Decizia nr. 232/2016

Articolul 36

din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.";

-

Articolul 19

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 : "În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei".

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat".

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014,

Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2016.

16. Astfel, Curtea pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor

art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , prin care s-a instituit perceperea taxelor judiciare de timbru în materie contravențională (pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente), a reținut că, din examinarea prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

[art. 19], reiese că, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei, fiind, așadar, o taxă fixă. Or, o atare soluție legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravențională, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013 , precitată).

17. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, astfel că instanța de contencios constituțional nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

19. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia "jurisdicția în materia contravențională" ar trebui să fie gratuită astfel cum este jurisdicția administrativă, Curtea observă că acest aspect ține de voința legiuitorului, care este liber să acorde scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea anumitor situații specifice, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză, sens în care este și

Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 , precitată.

20. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. De asemenea, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanțele judecătorești, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție. Statele membre trebuie să se asigure, însă, de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale anumitor justițiabili să nu reprezinte o restricție disproporționată ce împiedică dreptul de acces la o instanță de judecată.

21. În ceea ce privește mențiunea referitoare la "dreptul privind accesul la justiție legat de interesul de a avea asigurată folosirea permisului de conducere ca și interes legitim fără nicio îngrădire", Curtea reține că din examinarea sistematică a prevederilor Constituției, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de obținere/deținere/folosire a permisului de conducere nu este un drept constituțional.

22. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

și ale

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Pascaru în Dosarul nr. 2.124/303/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2016.