Decizia nr. 201/2016

Articolul 9

alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice reglementează care sunt criteriile de stabilire a remunerației, însă niciunul dintre aceste criterii nu se referă la modul de ocupare a unui post, în speță, a funcției publice. Cu toate acestea, dispozițiile

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

creează o discriminare între persoanele care ocupă o funcție publică prin recrutare sau promovare, pe de o parte, a căror salarizare se stabilește la nivelul corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, și cele care ocupă aceeași funcție prin transfer sau redistribuire, pe de altă parte, pentru care salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituția publică în care sunt încadrate. Prin urmare, persoane care ocupă aceeași funcție publică sau funcții publice echivalente ajung să primească salarii diferite.

10. Dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii și pentru că funcționarul public încadrat în clasa de salarizare la nivelul treptei 3 nu mai poate avansa în treapta 1 de salarizare, întrucât reglementarea actuală nu mai prevede salarizarea pe trepte pentru funcționarii publici. De altfel, pentru acest motiv, autorii excepției susțin că dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

contravin dispozițiilor

art. 41 din Legea-cadru nr. 284/2010 .

11. Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu sunt neconstituționale. În acest sens arată că

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

nu face decât să determine care este nivelul de salarizare în plată pentru o funcție similară, respectiv care este nivelul de salarizare cu care situația unor persoane nou-promovate, angajate sau încadrate este similară. Formularea acestui text de lege urmărește să acopere toate situațiile ce pot interveni, întrucât noile nivele de salarizare aplicabile din anul 2011 până în prezent în cadrul aceleiași funcții și grad nu au o reglementare ce poate fi exprimată sintetic decât prin raportare la sistemul de salarizare anterior datei de 1 ianuarie 2011.

12. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

13. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât critica formulată de autorul acesteia sa raportat, în realitate, la

Legea-cadru nr. 284/2010 .

14. Avocatul Poporului arată, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât privește probleme de interpretare și aplicare a legii, iar nu veritabile aspecte de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Autorii excepției au în vedere dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

înainte de completarea acestui articol prin

Legea nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Astfel, dispozițiile de lege care urmează a fi analizate au următoarea redactare:

- Art. 5: "(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/ autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

(2) Pentru funcționarii publici care se transferă, sunt redistribuiți din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați în funcție, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

(3) În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."

18. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituție: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

reglementează salarizarea în anul 2015 pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte. În acest sens, norma stabilește că nivelul salariului va fi la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

Articolul 5

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

a fost completat, în sens clarificator, prin

Legea nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, arătându-se prin alin. (1^1) că "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării."

20. Dispozițiile

art. 5 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

reglementează, în mod distinct, situația funcționarilor publici, stabilind că, pentru cei care se transferă, sunt redistribuiți din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați pe funcție, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care sunt încadrați, iar pentru cei care sunt nou-încadrați ori promovați, nivelul de salarizare în plată este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Autorii excepției critică această diferență de tratament juridic, considerând că este nejustificat ca pentru persoane care ocupă același post, dar în modalități diferite, să se acorde un salariu diferit.

21. Față de aceste critici, Curtea reține că dispoziții de lege asemănătoare referitoare la salarizarea funcționarilor publici au fost reglementate pentru anul 2012 prin dispozițiile art. II

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2010

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Aceste dispoziții au fost prelungite în anul 2013 prin

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, iar apoi sau aplicat și în anul 2014, prin efectul dispozițiilor

art. 5 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013.

22. Justificarea existenței unor reglementări referitoare la treptele de salarizare a funcționarilor publici după intrarea în vigoare a

Legii-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care a prevăzut un sistem de salarizare diferit pentru această categorie profesională, anume pe grade profesionale și gradații, în funcție de vechimea în muncă, trebuie căutată în istoricul legislativ referitor la salarizarea personalului plătit din fonduri publice începând cu anul 2010 [art. 13 alin. (2)]. Astfel, Curtea reține că, prin

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deși art. 13 din această lege a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcții, grade, trepte și grade - aplicabile și în cazul funcționarilor publici -, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeași lege s-a prevăzut că, "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 [...]". În partea a III-a a

Legii-cadru nr. 330/2009

s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare și ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit în același timp garantarea cuantumului salariilor, așa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziții derogatorii, precum cele reglementate de

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 , astfel încât reîncadrarea pe noile funcții, grade, trepte și gradații nu a fost însoțită de calcularea salariilor prin utilizarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 330/2009 .

23. Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin

art. 1 și 2 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.

24. Începând cu 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Art. 13 din această lege a prevăzut, de asemenea, un sistem de salarizare structurat pe funcții, grade, trepte și gradații, dar, spre deosebire de

Legea-cadru nr. 330/2009 , în cazul funcționarilor publici a exclus criteriul treptelor. Deși, potrivit

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, reîncadrarea personalului bugetar potrivit

Legii-cadru nr. 284/2010

s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2011,

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

Legea-cadru nr. 284/2010 ,

art. 1 din Legea nr. 285/2010

prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziție relevă aceeași intenție a legiuitorului, exprimată și prin

art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 , de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de

Legea-cadru nr. 284/2010 .

25. De altfel, analizând pe calea controlului de constituționalitate a priori dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010 , Curtea Constituțională a precizat prin

Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că "există o obligație pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/ indemnizației brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizația brută a acestora să fie la un nivel cel puțin aplicabil egal lunii iunie 2010". Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referință adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de față prin art. 10 alin. (4) din lege".

26. Prin

Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.

27. Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor

Legii nr. 118/2010 , prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie 2012.

28. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

prevăd în art. 1 menținerea, în anul 2013, a drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012. Și această reglementare, ca și cele menționate mai sus, urmărește același obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referință și coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010 . De asemenea, pentru anul 2014, dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

prevăd menținerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, iar pentru anul 2015,

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

dispun menținerea acelorași drepturi la nivelul acordat în luna decembrie 2014.

29. Sintetizând, Curtea reține că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. O astfel de situație este și cea reglementată de dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , care constituie obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, dispoziții care trimit la cuantumul drepturilor salariale corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, chiar dacă, potrivit dispozițiilor

Legii-cadru nr. 284/2010 , salarizarea funcționarilor publici nu se mai realizează în prezent pe trepte.

30. Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează diferența de tratament juridic pe care legiuitorul o stabilește între funcționarii publici, din punctul de vedere al salarizării, în raport cu modul de ocupare a unei funcții publice, Curtea reține că

art. 56 din Legea nr. 188/1999

prevede următoarele modalități de ocupare a funcției publice: promovare, transfer, redistribuire, recrutare și alte modalități prevăzute expres de lege. Autorii excepției consideră că, de vreme ce o funcție publică poate fi ocupată prin toate aceste modalități, existența unei diferențe sub aspectul salarizării nu este justificată. Curtea apreciază însă că această susținere nu ține seama de faptul că fiecare funcție publică, atât în reglementarea anterioară

Legii-cadru nr. 284/2010 , cât și după intrarea în vigoare a acesteia, este supusă unor diferențieri ce corespund sistemului de evoluție gradată în carieră a funcționarului public, diferențieri ce țin cont atât de performanțele înregistrate în timp de acesta, cât și de vechimea sa în funcție. Astfel, potrivit legislației anterioare

Legii-cadru nr. 284/2010 , anume a

Legii-cadru nr. 330/2009 , în cadrul fiecărei funcții de execuție se distingeau 4 grade - asistent, principal și superior și debutant -, iar pentru fiecare grad, cu excepția celui de debutant, existau 3 trepte de salarizare. De asemenea, în cadrul fiecărei trepte de salarizare, existau cinci gradații în funcție de vechimea în muncă. Prin urmare, o persoană care avansa în cariera de funcționar public urma să parcurgă toată această succesiune de grade, trepte și gradații, pornind de la nivelul inferior către cel superior. Așa fiind, persoanele nou-încadrate ori promovate într-o funcție publică de execuție nu puteau primi un salariu superior treptei 3 de salarizare, de vreme ce aceasta era prima treaptă de salarizare într-o funcție cu un anumit grad, iar avansarea în treptele superioare se făcea numai după îndeplinirea unor criterii de performanță profesională individuală și vechime în treapta de salarizare [art. 7 alin. (2) și (3) din anexa nr. III la

Legea-cadru nr. 330/2009 ].

31. Pentru motivele arătate mai sus, ce țin de istoricul legislativ, calculul drepturilor salariale se face, în prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010, iar pentru determinarea salariului funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați pe funcție se ia ca punct de reper cuantumul drepturilor salariale ce corespundea treptei trei de salarizare, așa cum era acesta stabilit în anul 2010, chiar dacă, potrivit

Legii-cadru nr. 284/2010 , dispozițiile referitoare la salarizarea pe trepte a funcționarilor publici au fost abrogate.

32. Situația este diferită în cazul persoanelor care ocupă funcția publică prin transfer ori redistribuire sau în cazul reintegrării în funcție, întrucât accesul la funcția publică nu se face în aceleași condiții ca în cazul promovării ori recrutării, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

33. În sfârșit, analizând critica autorilor excepție referitoare la imposibilitatea creșterii veniturilor salariale, întrucât dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

fac trimitere la treapta trei de salarizare, iar, potrivit legislației actuale, salarizarea funcționarilor publici nu se mai realizează pe sistemul treptelor salariale, Curtea reține că dispozițiile de lege mai sus amintite stabilesc doar cuantumul drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici nou-încadrați ori promovați. Creșterile salariale ulterioare datorate înaintării în vechimea în muncă ori trecerii într-un alt grad profesional se vor face însă potrivit legislației în vigoare.

34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mioara Moroflei în Dosarul nr. 849/103/2015 al Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Daniela-Cristina Cioanca în Dosarul nr. 839/112/2015 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.