cazul unui imobil cu mai multe locuințe, proprietarii au, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, și un drept de proprietate comună pe cote-părți stabilă și forțată, asupra celorlalte spații dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forțată asupra părților comune ale imobilului, precum și de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terții furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înființării asociațiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreținerea și exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor. Din perspectiva scopului anterior menționat, posibilitatea de a se stabili un sistem propriu de penalizări reprezintă o măsură adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor și cel individual, al fiecărui proprietar în parte. Astfel, legiuitorul a permis stabilirea de către asociația de proprietari a unui sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, reglementând un maximum cu privire la cuantumul acestora, respectiv de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat, precum și cu privire la perioada de la care se vor aplica - numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată. Potrivit

art. 25 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă.

14. Totodată, Curtea constatată că textul de lege criticat instituie o măsură de protecție a proprietarilor care plătesc la termen cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. În lipsa unei astfel de reglementări, s-ar putea ajunge în situația ca aceștia să nu mai beneficieze de serviciile contractate cu terții ori să suporte penalitățile ce rezultă din neplata la termen a serviciilor de către alți proprietari. Așadar, această măsură sancționează pe de o parte comportamentul culpabil al proprietarilor care nu-și plătesc la termen cotele de contribuție, iar, pe de altă parte, protejează colectivitatea, fără a aduce atingere justului echilibru între interesele concurente. Așa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea dreptului de proprietate privată al autorului excepției, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragrafele 22-24).

15. Distinct de cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale, cu acest prilej, Curtea observă că autorul formulează critica din perspectiva unei comparații între

art. 1-6 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011

privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011, și textul de lege criticat. Or, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, exemplificativ,

Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004).

16. În final, referitor la cuantumul penalităților Curtea reține că acesta este rezonabil, legiuitorul instituind un plafon maxim de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma acestora să poată depăși suma la care s-au aplicat. Tot ca un beneficiu acordat celor care întârzie sau nu plătesc cota de întreținere, Curtea observă că acestea se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile, care depășește termenul stabilit pentru plată.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bako Istvan Sandor în Dosarul nr. 11.631/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 aprilie 2016.