Decizia nr. 326/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Romanaș în Dosarul nr. 60/739/2014 al Curții Militare de Apel București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.520D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate Marius Romanaș a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.559D/2015, nr. 1.764D/2015, nr. 1.792D/2015, nr. 1.852D/2015, nr. 257D/2016, nr. 306D/2016 și nr. 313D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Doruleț Popa în Dosarul nr. 21.882/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București, de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 637/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Maiurgia Igantie în Dosarul nr. 15.844/325/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală, de Sultana Ioana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală, de Alexandru Aurelian-Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 803/262/2015 (881/2015) al Judecătoriei Moreni, de Adrian Arvunescu în Dosarul nr. 790/46/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Andrei Ionuț Cocîrlău în Dosarul nr. 4.448/207/2015 al Judecătoriei Caracal.

5. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.764D/2015 autorul excepției Ioan Rotărescu a depus note scrise prin care învederează Curții că nu s-a judecat cu părțile din dosar, în Dosarul nr. 1.792D/2015 autorul excepției de neconstituționalitate Ignatie Maiurgia a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, iar în Dosarul nr. 1.852D/2015 partea Lucica Manole a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 1.852D/2015 autoarea excepției Ioana Sultana Stan a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, iar în Dosarul nr. 306D/2016 autorul excepției Adrian Arvunescu a depus o cerere de preschimbare a termenului de judecată deoarece în ziua de 17 mai 2016 este citat într-o altă cauză aflată pe rolul Curții de Apel Pitești și o cerere de probatorii în cadrul căreia depune Încheierea nr. 36/F/CC/CP din 16 martie 2016 a Curții de Apel Pitești și solicită Curții Constituționale să ceară relații atât de la Curtea de Apel Pitești, cât și de la Curtea de Apel București și de la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea întocmirii unor date statistice cu privire la procentul de admitere a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror din totalul plângerilor formulate.

7. Reprezentantul Ministerului Public se opune celor două cereri de acordare a unui nou termen de judecată și cererii de probatorii.

8. Curtea, având în vedere cererile de acordare a unui nou termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 222 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , dispune respingerea acestora motivat de împrejurarea că, în Dosarul nr. 1.852D/2015, de la data emiterii încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional, respectiv 10 noiembrie 2015, și până în prezent autoarea excepției a beneficiat de un interval suficient de mare pentru a face demersuri în vederea angajării unui avocat iar, în Dosarul nr. 306D/2016, autorul excepției putea adresa Curții de Apel Pitești o cerere similară. Mai mult potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare al Curții Constituționale prezența părții în fața Curții nu este obligatorie. De asemenea, Curtea respinge și cererea de probatorii motivat de împrejurarea că datele statistice solicitate nu au relevanță în cauză.

9. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

10. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

11. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.559D/2015, nr. 1.764D/2015, nr. 1.792D/2015, nr. 1.852D/2015, nr. 257D/2016, nr. 306D/2016 și nr. 313D/2016 la Dosarul nr. 1.520D/2015, care a fost primul înregistrat.

12. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu mențiunea că, în Dosarul nr. 1.520D/2015 în care s-a dispus clasarea cauzei deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-ar putea pune în discuție existența sau nu a unei acuzații în materie penală. Cu toate acestea, având în vedere exigențele art. 2 pct. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, excepția este neîntemeiată, deoarece dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

13. Prin Încheierea din 15 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 60/739/2014, Curtea Militară de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

14. Prin Încheierea din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 21.882/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) teza întâi din Codul de procedură penală.

15. Prin Încheierea penală nr. 104/CP/2015 din 28 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 637/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

16. Prin Decizia penală nr. 1.145/A din 9 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 15.844/325/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

17. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 12.468/193/2015, Judecătoria Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

18. Prin Încheierea din 15 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 803/262/2015 (881/2015), Judecătoria Moreni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

19. Prin Încheierea din 9 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 790/46/2015, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

20. Prin Încheierea din 16 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.448/207/2015, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

21. Excepția a fost ridicată de Marius Romanaș, de Constantin Doruleț Popa, de Ioan Rotărescu, de Maiurgia Igantie, de Sultana Ioana Stan, de Alexandru Aurelian-Andy Alexandrescu, de Adrian Arvunescu și de Andrei Ionuț Cocîrlău în dosarele de mai sus având ca obiect plângeri formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

22. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece, în apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva soluției de clasare dispusă de procuror nu poate fi contestată. S-a făcut trimitere la Hotărârea din 30 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Grecu împotriva României, paragraful 82, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că reclamantul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală de către două grade de jurisdicție, cu încălcarea articolului 2 din Protocolului nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

23. Curtea Militară de Apel București opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, statutul concret al petentului (auditor de justiție), ca și natura acuzației penale pe care o suportă, precum și imposibilitatea acestuia de a o combate - în fața judecătorului, într-o procedură publică, orală, nemijlocită și contradictorie - îl lipsesc pe acuzat de un proces echitabil, câtă vreme probele au fost administrate numai în stadiul urmăririi penale in rem, iar după continuarea urmăririi penale împotriva sa, petentul nu a avut posibilitatea de a contesta acuzațiile aduse, neobservându-se astfel regulile derivate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la proporționalitatea și egalitatea armelor. Nici în fața judecătorului de cameră preliminară a primei instanțe aceste lacune n-au putut fi acoperite, deoarece în acest stadiu procesual reglementat de art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, în cauza în care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, rezolvarea plângerii petentului nu îngăduie în fapt o judecată în ședință publică și nu permite părții interesate să solicite administrarea de probe în condițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

24. Judecătoria Sectorului 4 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiție nu înseamnă că trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite.

25. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. De asemenea, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, sunt atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 129 și art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, iar dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză.

26. Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, Judecătoria Botoșani - Secția penală și Judecătoria Moreni opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

27. Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părților interesate de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă și imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative europene nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză, sens în care art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

28. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, nici dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au incidență în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. În plus, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite prin art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

29. Judecătoria Caracal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin soluția pe care o dispune, judecătorul de cameră preliminară nu judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire/netrimitere în judecată dispusă de procuror. În plus, exercitarea căilor de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând totodată cheltuieli materiale suplimentare pentru justițiabili. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în sensul că reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

30. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

31. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are prerogativa constituțională, prevăzută de art. 129 din Legea fundamentală, de a stabili căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești. Pe de altă parte, nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin numeroase decizii, constatând compatibilitatea art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală cu prevederile

art. 21 din Constituție (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 ,

Decizia nr. 139 din 12 martie 2015

și Decizia nr. 405 din 28 mai 2015). Mai face trimitere și la

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , paragrafele 25-27.

32. În Dosarul nr. 1.764D/2015, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu a motivat-o, limitându-se la a indica temeiuri constituționale și fără a arăta în ce constă incompatibilitatea reclamată și, în subsidiar, ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale (a se vedea

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 ).

33. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil consacrate de art. 21 din Legea fundamentală și art. 6 din Convenție, deoarece acestea nu prevăd obligativitatea regulii posibilității de exercitare a căilor de atac în orice fel de cauză, iar, conform art. 129 din Constituție, căile de atac se exercită în condițiile legii. Totodată, eliminarea de către legiuitor a căilor de atac în această procedură este determinată de nevoia de a asigura celeritatea procesului penal. În plus, dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu înlătura posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

34. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

35. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

36. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) cu denumirea marginală Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."

37. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor Accesul liber la justiție, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate și art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, precum și dispozițiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv și art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 referitor la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție.

38. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a statuat că judecarea plângerii fără participarea părților, subiecților procesuali principali și a procurorului contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate, întrucât norma legală nu permite comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. Odată citate însă, toate părțile, inclusiv petentul, au posibilitatea să ia cunoștință despre desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară și au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate în acest fel toate drepturile și garanțiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Totodată, potrivit paragrafele 40 și 41 din decizia mai sus menționată s-a reținut că, așa cum rezultă din art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, un exemplar al plângerii formulate este comunicat procurorului și părților. Or, ținând seama de art. 31 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că persoana vătămată și suspectul, în calitate de subiecți procesuali principali, nu au posibilitatea de a-și face apărarea cu privire la susținerile petentului, deoarece acestora nu li se comunică un exemplar al plângerii. De asemenea, în situația în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, subiecții procesuali principali sunt privați de dreptul la un proces echitabil prin aceea că necunoscând conținutul plângerii nu pot întreprinde niciun fel de demersuri în apărarea intereselor lor legitime. Așa fiind, a statuat Curtea, aceste neajunsuri pot fi acoperite în măsura în care judecătorul de cameră preliminară se va pronunța asupra plângerii în cadrul unei proceduri contradictorii și orale.

39. De asemenea, Curtea a mai constatat că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu și să existe o egalitate a armelor între acuzare și apărare, sens în care prin absența dezbaterilor contradictorii petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri și să ridice excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în niciun fel aceste cereri sau excepții, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. De aceea, în condițiile în care persoanele interesate ar fi citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri și, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-și exprima opiniile și de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar și la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară.

40. Prin urmare, suspectul beneficiază de posibilitatea de a contesta în fața unui judecător și în cadrul unui proces echitabil.

41. De asemenea, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014

paragraful 25, Curtea a statuat că reglementarea cuprinsă în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este constituțională, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile.

42. De asemenea, referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt contrare principiului egalității în drepturi, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare (a se vedea

Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 16).

43. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

44. Distinct de acestea Curtea mai constată că autorii excepției ignoră faptul că în cazul soluțiilor de netrimitere în judecată nu poate fi pusă în discuție existența unei vinovății care să impună dublul grad de jurisdicție în materie penală, întrucât aceasta, în acord cu art. 23 alin. (11) din Constituție, se stabilește numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Or, ordonanța procurorului prin care dispune o soluție de netrimitere în judecată nu echivalează cu stabilirea unei vinovății. Mai mult, în acord cu art. 341 alin. (6) lit. c) și alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, în cadrul unei proceduri orale și contradictorii - a se vedea

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014

-, poate admite plângerea și schimba temeiul de drept al soluției de clasare atacate, cu respectarea principiului non reformatio in pejus. Faptul că suspectul nu ar fi avut posibilitatea de a contesta acuzațiile aduse, întrucât probatoriul a fost administrat numai în stadiul urmăririi penale in rem, și că nici în fața judecătorului de cameră preliminară nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 3) lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, motiv pentru care Curtea constată că nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții legale în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale.

45. În sfârșit, cu privire la invocarea jurisprudenței instanței de la Strasbourg, Curtea constată că Hotărârea din 30 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Grecu împotriva României, deși a statuat că a fost încălcat art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a fost pronunțată în considerarea contextului legislativ particular existent la acea dată. În cauza respectivă, la data de 31 iulie 1985 procurorul a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Ulterior, la data de 29 februarie 2000, bazându-se pe

Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care s-a statuat că "fiind vorba de acte și măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar și controlului din partea instanțelor judecătorești", petentul s-a adresat instanțelor judecătorești. Or, așa cum rezultă din paragraful 86 al hotărârii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ajuns la concluzia afectării dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, ținând cont de legislație și de practicile naționale pertinente la vremea faptelor, precum și de repercusiunile pe care le-au avut asupra procedurii penale îndreptate împotriva reclamantului.

46. Așa fiind, Curtea constată că în prezentele cauze situația este cu totul diferită, legislația națională permițând accesul părții interesate la controlul judecătoresc.

47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Romanaș în Dosarul nr. 60/739/2014 al Curții Militare de Apel București, de Constantin Doruleț Popa în Dosarul nr. 21.882/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București, de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 637/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Maiurgia Igantie în Dosarul nr. 15.844/325/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală, de Sultana Ioana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală, de Alexandru Aurelian-Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 803/262/2015 (881/2015) al Judecătoriei Moreni, de Adrian Arvunescu în Dosarul nr. 790/46/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Andrei Ionuț Cocîrlău în Dosarul nr. 4.448/207/2015 al Judecătoriei Caracal și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții Militare de Apel București, Judecătoriei Sectorului 4 București, Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, Curții de Apel Timișoara - Secția penală, Judecătoriei Botoșani - Secția penală, Judecătoriei Moreni, Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Judecătoriei Caracal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2016.