Decizia nr. 399/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Cazan în Dosarul nr. 15.854/231/2014 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.090D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 24 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea la 15 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Decizia penală nr. 81 din 15 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 15.854/231/2014, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Grigore Cazan cu ocazia soluționării contestației formulate într-o cauză având ca obiect o cerere de reabilitare judecătorească.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală - care condiționează depunerea cererii de reabilitare, în cazul prescrierii executării pedepsei, de faptul ca lipsa executării să nu fie imputabilă persoanei condamnate - încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile și accesul liber la justiție. Astfel, consideră că norma criticată, care împiedică accesul la instanța judecătorească, deși este inclusă în Codul de procedură penală, reprezintă o normă de drept material, care, pentru a fi conformă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, ar trebui să fie aplicabilă numai persoanelor condamnate după intrarea ei în vigoare.

5. Tribunalul Vrancea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (2) potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului de acces liber la justiție, întrucât persoana condamnată care s-a sustras de la executarea unei pedepse privative de libertate este împiedicată să se adreseze instanței de judecată cu o cerere de reabilitare.

6. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, pornind de la interpretarea literală a textului, autorul excepției susține că acesta instituie o condiție de procedibilitate, de admisibilitate a cererii de reabilitare judecătorească. În realitate, condiția reglementată este una de fond, așa cum este și condiția prevăzută de art. 166 din Codul penal referitoare la împlinirea termenului de reabilitare, termen al cărui moment de început îl constituie, conform art. 167 alin. (1) din Codul penal, fie data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, fie data când aceasta s-a prescris.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege, criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În cazul prescripției executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate".

11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reabilitarea reprezintă instituția juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecințelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor. Astfel, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condițiile legii, de instituția renunțării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal]. Numeroase consecințe ce urmează a fi înlăturate ca efect al reabilitării sunt, însă, extrapenale. De exemplu, potrivit

art. 4 din Legea nr. 22/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, nu poate fi gestionar cel condamnat pentru infracțiunile expres prevăzute de actul normativ în cauză; conform

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, condamnarea, în anumite condiții, împiedică dobândirea calității de avocat [art. 12 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 14 lit. a)] ori determină încetarea acestei calități [ art. 27 lit. d)]; potrivit Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, nu poate dobândi calitatea de magistrat persoana care are antecedente penale [art. 14 alin. (2) lit. c) teza întâi] etc.

13. De asemenea, Curtea reține că titlul IX din Codul penal (art. 165-171) reglementează cele două forme de reabilitare, de drept și judecătorească, sub denumirea de "cauze care înlătură consecințele condamnării". Deși legea folosește formula generică de "consecințe ale condamnării", iar prima și cea mai importantă dintre urmările atrase de o atare hotărâre judecătorească este obligația de executare a pedepsei aplicate, aceasta nu înseamnă nicidecum că reabilitarea înlătură executarea pedepsei, acesta fiind rolul stabilit de legiuitor pentru alte instituții de drept penal, și anume grațierea, prescripția executării pedepsei și amnistia postcondamnatorie. Față de aceste cauze de înlăturare a executării pedepsei, reglementate în titluri separate ale Codului penal, efectele reabilitării sunt diferite și mult mai întinse, ea fiind o cauză legală și personală de stingere a decăderilor, a interdicțiilor și a incapacităților atrase de o condamnare.

14. În ceea ce privește reabilitarea persoanelor fizice, aceasta are loc de drept în cazurile prevăzute la art. 165 din Codul penal, și anume în cazul condamnării la pedeapsa amenzii ori la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune.

15. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea intervine la cerere, fiind acordată de instanța de judecată, cu îndeplinirea anumitor condiții de fond și de formă. Astfel, așa cum reiese din art. 530 alin. (2) din Codul de procedură penală, reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile și condițiile prevăzute de Codul penal în art. 166 - referitor la termenul de reabilitare - și în art. 168, care stabilește alte două condiții de fond ale reabilitării judecătorești, și anume ca fostul condamnat să aibă o conduită corespunzătoare atât pe latură penală, prin abținerea de la săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de reabilitare, cât și pe latură civilă, prin achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. Condițiile de formă se referă la mențiunile pe care trebuie să le conțină, potrivit art. 530 alin. (3) din Codul de procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească. Neîndeplinirea vreuneia din condițiile de formă și de fond ale reabilitării judecătorești duce la respingerea cererii de reabilitare, în temeiul art. 532 din Codul de procedură penală.

16. Curtea constată că, în plus față de reglementarea cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968 (art. 497), noul Cod de procedură penală prevede, în art. 532 alin. (3), că, în cazul prescripției executării pedepsei, persoana prevăzută la art. 530 alin. (1) - condamnatul, soțul sau ruda apropiată - nu poate depune cerere de reabilitare, dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate. Astfel, dispozițiile de lege criticate instituie o condiție de fond specială pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească, și anume aceea ca, în cazul prescripției executării pedepsei, lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului.

17. Așadar, în situația în care instanța învestită cu soluționarea cererii de reabilitare constată că pedeapsa aplicată condamnatului nu a fost executată și a intervenit prescripția executării pedepsei - caz în care termenul de reabilitare se calculează de la împlinirea termenului de prescripție - va efectua demersuri pentru a stabili dacă neexecutarea pedepsei este sau nu imputabilă condamnatului, pe baza datelor solicitate de la biroul de executări penale al instanței de executare sau prin orice alte mijloace de probă. Dacă instanța constată că neexecutarea pedepsei aplicate este imputabilă persoanei condamnate, care s-a sustras de la executare, cererea este respinsă ca nefondată, pe motivul lipsei capacității procesuale active a solicitantului, fără să existe posibilitatea reiterării ei, astfel că, dacă va fi reintrodusă, indiferent la ce moment, urmează a fi din nou respinsă pe același motiv. Condiția prevăzută de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală vizează numai reabilitarea judecătorească, iar nu și reabilitarea de drept, aceasta din urmă intervenind, în condițiile stabilite de art. 165 din Codul penal, inclusiv în cazul în care lipsa executării pedepsei amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani, cu privire la care a intervenit prescripția executării, este imputabilă persoanei condamnate. Prin urmare, nu toate persoanele față de care se prescrie executarea pedepsei din motive imputabile lor sunt excluse de la reabilitare, ci doar cele care se sustrag de la executarea pedepsei închisorii de o anumită gravitate, și anume aceea care depășește 2 ani. Prin introducerea condiției de fond prevăzute de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit descurajarea persoanelor condamnate de a se sustrage de la executarea pedepsei aplicate, întrucât scopul executării pedepselor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar persoanele care execută pedeapsa beneficiază, în acest mod, de formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate. Prin urmare, condiția de fond specială instituită prin dispozițiile de lege criticate este pe deplin justificată, prin prisma faptului că reabilitarea judecătorească reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiții, potrivit politicii sale penale, nefiind de natură a aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constituție care consacră accesul liber la justiție.

18. Cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile, statuat de prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), Curtea constată că art. 532 din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile de respingere a cererii de reabilitare, vizează atât condițiile de formă, procedurale, cât și condițiile de fond, substanțiale, ale reabilitării judecătorești, cuprinzând, alături de aspectele de drept penal procesual, și aspecte de drept penal substanțial. Astfel, sub aspectul naturii juridice, alin. (3) al art. 532 din Codul de procedură penală - care instituie, așa cum s-a arătat mai sus, o condiție de fond specială a reabilitării judecătorești, și anume aceea ca, în cazul prescripției executării pedepsei, lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului -, constituie o normă de drept penal substanțial, chiar dacă este situată în corpul unei norme de procedură și producerea efectelor este ținută de îndeplinirea anumitor condiții procedurale.

19. Referitor la criteriile de delimitare a normelor de drept penal de cele de procedură penală, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că așezarea normelor în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare al normei, scopul reglementării și rezultatul la care conduce norma ( Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, și

Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014, paragrafele 15 și 16). Astfel, dacă se ia în considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constată că art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală este o normă care privește o condiție de fond specială a reabilitării judecătorești - cauză care înlătură consecințele condamnării -, astfel încât se încadrează în categoria normelor de drept substanțial, și nu în categoria celor de procedură penală. La aceeași concluzie se ajunge și dacă se are în vedere criteriul scopului normei, care condiționează un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la consecințele condamnării - decăderi, interdicții și incapacități - pe care, dacă este îndeplinită condiția în discuție, reabilitarea le înlătură. Așa cum s-a arătat mai sus cu privire la efectele reabilitării, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condițiile legii, de instituția renunțării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal].

20. Prin urmare, dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală intră sub incidența principiului aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Faptul că textul de lege criticat figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal substanțial, care, dacă este mai nefavorabilă decât legea anterioară, este înlăturată de la aplicare, iar legea veche ultraactivează, revenind instanțelor judecătorești - învestite cu soluționarea cererilor de reabilitare - rolul de a face aplicarea legii penale mai favorabile.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Grigore Cazan în Dosarul nr. 15.854/231/2014 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și constată că dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 iunie 2016.