Decizia nr. 259/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Cosmin Radu Ercuță și Mirela Ercuță în Dosarul nr. 2.011/113/2013 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.686D/2015.

2. La apelul nominal răspund autorii excepției, personal și asistați de domnul avocat Coman Giorgiu, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că sintagma "alte documente legale" este neclară, deoarece nu există niciun act normativ care să enumere care sunt aceste documente legale. În susținerea admiterii excepției de neconstituționalitate invocă

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015

a Curții Constituționale. Arată că, pe de-o parte, textul de lege criticat prevede că omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate reprezintă săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, pe de altă parte, potrivit

Ordinului nr. 3.055/2009

al ministrului finanțelor publice, această omisiune reprezintă doar o eroare de evidențiere a operațiunilor desfășurate. Lipsa de previzibilitate și de claritate a dispozițiilor de lege criticate duce la aplicarea dispozițiilor de lege criticate într-o modalitate ce determină condamnarea pentru fapte ce nu reprezintă infracțiunea de evaziune fiscală. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost formulată.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate nu este infracțiune în toate cazurile, ci numai în măsura în care omisiunile au ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. În continuare apreciază că este neîntemeiată și critica potrivit căreia sintagma "alte documente legale" este neclară. Se susține că legea trebuie să fie flexibilă, tocmai de aceea nu există o enumerare exhaustivă a acestor documente legale. Arată că folosirea sintagmei "alte documente legale" este motivată de faptul că, în momentul adoptării

Legii nr. 241/2005 , legiuitorul nu putea ști care sunt actele normative ce vor intra în vigoare ulterior și care vor conține obligația evidențierii operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. De altfel, susținerile autorilor excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci reprezintă probleme de interpretare și aplicare a textului de lege criticat. În concluzie solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

5. Având cuvântul în replică, avocatul autorilor excepției apreciază că situația de față este similară, din perspectiva obiectului și a criticilor de neconstituționalitate, cu situația în care instanța de contencios constituțional a sancționat sintagma "alte organe specializate ale statului",

Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din data de 5 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 2.011/113/2013, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Cosmin Radu Ercuță și Mirela Ercuță, cu ocazia soluționării unei cauze penale.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. O lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Plecând de la aceste premise, susține că noțiunile de "omisiune", "în actele contabile ori în alte documente legale" și "operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" nu sunt definite corespunzător. Referitor la noțiunea de "omisiune" arată că aceasta este utilizată și în cuprinsul

Ordinului nr. 3.055/2009

și a

Ordinului nr. 1.802/2014

ale ministrului finanțelor publice. Arată că potrivit "reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin ordinul menționat, corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat", iar "prin aceste ordonanțe, legiuitorul recunoaște faptul că în cadrul activității economico-financiare a unui agent economic pot apărea erori de evidențiere a operațiunilor desfășurate, dând acestuia și posibilitatea legală de corectare a acestora, corectarea acestora fiind astfel firească, legală și necesară". Astfel, nu este clar și nici previzibil care sunt cazurile de omisiune prevăzute de legiuitor în cadrul

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 , care ar constitui obiectul infracțiunii de evaziune fiscală.

8. În ceea ce privește noțiunea "în actele contabile ori în alte documente legale" arată că operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate sunt consemnate în facturi sau bonuri fiscale emise de către o societate. Apreciază că legiuitorul nu definește cu claritate care sunt actele contabile ori documentele legale de referință avute în vedere. În ceea ce privește sintagma "operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" arată că în cadrul activității desfășurate de un agent economic sunt cheltuieli și venituri care nu au nicio implicație fiscală. Astfel, neavând nicio influență fiscală, legiuitorul nu stabilește dacă omisiunea înregistrării lor constituie sau nu infracțiunea de evaziune fiscală. Având în vedere cele expuse apreciază că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

nu întrunește exigențele calitative obligatorii pentru orice act normativ, astfel că se impune admiterea excepției de neconstituționalitate.

9. Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, făcând referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 10 februarie 2011 , apreciază că dispozițiile de lege criticate respectă standardul de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate a legii, astfel cum acesta a fost conturat în jurisprudența constantă a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că textul de lege criticat prevede în termeni foarte clari, fără echivoc, fapta care constituie infracțiune, și anume: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Arată că, prin

Decizia nr. 874 din 23 octombrie 2012 , Curtea Constituțională a statuat că "dispozițiile constituționale din art. 23 alin. (12) reglementează competența legiuitorului de a reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În temeiul dispozițiilor constituționale menționate, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii pentru acea faptă". Astfel, în opinia Guvernului, în cauză nu se pune problema neconstituționalității dispozițiilor legale criticate de către autorii excepției, ci este vorba de o problemă strict de interpretare și aplicare a acestora, în raport cu situația de fapt ce urmează a fi reținută de către instanța de judecată.

12. Avocatul Poporului apreciază că redactarea actuală a textului de lege criticat poate conduce la înțelegerea clară a conținutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar și a conduitei interzise. Identificarea cu exactitate a faptei incriminate și a elementelor constitutive ale infracțiunii reglementate prin

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

nu este îngreunată de utilizarea excesivă a unor norme de trimitere și de analiza a numeroase acte normative, care ar fi de natură să conducă la o inaccesibilitate. Terminologia și tehnica de redactare utilizate de legiuitor sunt de natură să asigure accesibilitatea normei, o înțelegere facilă a acesteia de către cetățeni. În privința dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție menționează că normele criticate dau întocmai expresie textului constituțional, potrivit căruia "nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii", dar și a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care instituie competența legiuitorului de a reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. Prin urmare, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru acea faptă.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Dispozițiile criticate au următorul conținut: "(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: (...) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. [...]"

16. În opinia autorilor excepției textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, a statuat cu valoare de principiu că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate a acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție.

18. Având în vedere jurisprudența proprie și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a statuat că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe, poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii.

19. Referitor la dispozițiile de lege criticate, în ceea ce privește previzibilitatea sintagmei "omisiune", Curtea observă că, potrivit

Legii nr. 241/2005 , constituie infracțiune de evaziune fiscală săvârșirea faptelor în modalitățile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) al

art. 9 din Legea nr. 241/2005 , sub aspectul laturii subiective presupunând intenția directă calificată prin scop, și anume sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

20. Având în vedere acest aspect, Curtea constată că nu orice omisiune de a evidenția în actele contabile ori în alte documente legale operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege - sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - a fost urmărit prin săvârșirea faptei, se va reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Așa fiind, reglementarea acestei fapte ca infracțiune nu presupune înlăturarea posibilității corectării anumitor erori intervenite în completarea unor acte și nici că efectuarea acestor corecturi ar echivala cu săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală atât timp cât scopul urmărit nu este acela de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

21. În ceea ce privește sintagma "în actele contabile ori în alte documente legale", Curtea observă că, prin

Decizia nr. 189 din 10 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, a reținut că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea a reținut că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor

Legii contabilității nr. 82/1991 , cât și în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora.

22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că dispozițiile criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cosmin Radu Ercuță și Mirela Ercuță în Dosarul nr. 2.011/113/2013 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 mai 2016.