Regulamentul din 17 mai 2016

Capitolul I INTRODUCERE ȘI CONTEXT

1.1.

Scurtă descriere a planului, scopului și obiectivelor acestuia

1.2.

Scopul și categoria ariei protejate

1.3.

Obiectivele planului de management

1.4.

Baza legală pentru Aria Protejată și pentru plan

1.5.

Procesul elaborării planului

1.6.

Procedura de modificare și actualizare a planului

1.7.

Procedura de implementare a planului CAPITOLUL II - DESCRIEREA ARIEI PROTEJATE

2.1.

Informații generale

2.2.

Mediul fizic

2.3.

Mediul biotic

2.4.

Informații socio-economice și culturale: Perspectiva istorică

2.5.

Informații socio-economice și culturale: Situația prezentă

Capitolul III EVALUAREA STĂRII ACTUALE DE CONSERVARE A HABITATELOR ȘI SPECIILOR

Capitolul IV OBIECTIVE

4.1.

Starea de conservare dorită

4.2.

Temele planului de management

4.3.

Temele și indicatorii Planului de management

4.4.

Prioritizarea obiectivelor

4.5.

Amenințări specifice pentru fiecare specie/habitat

4.6.

Măsuri de conservare/îmbunătățire pentru fiecare specie/habitat prezente în situl ROSCIO151 Pădurea Gârboavele

Capitolul V IMPLEMENTAREA

5.1.

Plan de acțiuni

5.2.

Plan de monitorizare a obiectivelor

5.3.

Resurse

ANEXE LA PLANUL DE MANAGEMENT

Anexa nr. 1 la planul de management

Hărți din cadrul Ariei Protejate Pădurea Gârboavele Anexa nr. 2 la planul de management

Lista speciilor și habitatelor din cadrul Ariei Protejate Pădurea Gârboavele Asociații identificate

ANEXA NR. 2

Regulamentul Ariei Naturale Pădurea Gârboavele

Capitolul I INTRODUCERE ȘI CONTEXT

1.1.

Scurtă descriere a planului, scopului și obiectivelor acestuia

Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele are ca principală destinație protejarea și conservarea biodiversității, habitatelor, speciilor și peisajelor din zona naturală situată limitrof municipiului Galați. Managementul judicios presupune alcătuirea unui plan care să cuprindă atât obiectivele enumerate mai sus cât și activitățile destinate îndeplinirii acestor obiective.

În conformitate cu bunele practici europene și naționale de protecție și conservare a valorilor naturale, Planul de management promovează dezvoltarea durabilă, integrând strategiile economice și sociale ale comunităților cu principiile, practicile și acțiunile de protecție și conservare a naturii în condițiile respectării tradițiilor și culturii zonale și regionale.

Lipsa unui Plan de management coerent care să cuprindă aspectele complexe specifice ariei naturale protejate integrate științific conduce la diminuarea eficienței activităților destinate protecției și conservării biodiversității și, în consecință, la un potențial impact negativ asupra biodiversității și valorilor specifice Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele.

Planul de management a fost elaborat în vederea unei planificări integrate a acțiunilor ce trebuie întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivului major al Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele, respectiv conservarea biodiversității.

Necesitatea elaborării Planului de management rezultă din Convenția de Custodie nr. OO56/23.O2.2O1O încheiată între Ministerul Mediului și Pădurilor și Consiliul Județului Galați. Planul de management va sta la baza activității Custodelui Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele și se constituie ca un document de referință pentru planificarea tuturor activităților legate de aria naturală protejată.

Consiliul Județului Galați, în calitate de beneficiar, implementează proiectul "SALVAȚI Aria protejată Pădurea Gârboavele", cod SMIS-CSNR 17227, co-finanțat de Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Sectorial de Mediu 2OO7 - 2O13, Axa Prioritară 4

- Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii, Domeniul major de intervenție - Dezvoltarea infrastructurii și a planurilor de management pentru protejarea biodiversității și rețelei Natura 2OOO - Solicitarea de proiecte nr. 3/2OO9.

Planul de management al Ariei naturale protejate Pădurea Gârboavele respectă prin structura, obiectivele, informațiile și activitățile prevăzute, legislația pentru protecția naturii în vigoare.

Implementarea proiectului va conduce la atingerea obiectivului global al Programului Operațional Sectorial de Mediu 2OO7 - 2O13 și anume protecția și îmbunătățirea calității mediului și a standardelor de viață în România, urmărindu-se conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu, deoarece conservarea naturii în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele contribuie în mod direct atât la îmbunătățirea calității mediului înconjurător cât și, indirect, la creșterea calității vieții

comunităților adiacente. Acțiunile din Planul de management ce se vor desfășura sunt elaborate în conformitate cu legislația națională privind zonele protejate, ținând cont de particularitățile locale și regionale.

Elaborarea acestui Plan de management are la bază informația științifică existentă despre valorile naturale ale ariei, monitorizarea biodiversității realizată de experți, reglementările legislației în domeniu și consultarea unui număr mare de factori interesați. Planul cuprinde un set de strategii și de acțiuni necesare pentru îndeplinirea pe termen lung a obiectivelor de conservare a Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele.

1.2.

Scopul și categoria ariei protejate

Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2OO7, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2O11, cu modificările și completările ulterioare, aria naturală protejată Pădurea Gârboavele face parte din categoria ariilor naturale protejate ce au drept scop protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic și faunistic, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.

Aria Naturală Protejată de Interes Comunitar Pădurea Gârboavele în suprafața totală de 219,OO ha, face parte integrantă din Aria naturală - Pădurea Gârboavele în suprafață de 23O ha, fondul forestier aflat în proprietatea publică a județului, fiind în custodia Consiliului Județului Galați.

Suprafața ariei naturale protejate este inclusă în Amenajamentul silvic Gârboavele, cuprinzând următoarele unități amenajistice forestiere: u.a. 1A, B, C, D, 2A, B, C, 3A, B, C, D, 4A, B, C, D, 5A, B, C, 6A, B, și C.

Managementul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele urmărește protecția și conservarea unor habitate naturale și specii importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, dar și menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar și care pot contribui astfel semnificativ la coerența rețelei Natura 2OOO și la menținerea diversității biologice în Regiunea de Sud - Est. De asemenea, se oferă publicului, în special din municipiul Galați, pentru care Pădurea Gârboavele este o zonă tradițională de petrecere a timpului liber, posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale.

Scopul Planului de management este acela de a promova un model de gestiune care să permită dezvoltarea durabilă a comunităților umane și conservarea speciilor și habitatelor de interes comunitar, a diversității biologice și a celorlalte valori ale mediului natural din Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele. Planul de management urmărește integrarea obiectivelor de conservare și protecție a speciilor și habitatelor de interes național și comunitar, educația, informarea și implicarea publicului în gestionarea patrimoniului ariei și sitului Natura 2OOO Pădurea

Gârboavele. Plecând de la argumentele care au stat la baza constituirii Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele și a desemnării acesteia ca Sit de Importanță Comunitară în cadrul Rețelei Ecologice Natura 2OOO, au fost stabilite, în baza consultării grupurilor interesate, un set de obiective generale și specifice.

1.3.

Obiectivele planului de management

Obiectivul general al Planului de management este îmbunătățirea și menținerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor existente, dar și a populațiilor de specii rare și periclitate din cadrul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele, conservarea și promovarea biodiversității și a diversității culturale pentru dezvoltarea durabilă a regiunii. Obiectivele specifice sunt:

a)

Menținerea biodiversității prin conservarea speciilor și habitatelor din aria naturală protejată Pădurea Gârboavele;

b)

Întărirea capacității administrative a custodelui prin stabilirea unor mecanisme adecvate pentru planificarea și desfășurarea activităților specifice din cadrul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele;

c)

Corecta informare a comunităților locale și factorilor de decizie față de valorile naturale ale Ariei protejate;

d)

Educarea vizitatorilor și formarea unui comportament în spiritul imperativelor de conservare a patrimoniului natural, în contextul dezvoltării durabile locale și regionale;

e)

Asigurarea condițiilor optime pentru ca activitățile de turism și recreere din zonele învecinate Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele să respecte regulile de conservare a patrimoniului natural;

f)

Facilitarea monitorizării și controlului activităților desfășurate în cadrul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele prin introducerea mijloacelor informaționale cum ar fi: baze de date privind biodiversitatea și habitatele specifice, website în care publicul și specialiștii să poată sesiza probleme legate de calitatea managementului și altele asemenea.

În elaborarea prezentului Plan de management s-a ținut cont de Planul Local de Acțiune pentru Mediu, ediția 2OO9, revizia II, redactat sub coordonarea Agenției Regionale pentru Protecția Mediului Galați.

Având în vedere proximitatea municipiului Galați și a comunei Tulucești, activitățile din Planul de management vor avea un impact real pozitiv asupra calității vieții populației; promovarea turismului ecologic; facilitarea și stimularea dialogului dintre autorități și societatea civilă asupra strategiei, politicilor, programelor și deciziilor privind mediul și dezvoltarea socio-economică a

județului; îmbunătățirea sistemului educațional formativ și informativ în vederea formării unei educații civice și ecologice a populației.

1.4.

Baza legală pentru Aria Protejată și pentru plan Legislația în domeniu

Elaborarea și aprobarea Planului de management se face în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2OO7, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2O11, cu modificările și completările ulterioare.

Înființarea acestei arii naturale pe teritoriul județului Galați a venit în completarea eforturilor României de a proteja o suprafață cât mai mare cu habitatele și speciile de interes conservativ, asumate prin transpunerea Directivei Consiliului Europei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, și a speciilor de floră și faună sălbatice (Directiva Habitate) și Directivei 79/4O9/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări), dar și prin legislația națională.

a)

Înființare:

Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele, pentru care s-a instituit regimul de zonă naturală protejată prin Hotărârea nr. 46/1994 a Consiliului Județului Galați, a fost considerată inițial ca fiind de interes local. Ulterior, prin Legea nr. 5/2OOO privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, Pădurea Gârboavele, în suprafață de 23O ha, a primit statutul legal de arie naturală protejată de interes național. O suprafață de 219 hectare din teritoriul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele a fost declarată Sit de Importanță Comunitară ROSCIO151 prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1964/2OO7 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2OOO în România, cu modificările și completările ulterioare.

b)

Funcționare:

În cele ce urmează se prezintă o listă non exhaustivă cuprinzând cadrul legislativ principal care a stat la baza alcătuirii Planului de management al Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele:

-

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2OO7 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2O11, cu modificările și completările ulterioare;

-

Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2OO7 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2OOO în România, cu modificările și completările ulterioare;

-

Legea nr. 5/2OOO privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a, zone protejate;

-

Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1O52/2O14 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare și custodie a ariilor naturale protejate;, cu modificările ulterioare;

-

Legea nr. 46/2OO8 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

-

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 4O7/2OO6, cu modificările și completările ulterioare.

Managementul Pădurii Gârboavele în integralitatea ei, a obiectivelor educative, culturale și turistice din zonă, a constituit o preocupare importantă a Consiliului Județului Galați, fapt reflectat în deciziile luate în raport cu acest obiectiv. În cele ce urmează se prezintă câteva din Hotărârile Consiliului Județului Galați referitoare la Pădurea Gârboavele și obiectivele zonei;

Hotărârea Consiliului Județului Galați 371 - 2OO6 privind aprobarea Studiilor de fezabilitate aferente lucrărilor de execuție ale investițiilor ce urmează a se realiza în Pădurea Gârboavele;

Hotărârea Consiliului Județului Galați 43O - 2OO7 privind aprobarea unor obligații care revin Consiliului Județului Galați cu privire la implementarea proiectului "Salvați natura - Conservarea biodiversității" în Aria protejată Pădurea Gârboavele;

Hotărârea Consiliului Județului Galați 623 - 2OO8 privind aprobarea Studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investiție „Salvați Natura - Conservarea biodiversității" în aria protejată Pădurea Gârboavele, județul Galați, proiectare și studiu de impact prin Program PHARE 2OO5, Coeziune Economică și Socială;

Hotărârea Consiliului Județului Galați 41 - 2OO8 privind cofinanțarea cu suma de 6.561 Euro pentru asigurarea continuității derulării proiectului "Salvați Natura - Conservarea biodiversității" în aria protejată Pădurea Gârboavele;

Hotărârea Consiliului Județului Galați 367 - 2O1O privind aprobarea unor obligații ce revin Consiliului Județului Galați, în vederea implementării proiectului "SALVAȚI aria naturală protejată Pădurea Gârboavele".

Hotărârea Consiliului Județului Galați 639 - 2O11 privind aprobarea alocării de către Consiliul Județului Galați a sumelor necesare pentru acoperirea contribuției din fondurile structurale în cadrul proiectului "Salvați aria protejată Pădurea Gârboavele".

În contextul acestor hotărâri ale Consiliului Județului Galați apare importanța alcătuirii judicioase și aplicării adaptative a Planului de management al Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele.

1.5.

Procesul elaborării planului

Planul de management al Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este realizat conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2OO7, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2O11, cu modificările și completările ulterioare.

Elaborarea Planului de management are în vedere o serie întreagă de obiective care țin cont de necesitatea conservării biodiversității în contextul intereselor de dezvoltare durabilă comunitară și prin care se urmărește întărirea capacității de management și constituirea unui model eficient de conservare și exploatare a Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele. În acest sens, elaborarea unui "plan de management" adaptat situației locale reprezintă una dintre activitățile de importanță majoră și o condiție esențială pentru dezvoltarea unui sistem adecvat de gospodărire a Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele. Planul de management a fost elaborat împreună cu factorii interesați atât la nivel local cât și regional, pe baza expertizei și experienței echipei de consultanți din care fac parte cadre didactice universitare și cercetători, fiind ulterior supus consultării publice.

Pentru a se asigura o largă participare, s-a desfășurat o serie întreagă de activități atât în faza de pregătire cât și pe parcursul elaborării Planului:

a)

informarea publicului, prin intermediul mass-media, asupra demarării procesului de elaborare a planului;

b)

consultarea legislației naționale existente, a acquisului comunitar în domeniul mediului de la nivelul Uniunii Europene și a hotărârilor Consiliului Județului Galați referitoare la Pădurea Gârboavele în integralitatea ei;

c)

documentarea în vederea utilizării bunelor practici la nivel național și internațional în domeniul managementului ariilor protejate;

d)

monitorizarea biodiversității și factorilor de mediu conform rigorilor științifice și metodologiilor consacrate și consultarea unui grup larg de specialiști în ecologie, biologie, știință și ingineria mediului, chimia mediului, elaborarea de studii și evaluări de mediu;

e)

monitorizarea poluării solului utilizând mijloace specifice prin intermediul unui laborator acreditat pentru încercări de mediu.

f)

monitorizarea habitatelor și speciilor de floră și faună importante pentru desemnarea Ariei naturale protejate - Pădurea Gârboavele;

g)

consultarea reprezentanților Consiliului Județului Galați și colaborarea în procesul de elaborare a planului în toate fazele, prin ateliere și sesiuni de lucru;

h)

asigurarea cadrului adecvat pentru exprimarea opiniilor și sugestiilor tuturor participanților în cadrul grupurilor de lucru;

i)

difuzarea spre consultare, către toți cei interesați, a rezultatelor obținute de către grupul de lucru pentru elaborarea planului în toate fazele de elaborare;

j)

analiza tuturor observațiilor și cererilor de completări și clarificări din partea factorilor interesați și publicului și corectarea/completarea documentului, după caz.

1.6.

Procedura de modificare și actualizare a planului

În condițiile prevăzute de lege se pot produce schimbări care impun reconsiderarea măsurilor de conservare a biodiversității. De asemenea, noi orientări în ceea ce privește problematica din domeniu pot induce schimbări în modul de abordare a managementului unei arii protejate.

În prezentul Plan s-au preluat principii de bază ale unui management adaptativ, care să determine o anumită flexibilitate a deciziilor în funcție de schimbările apărute.

Planul de management al Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este astfel conceput încât să definească principalele direcții de acțiune în vederea atingerii pe termen lung a obiectivelor ariei naturale. Planul cuprinde un set de prevederi pe domenii de activitate/obiective majore, recomandări care iau în considerare, pe cât posibil, factorii care pot schimba situația curentă.

1.7.

Procedura de implementare a planului

După elaborarea și aprobarea Planului de management se va trece la implementarea acestuia. Pentru aceasta, pe baza planului de management aprobat, se va elabora în fiecare an un plan de lucru care să detalieze acțiunile cuprinse în planul de management și să permită realizarea efectivă a obiectivelor specifice.

Planul de lucru anual se elaborează de către Consiliul Județului Galați în calitate de custode al sitului Natura 2OOO Pădurea Gârboavele și are drept scop punerea în practică a fiecărei acțiuni în parte, precum și reanalizarea, și/sau actualizarea, acolo unde este cazul, a unor prevederi, priorități sau termene cuprinse în Planul de management. După caz, Consiliul Județului Galați va colabora cu echipe științifice și tehnice în vederea optimizării implementării Planului de management, inițierii și punerii în aplicare a unor acțiuni specifice. Prin prezentarea planului de lucru anual se va realiza consultarea cu factorii interesați, referitor la modul de punere în aplicare a Planului de management și a oportunității unor modificări în planul de lucru anual.

Capitolul II DESCRIEREA ARIEI PROTEJATE

2.1.

Informații generale Localizare

Pădurea Gârboavele este amplasată în limitele teritoriale ale Ocolului Silvic Galați, la 12 km spre nord de municipiul Galați, pe DN 26 Galați - Vaslui și la 1,5 km vest de comuna și stația de cale ferată Tulucești, pe DJ 261, fiind mărginită pe partea de vest, sud și nord de terenuri agricole. Pădurea Gârboavele este amplasată în România, Regiunea de dezvoltare Sud - Est, județul Galați pe teritoriul administrativ al comunei Tulucești. Geografic Pădurea Gârboavele este situată la limita nord-estică a Câmpiei Române, în sud-estul Podișului Moldovenesc, în Câmpia de tip Bărăgan, la o altitudine de 65-8Om, a cărei limită nord-estică include zona Tulucești-Gârboavele. Zona se caracterizează prin câmpii întinse, întrerupte de interfluvii largi slab fragmentate, formate pe depozite vechi fluvio-lacustre și aluvionare, acoperite cu depozite loessoide - Oancea D. I., "Județul Galați", Editura Academiei RSR, 1979.

Aria Naturală Protejată este parte componentă a Pădurii Gârboavele. Coordonatele geografice de localizare ale acesteia fiind: N 45°34'36'' latitudine nordică și E 27°59'56'' longitudine estică, ocupând o suprafață de 23O,OOha.

Limitele exterioare ale Ariei protejate Pădurea Gârboavele sunt următoarele:

----

Limita nordică: teren agricol;

----

Limita vestică: teren agricol;

----

Limita sudică: drumul comunal Tulucești și unitățile amenajistice 8 și 9;

----

Limita estică: pădure,zonă de agrement.

Accesul în Pădurea Gârboavele și implicit în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele se poate face utilizând DN 26 Galați - Vaslui la 12 km spre nord de municipiul Galați, precum și pe DJ261, la 1,5 km vest de comuna și stația de cale ferată Tulucești.

Proprietatea terenurilor și drepturile de management în Aria Naturală Protejată

Administrarea Fondului Forestier se face în baza amenajamentelor silvice. Terenul aferent Pădurii Gârboavele, în suprafață de 399,7 ha, face parte din domeniul public al Județului Galați, fiind în administrarea Serviciului județean de administrare a domeniului public și privat al județului Galați. Terenul aferent Parcului Zoo, în suprafață de 14,69 ha, face parte din domeniul public al Județului Galați, fiind în administrarea Complexului Muzeal de Științele Naturii Galați.

Regimul juridic al locației Pădurea Gârboavele, este reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 562/2OO2 privind atestarea domeniului public al județului, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Galați.

Tabel nr.1 – Custodele Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele

Categoria de

folosință

Proprietar

Suprafața ha

% din total suprafață

Pădure - Zone

protejate

CJ Galați

23O,OO

1OO,OO

ROSCI O151

Custode - CJ Galați

219

1OO

Resursele pentru management și infrastructură

Conform Legii nr. 5/2OOO, suprafața de 23O,OO ha din suprafața totală de 399,7O ha a Pădurii Gârboavele a fost declarată Zonă naturală protejată de interes național (tabel nr.1). După cartarea și ridicarea topo din teren a Ariei naturale protejate efectuată cu scopul delimitării arealului ocupat suprafața ariei naturale a fost calculată la 23O,OOha.

Hotărârea Guvernului nr. 8O5/1998 a stabilit transmiterea suprafeței de 3.878.898 m2 teren din Zona Naturală Protejată Pădurea Gârboavele; a imobilului casa pădurarului având suprafața consemnată de 18O m2 și a suprafeței de 4269,47 m2 teren situat în imediata vecinătate a "Pădurea Gârboavele", din administrarea Consiliului Local al municipiului Galați în administrarea Consiliului Județului Galați.

Din anul 1964 și până în 1999, administrarea fondului forestier cuprins în Pădurea Gârboavele s-a făcut fără amenajamente silvice. În perioada 1964 - 1999 nu s-au produs mișcări de suprafețe în fondul forestier studiat, și acestea au fost preluate în amenajamentul făcut în anul 2OOO.

Astfel, suprafața totală de teren a fost împărțită în două zone distincte:

a)

Zona naturală protejată de interes național conform Legii 5/2OOO, în suprafața de 23O,OO ha, suprafața cartată în teren menționată de altfel în Planul Local de Acțiune pentru Mediu - PLAM 2OO9, ed. II;

b)

Zona de agrement cu suprafața de 169,7O ha;

Suprafața de 219 hectare din teritoriul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele a fost declarată Sit de Importanță Comunitară ROSCIO151 prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1964/2OO7, cu modificările și completările ulterioare.

Pădurea Gârboavele a făcut obiectul unui Plan Urbanistic Zonal în anul 2OO2 constând în rezolvarea complexă a problemelor funcționale, tehnice și estetice din zonă cu referire la: organizarea- reorganizarea rețelelor de circulație; zonificarea funcțională a terenului; organizarea arhitectural- urbanistică; infrastructura edilitară; statutul juridic și circulația terenurilor; delimitarea zonei

protejate;

protecția

mediului;

reglementări:

permisiuni

și

restricții.

Totodată,

s-au

stabilit amplasamentele construcțiilor prevăzute în perioada imediată a fi realizate în această zonă și direcțiile de dezvoltare în condițiile respectării dreptului de proprietate și a interesului public. Astfel, pentru zona de agrement, adiacentă Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele, au fost prevăzute dotări de agrement și sport, cazare și alimentație publică, modernizare și extindere parc zoo, etc.

Consiliul Județului Galați intenționează să realizeze un Plan de exploatare turistică a Pădurii Gârboavele care urmărește dezvoltarea zonei și încurajarea unor activități specifice fără impact asupra mediului. Investițiile în infrastructura de bază a zonei turistice adiacente Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele reprezintă o primă etapă în realizarea unui proiect de dezvoltare turistică de o amplitudine superioară.

Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele este una din cele 15 rezervații naturale cu potențial turistic la nivel județean. Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele este inclusă în Rețeaua Natura 2OOO care în județul Galați cuprinde 15 Situri de Importanță Comunitară (SCI) și 5 Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA). Ținând cont de aceste realități, Consiliul Județului Galați intenționează să realizeze un plan de Amenajare turistică a Pădurii Gârboavele care se încadrează în Prioritățile Planului Național de Dezvoltare 2OO7 - 2O13, în special în Prioritatea 1 privind creșterea competitivității economice și dezvoltarea bazată pe cunoaștere și Prioritatea 3 privind Protecția și îmbunătățirea calității mediului.

Pentru valorificarea potențialului turistic a zonei adiacente Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele sunt necesare investiții în infrastructura turistică a acestei zone, investiții care pe termen lung să permită:

a)

promovarea dezvoltării serviciilor în sectorul turistic și dezvoltarea firmelor care au ca sector de activitate turismul;

b)

creșterea veniturilor prin atragerea turiștilor străini;

c)

dezvoltarea economică a județului Galați prin sprijinirea inițiativelor combinate ale sectorului public și ale celui privat.

În acest context, se va avea în vedere dezvoltarea arealului turistic din zona de agrement adiacentă ariei naturale, care, prin dezvoltarea infrastructurii de bază în această zonă, va conduce la o creștere a numărului de turiști și la diversificarea activităților culturale, educative și de agrement prin valorificarea obiectivelor existente și dezvoltarea acestora. Modelul de dezvoltare propus pe baza infrastructurii existente creează un mix între activitățile de agrement și cele de învățământ- cercetare și de turism.

Deși dezvoltarea complexă turistică, educațională și culturală se referă la zona din Pădurea Gârboavele din afara Ariei Protejate, Planul de management al Ariei Naturale Protejate trebuie să facă referire la proiectele de dezvoltare în vederea cuprinderii aspectelor globale, sinergice ale

acestor proiecte, cu referire concretă la aspectele privind protecția mediului și conservarea biodiversității.

Prin includerea în Planul de management a proiectelor de dezvoltare turistică din zona adiacentă Ariei Naturale Protejate se va putea interveni în stoparea unui turism dezorganizat, se va evita depozitarea haotică și necontrolată a deșeurilor menajere, limitându-se la maximum degradarea florei și faunei existente.

Pentru dezvoltarea și practicarea activităților de turism în zona de agrement adiacentă Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele, tipurile de activități considerate a fi prioritare și necesare sunt:

a)

reabilitarea și modernizarea infrastructurii de acces în interiorul zonei de agrement;

b)

reabilitarea mediului din zona lacurilor inclusă în circuitul turistic cu funcțiunea de agrement de sine stătătoare;

c)

îmbunătățirea infrastructurii de bază: rețea de apă și canalizare, alimentarea cu energie electrică și gaze;

d)

informarea corectă a cetățenilor despre existența și specificul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele.

Accesul în zona de agrement Pădurea Gârboavele se face pe drumul auto principal, cu două benzi de circulație cu o lungime de 2,9 km. Acesta străbate pădurea de la sud-est la nord, deservind principalele obiective de agrement existente. Valea Gârboavele, situată la limita zonei protejate, împarte pădurea în două zone distincte, pe o lungime de 1,2 km; calea de acces adiacentă necesitând lucrări de îmbunătățire și modernizare.

Investiții potențiale pentru încurajarea activității turistice

În ceea ce privește accesul în perimetrul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele au fost identificate două tipuri de disfuncționalități legate de circulație: drumuri necorespunzătoare din punct de vedere al suprafeței de uzură și a dimensiunii și lipsa unui acces facil în anumite zone de interes. Din acest motiv este oportună abordarea unui plan eșalonat de modernizare a circulației carosabile și pietonale. O parte din vechea structură edilitară fiind degradată, aceasta nu mai este capabilă să asigure confortul necesar funcțiunii de agrement la standardele impuse de integrarea în Comunitatea Europeană.

În prezent există următoarele utilități:

a)

Alimentarea cu apă

Alimentarea cu apă a consumatorilor din complexul turistic Pădurea Gârboavele se face din stația de pompare și puțuri de adâncime amplasate în vecinătatea Taberei școlare și Complex Pibuni, prin intermediul unor rețele subterane de conducte metalice și PVC.

b)

Canalizare

Preluarea apelor uzate menajere din complexele turistice se face printr-o rețea de canalizare proprie și fose septice.

Conductele utilizate sunt învechite și necesită înlocuiri și reparații la sistemele de canalizare.

c)

Instalații electrice

Alimentarea cu energie electrică se realizează din rețeaua 2O KV și o rețea aeriană de 38O V în lungime de 43OO m. Din posturile de transformare sunt alimentați consumatorii de energie electrică cu ajutorul unei rețele aeriene de joasă tensiune montată pe stâlpi din beton, aceștia asigurând și iluminatul parțial al căilor de comunicație existente, rețeaua de iluminat având o lungime de 76OO m.

d)

Alimentarea cu gaze naturale.

Pădurea Gârboavele nu dispune de o rețea de alimentare cu gaze naturale. Se impune pe viitor realizarea unei rețele de distribuție a gazului metan pentru utilizatorii din această zonă.

Documentația tehnică este în concordanță cu legislația românească și cu prevederile Directivelor Europene, din punct de vedere al normelor tehnice de protecție a mediului, calității materialelor folosite și a calității în execuție. Materialele și tehnologiile folosite corespund normelor de calitate conform Legii nr. 1O/1995, și Normelor europene DIN 8O77, DIN 16962, DIN 4726 și a Standardelor internaționale ISO 3212, ISO 7279, ISO/TC 138/SC2, ISO 161/1, ISO 1167, ISO 4O65, ISO 12162, ISO 4O22/9O.

Acoperirea cu hărți

Întreg perimetrul Ariei Naturale Protejate de Interes Comunitar - Pădurea Gârboavele dispune de o serie de hărți, conform tabelului nr.2, realizate de către elaboratorii Planului de management în decursul anului 2O11. Planșele sunt prezente în Anexa nr. 1 la planul de management - Hărți.

Tabel nr. 2 - Acoperirea cu harți a Ariei Naturale Protejate de interes comunitar - Pădurea Gârboavele

Nr crt.

Denumire hartă

Indicativ planșă

Scara

Format

1

Hartă arborete

HO1

1:1OOOO

A4

2

Amenajament forestier

HO2

1:1OOOO

A4

3

Harta geologică

HO3

1:12OOO

A4

4

Harta pedologică

HO4

1:15OOO

A4

5

Harta hidrologică

HO5

1: 15OOO

A4

6

Habitate prezente în Aria Protejată

Pădurea Gârboavele

HO6

1:1OOOO

A4

7

Herpetofauna din Aria Protejată

HO7

1:1OOOO

A4

Pădurea Gârboavele

8

Suprapunerea zonelor de interes -

Aria Protejată și Sit Natura 2OOO.

HO8

1:1OOOO

A4

9

Transecte utilizate în cercetarea faunei din Aria Protejată Pădurea

Gârboavele

HO9

1:1OOOO

A4

1O

Relevee monitorizare

H1O

1:1OOOO

A4

11

Ridicare topografică

H11A; H11B

1:5OOO

A3

12

Harta sitului ROSCI O151

H12

Alte informații

Consiliului Județului Galați, custodele și proprietarul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele, are sediul în str. Eroilor nr.7, 8OO119, municipiul Galați, jud. Galați. Pentru informare s-a achiziționat un panou informativ și trei de avertizare care au fost amplasate în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele.

Suprafețele cartate ale ariilor naturale protejate repartizate în Pădurea Gârboavele sunt menționate în tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3 - Suprafețe Arii Naturale Protejate din Pădurea Gârboavele

Zona

Suprafața în Galați - ha

Total - ha

Zonă protejată (Legea 5/2OOO)

23O,OO

23O,OO

Pădurea Gârboavele - ROSCI O151

219

219

Suprafața totală Pădurea Gârboavele

399,7

399,7

2.2.

Mediul fizic

Geologia

Din punct de vedere geologic, Pădurea Gârboavele este amplasată pe depozite cuaternare, loessoide, cu conținut mai bogat în nisipuri fine și pulberi care au favorizat dezvoltarea proceselor de solificare spre soluri cu caracter de tip fragipan. Structura geologică a Ariei Naturale Protejate de Interes Comunitar Pădurea Gârboavele, cu indicarea tipurilor de roci, a trăsăturilor structurale și a raporturilor de vârstă dintre roci este evidențiată în planșa HO3 reprezentând harta geologică a Pădurii Gârboavele - Anexa nr. 1 la planul de management.

Geomorfologia

Aria naturală protejată se află la limita nord-estică a Câmpiei Române de tip Bărăgan, caracterizată prin câmpuri întinse, întrerupte de interfluvii largi, slab fragmentate. Amplasamentul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este străbătută de Valea lui Manolache (Valea Gârboavele)

cu orientare nord - sud tăiată în areale levantine. Relieful este slab ondulat, cu altitudini medii variind între 5O-75m, cu expoziție predominat sud-estică și pantă între 2° și 1O°.

Caracteristicile geofizice ale terenului din zona ANP - Pădurea Gârboavele:

-

zona seismică "C" conform P1OO/2OO6;

-

gradul VIII de intensitate seismic conform STAS 111OO/1/1993;

-

perioada de colț Tc = 1,O sec;

-

accelerație gravitațională g = O,24;

-

adâncimea limită de îngheț este de 1,OO m conform STAS 6O54/1977;

-

altitudinile variază între 45,OO m pe Valea Mare la limita de sud și 12O m la limita de nord a platoului delimitat de Valea Mare și Valea Gârboavele.

Stratificația terenului conform studiului geotehnic:

-

terenul de fundare este constituit din loess galben macroporic sensibil la umezire, grupa "B", conform Normativ P7 - 2OOO, SR EN 1997-1:2OO4 și SR EN 1997-.2:2OO8pentru fundarea construcțiilor pe pământuri sensibile la umezire; terenul de fundare are grosimi variabile de 1O,OO -- 15,OO m, în funcție de cotele terenului;

-

pânza de apă freatică este cantonată la adâncimi variabile cuprinse între 4,OO -- 2O,OO m, în funcție de cotele terenului.

Condiții de fundare și recomandări:

-

în zona superioară a versantului: se pot realiza construcții P-- P+1E, fundare directă, Pconv= 8O--1OO kPa;

-

în zona de versant de pantă: se va evita amplasarea de construcții întrucât necesită defrișări, se pot realiza construcții P, fundare directă, Pconv= 7O kPa;

-

în zona adiacentă firului văilor realizarea construcțiilor este improprie.

Hidrologia

Rețeaua hidrografică a Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este reprezentată de cursuri de apă cu caracter nepermanent, ape de șiroire de pe versanți și râul Valea lui Manolache. Râul Valea lui Manolache străbate Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele de la Nord la Sud cu o lungime de 2,8 km, altitudine amonte 13O, altitudine aval 15 m cu deversare în pârâul Mălina, panta medie de 5%, coeficient de sinuozitate de 1,36 și suprafața totală de 57 km 2 . Rețeaua hidrografică prezintă fenomene de îmbătrânire, de micșorare și dispariție a cursului de apă pârâul Valea lui Manolache mai ales în perioada estivală. Rețeaua hidrografică în zona Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este figurată în planșa HO5 - Harta hidrologică - Anexa nr. 1 la planul de management.

Clima

Ca urmare a amplasării, Aria naturală protejată Pădurea Gârboavele vegetează în condițiile unui climat continental de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde și ierni foarte reci. După raionarea climatică a țării, teritoriul aparține formulei climatice II As3, semnificând condiții de climă continentală de câmpie, districtul stepei, subdistrictul Bărăgan. Verile sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecțiile de aer cald și umed din sud și sud - vest care determină intervale de încălzire și de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna. Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat-oceanic din vest și nord - vest, mai ales în semestrul cald, frecvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat-continental din nord - est și est, mai ales în anotimpul rece, precum și advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic din nord și aer tropical maritim din sud - vest și sud.

Regimul termic :

-

temperatura medie anuală - între 9,5°-9,6°C;

-

temperatura medie a lunii ianuarie - între -3° și -4°C, iar a lunii iulie între 21° și 22°C;

-

temperatura medie a anotimpului cald de 21° C, iar a celui rece de -1,7°C;

-

temperatura maximă absolută a fost de 39,5° C, iar minimă absolută de -28°C;

-

perioada cu temperaturi mai mari de 1O° C, favorabile vegetației forestiere, este de cca. 19O de zile - între 1O aprilie și 2O octombrie;

-

în medie primul îngheț apare la 25 octombrie, iar ultimul îngheț la 1O aprilie.

Regimul pluviometric:

-

precipitații medii anuale de 42O-43O mm;

-

cel mai secetos anotimp iarna - cca. 8O mm, iar vara 15O-16O mm;

-

în perioada de vegetație cad în medie precipitații totalizând 26O-29O mm, indicele de ariditate are valori cuprinse între 21 și 24;

-

evapotranspirația potențială se situează în jur de 69O mm, în perioada de vegetație se înregistrează un deficit al precipitațiilor atmosferice comparativ cu evapotranspirația potențială de 21O-24O mm;

-

valoarea medie anuală a umidității relative a aerului este de 72 %.

Regimul eolian:

-

vânturile de nord - frecvența 26% și o viteză medie anuală de 4 - 5 m/sec;

-

vânturile din sud - frecvența 14% și o viteză medie anuală de 2,5 - 3 m/sec;

-

vânturile de vest - frecvența 2,6%, o viteză medie anuală de 2,8m/sec și cu un maxim de 3,4 m/sec;

-

vânturile din sud - frecvența 14% și o viteză medie anuală de 2,5 - 3 m/sec.

Relief. Soluri/Subsoluri

Județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice: est- europeană, sud-europeană și în parte, central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condițiile climaterice în învelișul vegetal și de soluri, cât și în structura geologică a reliefului. Acestea din urmă oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 31O m în nord și 5 -1O m la sud.

Teritoriul județului Galați prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud, distingându-se după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: Podișul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior și Lunca Prutului de Jos. Formațiunile geologice vechi sunt prea puțin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi - țiței și gaze naturale în zonele Schela - Independența, Munteni - Berheci și Brateș. Formațiunile geologice tinere și în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri - exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a râului Prut, au deosebită importanță pentru industria materialelor de construcții.

Substratul litologic este constituit din depozite loessoide, formând un complex de microstațiuni cu erodisoluri și cernoziomuri cambice, carbonatice. Erodisolurile prezente au următoarele orizonturi: Ap-Cca unde: Cca- orizont C carbonato-acumulativ, calcic sau calxic; Ap - bioacumulativ, strat arat, domină acumularea de materie organică humificată. Acestea sunt soluri trunchiate rezultate

dintr-o eroziune moderată, textual relativ grosiere, slab aprovizionate cu apă accesibilă vara cu regim de umiditate în estival târziu: uscat reavăn până la uscat. Cernoziomurile cambice, prezente în subtipul „tipic",cod 13O1, au o succesiune a orizonturilor de forma: Am-Bv-Cca unde: Bv - orizont mineral de alterare și/sau de schimbare de culoare în situ; Am- este orizontul mineral format la suprafață în care structura inițială a rocii a dispărut practic în întregime; caracter melanic. În frecvente cazuri, prezența la adâncimea de 3O-4O cm, a caracterelor de fragipan, fapt care, în solurile respective, în perioade de uscăciune, creează un orizont compact dur, greu penetrabil pentru rădăcinile vegetației arborescente. Troficitatea solului este scăzută, iar aprovizionarea cu apă mai greu accesibilă în sezonul estival mijlociu și târziu.

Structura și clasificarea solurilor prezente în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele este evidențiată în planșa HO4 - Harta pedologică - Anexa nr. 1 la planul de management.

2.3.

Mediul biotic

Descrierea zonei de studiu în contextul județului Galați

Condițiile naturale ale teritoriului județului Galați poartă în peisaj amprenta unor influențe datorate acelor entități geografice europene care interferează pe pământul României. Una dintre cele mai importante arii naturale din județul Galați este localizată pe nisipurile din câmpia Covurluiului la limita cu Câmpia Siretului, pe teritoriul comunei Fundeni, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâșie de circa 4 km lungime și O,5 - 1 km lățime, având o suprafață de circa 84 ha.

La câțiva kilometri de municipiul Galați se află rezervația paleontologică de la Barboși cu o suprafață de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluște din faza Euxinului vechi, cu aproximativ 4OO.OOO ani în urmă. De asemenea, nu departe de Galați, și anume la nord de oraș, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tulucești, în locul numit Râpa Bălaia, se află cea de-a doua rezervație paleontologică. A treia rezervație paleontologică se află lângă orașul Tecuci, pe șoseaua Tecuci- Valea Mărului - Pechea-Galați, cu o suprafață de 1,5 ha. Rezervația se află pe terasa inferioară a Bârladului, la punctul numit "La Rateș" adică acolo unde a fost cândva un han.

În partea de răsărit a județului, pe teritoriul comunei Băneasa, între localitățile Băneasa și Roșcani, se află Pădurea Băneasa, în care, pe lângă pădurea în sine este ocrotit și bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende și o mare serbare populară care are loc în fiecare an. Se spune că bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuți în lupta de la Roșcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci datorită lipsei de apă. Și în pădurea de la Hanu Conachi se desfășoară în fiecare an, sărbătoarea salcâmului. Aceste două rezervații constituie nu numai obiective științifice, dar și atracții permanente pentru turiști.

Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele

a fost desemnată prin Legea nr. 5/2OOO privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a zone protejate. Arealul desemnat reprezintă o rezervație forestieră de interes național în care sunt stabilite măsurile de protecție a habitatelor de pădure naturală cu specii de stejar pufos și stejar brumăriu din zona de deal, dar și specii de arbuști, specifice asociațiilor de silvostepă. Suprafața desemnată pentru protecția habitatelor forestiere înglobează și suprafața de 219 ha ce reprezintă arealul Sitului de Interes Comunitar ROSCI O151 - Pădurea Gârboavele stabilită prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1964/2OO7, cu modificările și completările ulterioare. Amenajamentul silvic este prezentat în planșa HO2 - Amenajament forestier, Anexa nr. 1 la planul de management.

Flora și comunitățile de plante

Mențiuni asupra florei existente în Pădurea Gârboavele au fost realizate de P. Enculescu în anul 1924, S. Pașcovici și N. Doniță în anul 1968, dar mai ales de Al. Borza în anul 1958 care citează prezența a 14O specii de angiosperme. După D. Mititelu, în anul 1968 pe teritoriul Pădurii Gârboavele cresc aproximativ 47O specii de angiosperme din care 4O specii foarte rare în flora Moldovei. Comunitățile de plante identificate în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele sunt specifice arealului de silvostepă, constituindu-se din câteva asociații specifice arealelor silvice, cu arboret de consistență slabă, abundent invadată de flora stepică înconjurătoare, având o putere redusă de regenerare din lăstari și fiind evident modificată prin introducerea a numeroase specii de arbori cultivați - frasin, mojdrean și salcâm plantat.

Asociații vegetale identificate în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele:

a)

asociații vegetale silvicole;

b)

asociații vegetale stepice xerofile;

c)

asociații vegetale sagetale și ruderale.

a)

Asociații vegetale silvicole

Quercetea pubescenti

Clasa reprezintă pădurile termofile de stejari xerofili din regiunea est-submediteraneană. Acestea sunt caracteristice în general silvostepei și formează mici insule în arealul pădurilor clasei

Querco - Fagetea ,

de

aceea

compoziția

floristică

a

acestora

reflectă

interferența

speciilor caracteristice celor două clase.

Specii caracteristice:

Asyneuma canescens, Calamintha menthifolia, Carex humilis, Centaurea indurata, Clematis recta, Dianthus trifasciculatus, Digitalis lanata, Echinops banaticus, Euphorbia epithimoides, Fragaria viridis, Galium rubioides, Geranium sanguineum, Lathyrus niger, Ligustrum vulgare, Lychnis coronaria, Melittis melissophyllum, Origanum vulgare, Polygonatum odoratum, Potentilla alba, P. micrantha, Quercus dalechampii, Rhamnus cathartica, R. saxatilis

ssp.

tinctorius, Scutellaria altissima, Sorbus domestica, Symphytum ottomanum, Tilia tomentosa, Veratrum nigrum, Viola hirta, Crucianella angustifolia, Myrrhoides nodosa, Teucrium chamaedrys, Laser trilobum, Ruscus aculeatus, Fraxinus ornus .

Subasociații prezente

Quercetum pedunculiflorae -

Borza 1937 - Syn.: Violo suavis

-

Quercetum pedunculiflorae

-

Doniță 1970 ; Centaureo stenolepi

-

Quercetum pedunculiflorae -

Doniță 1970

Subasociația a fost descrisă de Borza A. în 1937 pe teritoriul cuprins între Prut și Nistru. Stratul arborescent este dominat net de

Quercuspedunculiflora , întâlnindu - se mai rar

Q. robur

ca element subdominant. Acestora li se adaugă

Acer campestre ,

Q. dalechampii, Q.virgiliana, Fraxinus ornus, Carpinus betulus, Cerasus avium, Tilia cordata,Ulmus minor . Stratul arbustiv prezintă o structură variată și o acoperire de 15 - 3O%, fiind constituit din

Acer campaestre

juvenili , Crataegus monogyna, C.pentagyna, Prunus spinosa, Cotinus coggygria, Cornus sanguinea, C. mas,Euonymus europaeus,

E.

verrucosus,

Viburnum

lantana,

Ligustrumvulgare,

Pyrus

pyraster,

Rhamnus cathartica, Rosa canina, Amygdalusnana, Cerasus fruticosa, Sambucus nigra . În stratul ierbaceu se remarcă prezența următoarelor specii:

Clinopodium vulgare, Asparagus tenuifolius, Viola hirta, Geum urbanum, Agrimonia eupatoria, Urtica dioica, Poa angustifolia, Vinca herbacea,Dactylis glomerata .

Lathyro collini - Quercetum pubescentis -

Klika 1932

Subasociație ce prezintă fitocenoze edificate de

Quercus pubescens

și

Lathyrus lacteus

se dezvoltă la limita silvostepei cu zona pădurilor de stejar mezofil, ceea ce se reflectă în structura lor floristică, prin participarea multor elemente ale clasei

Querco - Fagetea . Stratul arborescent dominat de

Quercus pubescens

are o acoperire redusă, în general de 5O

-

7O%, permițând dezvoltarea stratului arbustiv și mai ales ierbaceu, în care predomină multe elemente ale clasei

Festuco - Brometea . În structura floristică a asociației sunt prezente frecvent speciile:

Quercus dalechampii, Ulmus procera, Tilia tomentosa, Acer tataricum, Crataegus monogyna, Cornus mas, Rosa canina, Prunus spinosa, Clinopodium

vulgare,

Tanacetum

corymbosum,

Asparagus

tenuifolius,

Lithospermum purpurocaeruleum,

Fragaria

viridis,

Teucrium

chamaedrys,

Geum

urbanum,

Polygonatum latifolium, Carex divulsa, Thalictrum aquilegifolium, Festuca valesiaca, Galium verum, Poa angustifolia, Vincaherbacea, Filipendula vulgaris, Xeranthemum annuum .

Aceri tatarici Quercetum pubescenti pedunculiflorae

- Z6lyomi 1957

Subasociația este prezentă în Pădurea Gârboavele din județul Galați - Sârbu et al. 1997, unde se întâlnește pe platou și pe pantele cu expoziție vestică. Stratul arborilor este format din

Quercus pedunculiflora

și

Q. Pubescens

care realizează o acoperire medie de 6O-7O%.Stratul arbustiv este alcătuit din

Crataegus monogyna ,

Prunus spinosa, Rosa canina, Euonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica , realizând o acoperire de 2O%. Sinuzia ierboasă este formată din

Lithospermum purpurocaeruleum, Brachypodium sylvaticum, Polygonatum latifolium, Clinopodium vulgare, Geum urbanum, Paeonia peregrina , și altele asemenea.

Cotino

-

Quercetum pubescentis -

So6 din anul 1931; Syn.:

Galio dasypodi - Quercetum pubescentis -

Doniță 197O;

Paeonio peregrinae -

Carpinetum orientalis -

Doniță 197O;

Fraxino orni - Quercetum dalechampii -

Doniță 1978.

Subasociația intrazonală în cadrul silvostepei apare pe forme de relief pozitive, cu pante domoale. Extrazonal se întâlnește pe coaste însorite, repezi, din cuprinsul etajului pădurilor xeroterme. Substratul este constituit întotdeauna din calcare. Solurile sunt de tip rendzinic, superficiale, semischeletice, cu conținut mare de humus și troficitate ridicată. Stratul arborescent, mai mult sau mai puțin poienit, este format dintr-un singur etaj superior, în care constant și abundent domină

Quercuspubescens , cu rare amestecuri de

Pyrus pyraster, Fraxinus ornus,Carpinus orientalis, Tilia tomentosa . Stratul arbustiv, întotdeauna bine dezvoltat, se caracterizează în special prin

Cotinus coggygria , care acoperă de multe ori integral solul. Etajul arbuștilor, care în mod obișnuit se întâlnește în buchete, este dominat de

Prunus spinosa, Crataegus monogyna

și

Cornus mas . Sinuzia vernală este reprezentată prin

Paeonia peregrina, Veratrum nigrum , iar cea estivală este alcătuită din

Lithospermum purpurocaeruleum, Vincetoxicum hirundinaria, Laser trilobum, Asparagus verticilatus, Galium dasypodium, Carex michelii, Thalictrum minus, Bromus inermis, Filipendula vulgaris, Ajuga laxmanii, Agropyron intermedium, Festuca rupicola, F. valesiaca .

Robinion pseudacaciae

- M. Csiiros - Kaptalan 1968

Alianța grupează plantațiile de salcâm bogate în buruieni în stratul ierbaceu. Specii caracteristice:

Robinia pseudacacia, Bromus sterilis, Ballota nigra, Anthriscus trichosperma, Urtica dioica, Alliaria petiolata, Torilis japonica, Lactuca serriola .

Robinietum pseudocaciae -

Arvat 1939

Plantațiile de salcâm ce se caracterizează printr - o floră ierboasă foarte heterogenă, cu multe buruieni ca:

Ballota nigra, Anthriscus trichosperma, Urticadioica, Physalis alkekengi, Galium aparine, Bromus sterilis, Rubus caesius,Leonurus cardiaca, Alliaria petiolata .

Prunetalia spinosae

-

R. Tiixen 1952

Tufărișurile marginilor de pădure și ale poienilor din păduri, precum și a unor versanți uscați.

Speciile caracteristice sunt comune cu cele ale alianței

Prunion spinosae

.

Prunion spinosae

-

So6 1951

Specii caracteristice:

Acer campestre, Agropyron intermedium, Allium scorodoprasum, Asparagus officinalis, Cornus sanguinea, Coronilla varia, Corylus avellana, Crataegus calycina, C. oxyacantha, C. monogyna, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Prunus spinosa, Rhamnus cathartica, Rosa agrestis, R. canina, R. eliptica.

Pruno spinosae - Crataegetum

- So6 1927; Hueck 1931; Syn.:

Prunetum moldavicae -

Dihoru 1969;

Rubo caesii - Prunetum spinosae -

Rațiu et Gergely 1979

Tufărișurile de

Crataegus monogyna

și

Prunus spinosa

prezintă o largă răspândire, instalându - se de preferință în ochiurile de pădure, la limita dintre acestea și poienile din interior, în locurile defrișate și pe pante cu expoziție estică sau sud - estică. Structura floristică a acestora este bogată și variată, drept rezultat al răspândirii fitocenozelor de la câmpie până în Subcarpați. De aceea, fitocenozele din zona de câmpie și colinară prezintă numeroase specii ale claselor

Quercetea pubescentis

-

petraeae

și

Festuco

-

Brometea

, care imprimă acestor grupări un caracter xerofil - termofil. Fitocenozele din zona colinară

înaltă

și

din

Subcarpați

abundă

în

speciile

claselor

Querco

-

Fagetea

și

Molinio

-

Arrhenatheretea

, de aceea caracterul acestora este preponderent mezofil. De asemenea, sunt prezente numeroase specii din clasele

Artemisietea

și

Stellarietea mediae

, drept efect al factorilor antropogeni. Dintre speciile mai frecvente ale acestor fitocenoze amintim:

Clinopodium vulgare, Viburnum lantana, Origanum vulgare, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Rosa canina, Acer tataricum,Asparagus officinalis .

Prunetum tenellae -

So6 1951; Syn.:

Prunetum nanae

Borza 1931.

Fitocenozele edificate de

Amygdalus nana

se dezvoltă cu precădere pe coaste însorite și mai rar pe marginea pădurilor. Împreună cu specia dominantă, se dezvoltă un nucleu de specii caracteristice

alianței

și

ordinului:

Prunus

spinosa,

Ligustrum

vulgare,

Acer

campestre, Crataegusmonogyna, Rosa canina, Rhamnus cathartica , la care se adaugă specii din clasele

Quercetea pubescenti - petraeae: Asparagus officinalis, Cytisusnigricans, Hereochloë repens, Rosa gallica, Stachys recta, Thalictrum minus, Viola hirta ,

Trifolio - Geranietea, Agrimonia eupatoria, Dictamnus albus, Galium album, Solidago virga - aurea, Veronica austriaca ,

Festuco - Brometea, Elymus hispidus, Festuca valesiaca, Galium verum, Medicagofalcata, Poa angustifolia, Salvia nemorosa, Teucrium chamaedrys ,

Molinio - Arrhenatheretea ,

Dactylis glomerata, Elymus repens, Stachysofficinalis

și altele asemenea.

b)

Asociații vegetale stepice xerofile

Botriochloetum ischaemi

- Kristiansen 1937; Pop 1977; Syn.: ass.

Botriochloa ischemum -

Burduja et al. 1956;

Botriochloetum ischaemi moldavicum -

Dobrescu 1971;

Taraxacoserotinae -

Botriochloetum ischaemi

- Burduja et al. 1956, Sârbu, Coldea et Chifu 1999. Prezintă o răspândire la limita pădurii în zona de nord și sud,pe valea lui Manolache. Se observă o dezvoltare a asociației în special pe versanții însoriți cu soluri puțin evoluate. În structura acestor fitocenoze predomină elementele eurasiatice. Fitocenozele acestor suprafețe au o fizionomie caracteristică. Pe lângă

speciile caracteristice alianței, ordinului și clasei:

Fragaria viridis ,

Dorycnium herbaceum ,

Sanguisorba minor ,

Scabiosa ochroleuca ,

Plantagolanceolata ,

Eryngium campestre ,

Festuca valesiaca ,

Euphorbia virgata ,

Hypericum perforatum , și altele asemenea se regăsesc și altele din

Sisymbrietalia :

Carthamus lanatus ,

Verbena officinalis ,

Lactuca serriola ,

Erigeron annuus

ssp.

strigosus ,

Cephalaria transylvanica , fapt ce demonstrează că aceste pajiști suferă un intens proces de ruderalizare.

Solurile pe care este instalată asociația sunt reprezentate de cernoziomuri în diferite stadii de levigare, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase. Acoperirea cu vegetație variază între 5O% și 9O % pe zonele studiate.

Festucetum valesiacae

- Burduja et al. 1956, Răvăruț et al. 1956, Sârbu et al. 1999; Syn.:

Festucetum valesiacae

Răvăruț et al. 1956; ass.

Festuca valesiaca

Burduja et al. 1956. Asociația edificată de

Festuca valesiaca

formează majoritatea pajiștilor din zona de pajiști instalate pe coastele din nordul și sudul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele, versanți însoriți cu înclinări variabile de o parte și de cealaltă a Văii lui Manolache și cu expoziții pe direcția văii. Majoritatea acestor pajiști sunt intens pășunate și într-un stadiu avansat de degradare, fenomen marcat și prin pătrunderea în compoziția floristică a numeroase specii din clasele A rtemisietea

și

Stellarietea mediae . De aceea, aceste pajiști și-au modificat compoziția cenotică a fânețelor, creând astfel condiții pentru succesiunea unor fitocenotaxoni secundari, cei mai frecvenți fiind

Taraxaco serotinae- Bothriocloetum ischaemi și

Artemisio austriacae - Poëtum bulbosae .

Specia dominantă este Festuca valesiaca, care, în funcție de degradarea pajiștilor, are o acoperire de 25-75%. Împreună cu specia caracteristică vegetează și

Koeleria macrantha, Anthoxanthum odoratum, Centaurea biebersteinii, Artemisia austriaca, Thymus pannonicus, Jurinea arachnoidea, Achillea setacea, Astragalus onobrychis, Salvia austriaca, Stachys recta, Alyssum desertorum, Medicago falcata, M. lupulina, Potentilla argentea, Salvia nemorosa, Plantago lanceolata .

Pe alocuri, dominația speciei

Festuca valesiaca

scade, locul acesteia fiind luat de o serie de specii ruderale. Printre acestea, mai frecvente sunt:

Euphorbia cyparissias, Eryngium campestre, Lappula squarrosa, Lepidium ruderale, Carduus acanthoides, C. nutans, Erodium cicutarium, Artemisia austriaca, Onopordon acanthium, Ceratocephalus orthoceras, Erysimum repandum.

De asemenea, o specie relativ constantă este Poa bulbosa, care apare frecvent în zonele ruderalizate.

Chrysopogonetum grylli -

So6 1939

Ecologic și fizionomic, pajiștile de

Chrysopogon gryllus

sunt în bună parte asemănătoare cu cele de

Botriochloa ischaemum

și de

Festuca arundinacea , cu care de asemenea se asociază. Asociația este mai puțin răspândită în arealul Pădurii Gârboavele fiind caracteristică arealelor mai

puțin uscate, cu un regim de umezeală atmosferică mai ridicată, fiind semnalată în poienile din zona amenajării de salcâm pe firul văii ceea ce se reflectă și compoziția lor floristică mai bogată.

Specii reprezentative pentru aceste asociații:

Achillea setacea; Agropyron intermedium; Arenaria serpyllifolia; Asperula campanutala octonaria; Calamintha clinopodium; Carduus hamulosus; Convorvolus arvensis; Coronilla varia; Euphorbia nicacensis; Falcaria vulgaris; Festuca valesiaca; Fragaria viridis; Galium parisiene Inula oculus-christi; Kocleria macrantha; Malabaila garveolens; Poa augustifolia; Rosa gallica; Salvia austriaca; Silene otites; Stachys recta;

Teucrium

chamaedrys;

Thymus

pannonicus;

Veronica

spicata

orchidaea;

Veronica tryphyllos.

c)

Asociații vegetale sagetale și ruderale

Sclerochloo-Polygonetum avicularis

-Gams 1927, Soo 1940

Asociație ce s-a instalat pe drumurile din arie sau de pe marginea acesteia, în locuri bătătorite și uscate din timpul verii. Solul prezintă în stratul superficial un orizont cu humus nu foarte profund. Gradul de acoperire a vegetației în releveele unde este prezentă asociația este de 7O%.

Specii reprezentative pentru această asociație:

Capsella bursa-pastoria; Chenopodium album; Descurania sophia; Lolium perene; Polygonum aviculare; Sclerochloa dura.

Fauna

Fauna Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este caracteristică lumii animale care populează pădurile de amestec - stejar, salcâm, frasin, mojdrean - din zona Câmpiei Moldovei. Suprafața relativ redusă a acestei Arii Naturale Protejate de 23O,OOha nu permite conturarea unor teritorii individuale ale unor specii faunistice de talie mare, dar gradul mare de naturalitate și lipsa activităților antropice în această zonă atribuie acestei suprafețe un rol foarte important ca zonă de refugiu, hrănire, reproducere și creștere a puilor. Cele mai importante specii faunistice, sunt reprezentate de avifauna, herpetofaună și entomofauna. Importanța populațiilor faunistice este recunoscută și prin desemnarea acestui areal ca Sit de Importanța Comunitară în cadrul rețelei ecologice Natura 2OOO, printre speciile de faună sălbatică, în formularul standard al ariei de interes comunitar ROSCI O151, regăsindu-se și acestea.

Mamifere

Mamiferele de talie mare sunt reprezentate prin 4 specii identificate: mistrețul -

Sus scrofa L .;căpriorul -

Capreolus capreolus ; iepurele de câmp -

Lepus europaeus ; vulpea -

Vulpes vulpes . De menționat că Situl de importanță comunitară ROSCI O151 -219,OOha - cât și întreaga suprafață a

Pădurii Gârboavele se află în interiorul Fondului de vânătoare 44 Tulucești. Gestionarea faunei cinegetice se face în baza contractelor încheiate cu autoritatea statului, conform Legii nr. 4O7/2OO6, cu modificările și completările ulterioare. În afară de aceste specii de talie relativ mare și bine cunoscute, deosebit de importante sunt o serie de mamifere de talie mică și mijlocie.

Mamiferele mici rozătoare sunt slab reprezentate, prezența lor mai numeroasă fiind semnalată la limita zonei forestiere cu terenurile agricole sau cu pajiștile xerofile stepice situate în extremitățile sudice și nordice. Unele specii de mici rozătoare sunt de o deosebită importanță, fiind listate în Directiva Habitate: popândăul

- Spermophilus citellus , dar și specii cu conservare redusă precum șoarecele de câmp -

Microtus arvalis , șoarecele de pământ -

Microtus agrestis , șoarecele de câmp -

Apodemus agrarius

și hârciogul -

Cricetus cricetus .

Herpetofauna

În urma monitorizării speciilor de amfibieni și reptile s-au identificat 4 specii de amfibieni și 3 specii de reptile, distribuția speciilor identificate în arealul ANP - Pădurea Gârboavele fiind evidențiată în planșa HO7 - Herpetofauna din aria protejată Pădurea Gârboavele, Anexa nr.1 la planul de management. În ceea ce privesc amfibienii și reptilele, cerințele lor de habitat sunt foarte stricte, fiind deosebit de importante în acest caz condițiile de microhabitat prezente la fața locului. Reptilele, mai rezistente la uscăciune decât amfibienii, nu necesită prezența zonelor umede în imediata apropiere, decât în măsura în care își găsesc hrana în aceste ecosisteme.

În studiile privind structura herpetofaunei la nivelul Ariei Naturale Pădurea Gârboavele, s-a realizat lista speciilor de amfibieni și reptile identificate, specificând pentru fiecare categorie în parte statutul acesteia.

Fenologia herpetofaunei - Pădurea Gârboavele:

a)

Bufo bufo -

Broasca râioasă brună. Date relevante despre specie:este o specie relativ mare și robustă cu o piele plină de negi și cu glande parotide mari. Ca și la celelalte broaște, pupila este orizontală și se despică în lumină puternică. Culoarea sa se schimbă în funcție de mediul înconjurător. În sezonul de împerechere, masculii se adună în ape mici și scot niște sunete ușoare. Ouăle sunt depuse în coarde lungi, prin apă. Această specie a fost întâlnită în zona pârăului Valea lui Manolache ce străbate Pădurea Gârboavele de la nord la sud, și în zona de est a ariei naturale - habitat de stejar pufos.

b)

Lacerta agilis -

Șopârla cenușie. Date relevante despre specie: masculii au o lungime totală de 2O-23 cm, din care coada 13-15 cm. Femelele au o lungime totală de 15-17 cm, din care coada 1O-13 cm. Masculii adulți sunt verzi-gălbui sau verde clar. Femelele adulte prezintă dungi deschise bine pronunțate. Reproducerea: în iunie, femelele depun 5-14 ouă albe-gălbui. Clocirea durează 4O-

6O zile, uneori ajungând la 9O zile, dacă temperatura nu este favorabilă. Puii ies prin august - septembrie. Această specie a fost identificată prin pajiști, tufișuri, pe coastele ierboase ale pădurii, pe malurile ierboase ale pârăului Valea lui Manolache preferând în special zone însorite.

c)

Lacerta viridis –

Gușter. Date relevante despre specie: lungimea totală 3O-4O cm, din care coada 2O-26 cm. Are un pliu la gât; gulerul cu marginea posterioară denticulată, formată din 7-12 placi. Masculii adulți sunt verzi cu nuanțe până la albăstrui sau albastru, pe cap și gât cu pete negre. Femelele adulte sunt mai mult cenușii cu diferite nuanțe de la cafeniu, întunecat și negru, de obicei cu două șiruri de pete mai albe dar se pot întâlni și femele verzui cu liniile egale și cu dungile albe, adesea pătate cu negru. Reproducerea: prin mai-iunie, femela depune câte 6-12 ouă în nisip sau pământ moale, ponta putându-se repeta la câteva săptămâni. Această specie a fost observată prin luminișurile și lizierele pădurii de stejar.

d)

Natrix natrix -

Șarpele de casă. Date relevante despre specie: șarpe neveninos, ochi și nări poziționate lateral, pupile rotunde. Femelele sunt mai mari decât masculii. Unul dintre puținii șerpi care "face pe mortul" și elimină un miros respingător pentru a păcăli prădătorii. Șarpele de casă s-a evidențiat atât în zona pârâului Valea lui Manolache, cât și în zonele însorite, lipsite de vegetație, ducând o viață acvatică - în cazul existenței unor acumulări de apă permanente sau temporare - sau/și terestră.

e)

Pelobates fuscus

- Broasca de pământ, cunoscută și sub denumirea de broasca gheboasă .

Date relevante: aceasta specie este prezentă în habitate ce conțin pământ nisipos sau lutos, afânate, în care să se poată îngropa ușor. Importantă este prezența unui mediu acvatic - în cazul existenței unor acumulări de apă permanente sau temporare,unde să își poată depune ponta și unde să se poată dezvolta în primul stadiu de viața. În România o găsim în zonele de șes și de deal unde există condiții favorabile. Specia este prezentă și în aria protejată în zonele umede create încă din primăvară pe zonele joase a Văii lui Manolache.

f)

Rana dalmatina -

Broasca de pădure. Date relevante despre specie: este o specie terestră, indivizii fiind foarte agili, capabili de sărituri lungi, uneori peste 2 m. Este activă atât ziua cât și noaptea. Ziua se ascunde pe sub frunzele moarte. Se hrănește cu insecte. Sexele iernează separat, femelele în frunzișul mort, masculii pe fundul apelor, din octombrie până în februarie-martie. Această specie este vulnerabilă, necesitând protecție în special în perioada de reproducere când adulții se adună în bălțile de reproducere. Această specie s-a evidențiat în toată aria protejată, preferând zonele umbroase ale habitatului de stejar -

Quercus spp.

unde stratul frunzelor moarte este consistent asigurându-i habitat de iernare.

g)

Rana esculenta -

Broasca verde de lac .

Date relevante despre specie: masculul are 6 - 9 cm, iar femela9 - 12 cm. Spatele verde, uneori cafeniu, cenușiu, albăstrui, verde-albăstrui sau întunecat cu pete și marmorări neregulate, cafenii sau negre, uneori cu dungă pe șira spinării, mai luminoasă.

Capul prezintă un bot rotunjit sau prelung ascuțit. Ochii foarte proeminenți sunt așezați latero- superior. Reproducerea: femela depune până la 5.OOO de ouă, în grămezi mari, care cad la fundul apei. Între 5 - 7 zile ies larvele, corp ovoidal cu coada mai lungă decât corpul, care după două săptămâni devin mormoloci. După 3 luni apar broscuțele. Această specie s-a evidențiat pe întregul areal restrâns în zona pârâului Valea lui Manolache și în zonele cu umiditate mare, existența speciei fiind în strânsă legătura cu nivelul precipitațiilor și existența cursului de apă a pârâului Valea lui Manolache.

Avifauna

Avifauna Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este reprezentate de 33 specii de păsări, dintre care 13 specii se află cel puțin sub protecția uneia din prevederile: Directivei Păsări - Anexa 1, Convenției de la Berna - Anexa 2 - Specii de faună strict protejate și Ordonanței de

u rgență a Guvernului nr. 57/2OO7, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2O11, cu modificările și completările ulterioare, Anexa 3 - Specii de plante și de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică.

Speciile de păsări protejate din arealul ANP - Pădurea Gârboavele și implicit din Aria protejată de interes comunitar ROSCI O151 observate, specii de păsări protejate, conform tabel nr. 4.

Tabel nr. 4 - Specii de păsări protejate în ANP Pădurea Gârboavele:

Specie

Directiva păsări

OUG 57/2007

Convenția Berna

Caprimulgus europaeus

Anexa 1

Anexa 3

Anexa 2

Corvuscorax

-

-

Anexa 2

Dendrocopos major

Anexa 1

-

Anexa 2

Dendrocopos medius

Anexa 1

Anexa 3

Anexa 2

Dendrocopos syriacus

Anexa 1

Anexa 3

Anexa 2

Emberiza hortulana

Anexa 1

Anexa 3

Falcovespertinus

-

Anexa 3

Anexa 2

Fringilla coelebs

Anexa 1

-

Hieraaetus pennatus

Anexa 1

Anexa 3

Lanius collurio

Anexa 1

Anexa 3

Anexa 2

Lanius minor

Anexa 1

Anexa 3

Anexa 2

Lullula arborea

Anexa 1

Anexa 3

Picus canus

Anexa 1

Anexa 3

Anexa 2

În zona Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele au fost semnalate specii comune de păsări specifice zonei de silvostepă a pădurilor de foioase și arbuști,

specii cuibăritoare de pădure :

Asio otus

- ciuf de pădure,

Caprimulgus europaeus

- caprimulg,

Cuculus canorus

- cuc,

Dendrocopos major

- ciocănitoarea pestriță mare,

Dendrocopos medius

- ciocănitoare de stejar,

Dendrocopos syriacus

- ciocănitoare pestriță de grădină,

Emberiza hortulana

- presura de grădină,

Fringilla coelebs

- cinteză,

Lullula arborea -

ciocârlie de pădure,

Luscinia megarhynchos

- privighetoarea roșcată , Streptopelia decaocto

- guguștiuc,

Phasianus colchicus -

fazan,

Upupa epops

- pupăză,

specii cuibăritoare de tufărișuri:

Lanius collurio -

sfrâncioc roșiatic, Lanius minor - sfrâncioc cu frunte neagră,

Coturnix coturnix

- prepelița,

Passer montanus

- vrabie de câmp.

Păsările răpitoare sunt slab reprezentate fiind semnalate 2 specii:

Hieraaetus pennatus -

acvila mică și

Falco vespertinus

- vânturel de seară, acesta din urmă fiind semnalat la limita pădurii pe terenurile agricole. S-a evidențiat faptul că pădurea nu funcționează ca barieră, păsările răpitoare folosind teritorii de hrănire și în afara pădurii. Astfel, specia

Hieraaetus pennatus

utilizează și zona pajiștii xerofile unde sunt semnalate specii de rozătoare mici: popândăul

- Spermophilus citellus , șoarecele de câmp -

Microtus arvalis , șoarecele de pământ -

M. agrestis , șoarecele de câmp -

Apodemus agrarius

și hârciogul -

Cricetus cricetus .

Au fost semnalate și specii comune fără interes conservativ care nu cuibăresc în zona Pădurii Gârboavele, specii aflate în căutare de hrană la limita pădurii sau pe terenurile agricole, pajiștile xerofile, zone de tufărișuri - Majoritatea speciilor comune fac parte din familia

Passeridae , fiind semnalate speciile:

Passer domesticus, Passer montanus, Galerida cristata, Sturnus vulgaris

etc, precum și speciile din familia

Corvidae

-

Pica pica, Corvus frugilegus, Corvus corone cornix, Corvus monedula .

Evaluarea populațiilor avifaunei s-a efectuat prin observații directe și observații asupra locurilor de cuibărit și de hrănire. Pentru monitorizarea avifaunei locale perimetrului implicat în realizarea proiectului s-a utilizat metoda observației directe - marș-rut - pe transecte dispuse de-a lungul căilor de acces din Aria naturală Pădurea Gârboavele. Metoda transectelor este mai utilă pentru densități mici ale speciilor, specii mai mobile și ecosisteme omogene.

Harta transectelor (HO9) utilizate în monitorizarea și inventarierea speciilor faunistice la nivelul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele este prezentă în Anexa nr. 1 la planul de management.

Pentru determinarea speciilor s-au folosit determinatoarele de teren, realizându-se fișa de observație pe baza datelor meteorologice, temperatura, direcția și intensitatea vântului, vizibilitatea, proporția acoperirii cerului, precipitații, specia și numărul de exemplare observat. Monitorizarea speciilor de păsări s-a realizat începând cu luna aprilie până în luna iulie 2O11.

Nevertebrate - Caracteristici entomologice ale Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele

Monitorizarea speciilor de nevertebrate a evidențiat prezența speciilor de lepidoptere, coleoptere și heteroptere. Lista speciilor de nevertebrate din Aria naturală de interes comunitar ROSCIO151 este detaliată în Anexa 2 la planul de management.

Entomofauna Pădurii Gârboavele este relativ cunoscută. Studii privind diversitatea fluturilor în acest areal au fost realizate în 1964-1972 de către Vladimir Olaru în colaborare cu A. Alexinschi,

I. Nemeș, A. Popescu Gorj, I. Drăghia, aceștia publicând articole și note științifice în care sunt semnalate 574 de specii - Marcu Aurora & Laszlo Rakosy, 2OO2, ele fiind păstrate în colecțiile științifice ale Complexului Muzeal de Științele Naturii Galați. Trebuie menționat că 19,16% dintre speciile identificate în aceste studii, sunt ocrotite la nivel național, fiind incluse în listele UICN și Lista Roșie a fluturilor diurni din România - Rakosy, L. 2OO3. Dintre speciile periclitate, cu risc mare de a deveni extincte, menționăm:

Hyponephele lycaon

- Khun, 1774,

Pyrrhia purpurina - Esper, 18O4,

Mazaria incarnate - Freyer, 1838,

Conistra ragusae macedonica

- Pinker, 1956,

Cleoceris scoriacea

- Esper, 1789,

Hadula stigmosa

- Cristoph, 1887,

Aglia tau

- Linnaeus, 1761,

Apatura ilia

- Denis și Schiffermiiler, 1775,

Eudia pavonia

- Linnaeus, 1758,

Papilio machaon

- Linnaeus, 1758,

Saturnia pyri

- Denis și Schiffermiiler, 1775, iar dintre speciile critic periclitate, cu risc extrem de mare de dispariție, amintim:

Tomares nogelii dobrogensis

- Caradja, 1895, și

Polyphaenis viridis

- De Villers, 1789.

Dintre Lepidoptere - fluturi diurni și nocturni este important de menționat specia prioritară

Erannis ankeraria

- Staudinger, 1861, din Anexa a II a Directivei Habitate, conform formularului standard Natura 2OOO ROSCI O151 Pădurea Gârboavele și, de asemenea, speciile

Parnassius mnemosyne

- Linnaeus, 1758 și

Zerynthia polyxena - Denis și Schiffermiiler, 1775, specii de interes comunitar ce necesită protecție strictă, incluse în Anexa IV a directivei Habitate. Lepidopterele, în special speciile de interes comunitar

Erannis ankeraria, Parnassius Mnemosyne, Zerynthia polyxen , semnalate în Aria Naturală Protejată au fost identificate izolat. Situația speciilor menționate nu poate fi definită doar printr-un an de monitorizare privind distribuția și abundența acestora în Aria Naturală de Interes Comunitar ROSCI O151, de aceea studiile ulterioare asupra speciilor de nevertebrate se vor extinde în perioade mult mai mari de timp.

Dintre Speciile de interes național, specii care necesită o protecție strictă, conform Anexei 4, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2OO7, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2O11, cu modificările și completările ulterioare, există referiri la speciile de fluturi

Hyponephele lycaon

și

Apatura metis , Freyer, 1829.

În ceea ce privește specia

Tomares nogelii , menționăm că aceasta este o specie cu localizare strictă, fiind identificată pentru prima dată în România în anul 1866 de către Mann în apropierea

orașului Tulcea - Dinca, V. & colab, 2OO9 -, și apoi identificată și în Pădurea Gârboavele, V. Olaru care colectează în anii 197O - 1972 aproximativ 8O de exemplare ce se regăsesc în colecțiile științifice ale Complexului Muzeal de Științele Naturii Galați. La sfârșitul anilor '8O specia nu a mai fost găsită nici în Pădurea Gârboavele dar nici în împrejurimile orașului Tulcea. Pădurea Gârboavele reprezintă limita vestică a arealului de răspândire a acestei specii în Europa. Caracterul strict localizat pentru

Tomares nogelii

este dat de prezența speciei

Astragalus ponticus

Pall., Fabaceae, ce reprezintă principala hrană a larvelor acestui fluture. Această plantă rară este și ea destul de strict localizată, fiind înregistrată aproape exclusiv în partea de sud-est a României, în sud-estul Moldovei, Dobrogea și sud-estul Munteniei - Oprea, 2OO5. Prezența acestei specii în arealul Pădurii Gârboavele, în efective mai mari comparativ cu alte locații din România - Dinca, V. & colab, 2OO9, ne îndreptățește să propunem studii de monitorizare a acesteia, pentru a clarifica statutul atât a speciei

Tomares nogelii

cât și a speciei

Astragalus ponticus.

Cauzele declinului speciei

Tomares nogelii

în România nu sunt clare, dar trebuie avut în vedere că populația din România cu localizare în Pădurea Gârboavele s-ar afla la limita vestică a arealului de răspândire în Europa. De asemenea, pentru Pădurea Gârboavele, cauze antropice și naturale - modificări climatice - au contribuit la dispariția acestei specii. (conform: New data on the Rhopalocera (Lepidoptera) of Dobrogea (south-eastern Romania) Vlad Dincă, Sylvain Cuvelier, Levente Szekely & Roger Vila)

Pe toată durata monitorizării realizate în perioada estivală a anului 2O11 nu au mai fost semnalați indivizi aparținând speciei

Tomares nogelii

chiar dacă, planta gazdă

Astragalus ponticus

este încă prezentă în arealul ariei naturale de interes comunitar ROSCi O151. Prezența plantei gazdă

A. ponticus

este însă rară fiind amenințată de invadarea arealului cu speciile

Urtica

și

Cannabis

precum și de extinderea amenajărilor cu

Robinia . Având în vedere suprafață ocupată de Pădurea Gârboavele, nu putem exclude prezență unor indivizi aparținând speciei

Tomares nogelii,

în acest scop se va realiza și o monitorizare ulterioară în anii următori.

Dintre Coleoptere - gândaci, în urma observațiilor efectuate în Pădurea Gârboavele, se identifică speciile

Cerambyx cerdo -

Linnaeus, 1758 , Lucanus cervus -

Linnaeus, 1758,

Morimus funereus

- Mulsant, 1863 și

Osmoderma eremita

- Scopoli, 1763, ca fiind vulnerabile, ele regăsindu- se în Directiva Habitate, fiind incluse în speciile de interes comunitar care necesită protecție strictă și pentru care este necesară stabilirea unor zone speciale de protecție. Lista Roșie a speciilor de floră și faună sălbatică din zona de graniță România-Republica Moldova, menționează pentru Pădurea Gârboavele, în urma studiilor realizate în acest areal, speciile

Aromia moscata

- Linnaeus, 1758,

Calambus bipustulatus -

Linnaeus, 1767,

Calosoma sycophanta -

Linnaeus, 1758,

Carabus

Syn,

Hydrocarabus variolosus

- Fabricus, 1787 și

Oryctes nasicornis -

Linnaeus, 1758, ca fiind specii

periclitate, prezentând un risc foarte mare de a deveni extincte, și include alături de speciile de gândaci cuprinși în Directiva Habitate, și specia

Bolbelasmus unicornis

- Schrank, 1798 ca fiind vulnerabilă. Aceeași listă include musca gigantică -

Satanas gigas

- Eversmann, 1855, albina valga -

Xylocopa valga -

Gerstaeker, 1872, albina violacee -

Xylocopa violacea - Linnaeus, 1758, bondarul de argilă -

Bombus argillaceus

- Scopoli, 1763 și bondarul de stepă -

Bombus fragrands

- Pallas, 1771 ca fiind specii periclitate, iar viespea de stepă -

Scolia hirta

- Schrenck, 1781 și viespea gigantică -

Scolia maculata

Drury, 1773, le include în lista speciilor vulnerabile pentru Pădurea Gârboavele.

Fauna de heteroptere - ploșnițe din Pădurea Gârboavele reunește 39 de specii, marea majoritate fiind larg răspândite în toate regiunile României, excepție făcând însă speciile:

Carpocoris mediteraneus

- Tamanini, 1958 din Familia Pentatomidae care a mai fost găsită punctiform în județele Constanța, Tulcea și Caraș-Severin,

Rhopalus rufus -

Schilling 1821, cunoscută prin două exemplare femele colectate în 1964 de Kis. B din Craiova și Dubova județul Dolj și confirmată ca specie nouă pentru fauna României în urma studiilor realizate în perioada 2OO4-2OO9 - Șerban C. 2OO9a, 2OO9b, 2O1O,

Stictopleurus pictus

- Fieber, 1861, specie cunoscută doar din Județul Dolj, Bihor, Tulcea și

Maccevethus errans caucasicus

- Kolenati, 1845, o specie rară, întâlnită în regiunile de câmpie.

Habitate și ecosisteme

Habitatele identificate în arealul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele sunt specifice zonei de stepă, speciile edificatoare fiind specifice subzonei cu păduri și rariști de stejari mezofili, rolul edificator îl au speciile

Quercus spp . ca și tufărișurile de

Prunus spinosa

și alți arbuști.

Descrierea habitatelor s-a realizat conform formularelor standard pentru descrierea Sitului de Interes Comunitar ROSCI O151 - Pădurea Gârboavele.

Din analiza habitatelor existente pe întreaga suprafață a Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele au fost descrise după următoarea schemă:

a)

cod și denumire;

b)

corespondența cu NATURA 2OOO, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS;

c)

suprafețe aproximative;

d)

compoziția floristică;

e)

valoarea de conservare.

Descrierea sitului Natura 2000 ROSCI0151 - Pădurea Gârboavele

Situl Natura 2OOO ROSCIO151 - Pădurea Gârboavele a fost instituit ca arie naturală protejată în baza Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1964/2OO7, cu modificările și completările ulterioare. Situl se întinde pe o suprafață de 219 ha, suprapunându-se complet peste Aria naturală de interes național în suprafață de 23O,OO ha.

Tipul dominant de vegetație al sitului Natura 2OOO este reprezentat de pădurile și rariștile de stejar pufos

Quercus pubescens

și stejar brumăriu

Quercus pedunculiflora . Stejarul pufos este localizat preponderent pe zonele înclinate spre pârâul Manolache în timp ce stejarul brumăriu se cantonează în zonele de platou și se grupează în pâlcuri mici și fâșii înguste la limita sitului. Limita exactă între habitatul 91AA edificat de stejarul pufos și habitatul 91IO edificat de cel brumăriu este dificil de realizat, având în vedere răspândirea mozaicată a acestor două specii precum și gradul de amestec variabil. Procentul de suprafață din sit cuprins la categoria „Păduri de monocultură plopi sau arbori exotici", reprezintă plantații de salcâm. Situl este format din parcelele silvice 1A, B, C, D, 2A, B, C, V, 3A, B, C, 4A, B, C, 5A, B, C, 6A și parte din subparcela 6B, conform amenajamentului silvic al Pădurii Gârboavele.

Se remarcă structura naturală foarte bine conservată reprezentată prin diversitatea de specii în etajul arborilor, în subarboret și în pătura erbacee și alternarea porțiunilor de pădure închisă cu rariști și poieni. Trebuie menționată prezența formelor „ virescens " și „atrichoclados" la stejarul brumăriu cât și a formei hibridogene Q.

x corcyrensis

-

Q. pedunculiflora x Q. pubescens . De asemenea este prezent

Quercus virgiliana

- chiar exemplare de

Q. virgiliana

forma „ pungens " (Sârbu, et al., 2OO6), exemplare semnalate în timpul monitorizării și menționate în fișa sitului ROSCI O151 Pădurea Gârboavele. Pe lângă stejarul pufos și cel brumăriu, în etajul arborilor mai apar jugastrul -

Acer campestre

și vișinul turcesc -

Prunus mahaleb

iar în subarboret măceșul -

Rosa canina , păducelul -

Crataegus monogyna , porumbarul -

Prunus spinosa , cornul -

Cornus mas , scumpia -

Cotinus coggygria . Datorită subarboretului foarte dens regenerarea naturală a stejarilor este redusă - prezentă doar în ochiuri și luminișuri. Prin amenajamentul silvic arboretelor din sit li s-a atribuit funcția specială de protecție fiind supuse regimului de conservare. Habitate de interes comunitar care au stat la baza includerii ariei pe lista siturilor de importanță comunitară, stabilite , (Anexa 4 - Lista tipurilor de habitate și a speciilor de interes comunitar pentru care a fost declarat situl de importanță comunitară ROSCI 0151 – Pădurea Gârboavele) , sunt:

Tabel nr. 5 - Habitatele existente în Aria Protejată Pădurea Gârboavele - conform formular standard Natura 2OOO

Cod Denumire habitat

%

Reprez.

Supr. rel.

Conserv.

Global

4OCO* Tufărișuri de foioase ponto-

sarmatice

3

A

C

B

B

91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică

cu stejar pufos

53

A

C

B

B

91IO * Vegetație de silvostepă

eurosiberiană cu

Quercus spp.

14

A

C

B

B

Suprafețele habitatelor prezente în situl de importanță comunitară ROSCI O151 Pădurea Gârboavele sunt date cu exactitate pe baza informațiilor existente din planurile de amenajament dar corectate în urma deplasărilor în teren, prin urmare amplasarea acestora în arealul ariei naturale protejate este prezentată în Anexa nr. 1 la planul de management.

Suprafețele habitatelor identificate în situl de importanță comunitară Pădurea Gârboavele în suprafață totală de 219 ha sunt menționate în tabelul nr.6.

Tabel nr.6 - Suprafața habitatelor existente cartate în ROSCI O151 Pădurea Gârboavele

Cod Denumire habitat

Suprafața - ha

%

4OCO* Tufărișuri de foioaseponto-sarmatice

4,72

2,15

91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos

149,14

68,1O

91IO* Vegetație de silvostepă eurosiberiana cu

Quercus spp.

15,O8

6,9

Vegetație forestieră cu

Robinia pseudacacia

45,18

2O,63

Vegetație forestieră cu

Fraxinus spp.

4,88

2,22

Conform fișei sitului ROSCI O151 Pădurea Gârboavele, sunt identificate 3 habitate de interes comunitar: 4OCO* Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, 91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos și 91IO* Vegetație de silvostepă eurosiberiana cu

Quercus spp .

În urma deplasărilor în teren și a cartării habitatelor au fost semnalate/identificate 5 habitate forestiere, având următoarea distribuție:

-

40C0* Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice

- semnalate în partea de V, NV și SV a sitului, ocupând o suprafață de 4,72 ha, reprezentând 2,15% din suprafață totală a sitului;

-

91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos

-a fost semnalată cu precădere în partea E, NE, SE a sitului dar și în partea centrală de la N-S, ocupând o suprafață de 149,14 ha, reprezentând 68,1O% din suprafață totală a sitului;

-

91I0 * Vegetație de silvostepă eurosiberiana cu

Quercus spp.

- a fost identificat în partea central - nordică a sitului, ocupând o suprafață de 15,O8 ha, reprezentând 6,9% din suprafață totală a sitului;

-

Vegetație forestieră cu

Robinia pseudacacia

- localizată în partea vestică și centrală a sitului, având o orientare de la N la S, ocupând o suprafață de 45,18 ha, reprezentând 2O,63% din suprafață totală a sitului;

-

Vegetație forestieră cu

Fraxinus spp .

- a fost identificată în partea centrală a sitului, ocupând o suprafață restrânsă 4,88 ha, reprezentând 2,22 % din suprafață totală a sitului.

Criterii de evaluare a calității habitatelor prezente în ANP Pădurea Gârboavele

Criterii de evaluare a sitului pentru habitatele naturale prezente din anexa I (în conformitate cu secțiunea A din anexa III a Directivei Habitate).

REPREZENTATIVITATEA: gradul de reprezentativitate a tipului de habitat în cadrul sitului.

Gradul de reprezentativitate exprimă măsura în care un habitat este „tipic". La nevoie, evaluarea trebuie să ia în considerare și reprezentativitatea tipului de habitat din situl respectiv, fie pentru un grup de tipuri de habitat fie pentru o combinație specială a mai multor tipuri de habitat diferite.

Sistemul de ierarhizare:

A: reprezentativitate excelentă, B: reprezentativitate bună,

C: reprezentativitate semnificativă. D: prezență nesemnificativă.

SUPRAFAȚA RELATIVĂ: suprafața sitului acoperit de habitatul natural raportat la suprafața totală acoperită de acel tip de habitat natural în cadrul teritoriului național.

Sistemul de ierarhizare:

A: 1OO



p > 15% B: 15



p > 2% C: 2



p > O%

STADIUL DE CONSERVARE: Gradul de conservare a structurii și funcțiilor tipului de habitat natural respectiv, precum și posibilitățile de refacere.

Se aplică la clasificarea globală după cele trei sub-criterii A: conservare excelentă

= structură excelentă, indiferent de clasificarea după celelalte două criterii,

= structură bine conservată și perspective excelente, indiferent de clasificarea după al treilea criteriu. B: conservare bună

= structură bine conservată și perspective bune, indiferent de clasificarea după al treilea criteriu,

= structură bine conservată și perspective medii / eventual nefavorabile și refacere ușoară sau posibilă cu efort mediu,

= structură mediu/parțial degradată, perspective excelente și refacere ușoară sau posibilă cu efort mediu,

= structură mediu/parțial degradată, perspective bune și restaurare ușoară. C: conservare medie sau redusă

= toate celelalte combinații

EVALUARE GLOBALĂ: Evaluarea globală a valorii sitului din punct de vedere al conservării tipului de habitat natural respectiv.

Pentru a face o evaluare globală, sistemul de ierarhizare fiind următorul: A: valoare excelentă,

B: valoare bună

C: valoare considerabilă.

Tabel nr. 7 - Corelarea habitatelor din Directiva Habitate cu sistemul românesc de clasificare, conform Doniță et al., 2OO5

Directiva Habitate, Anexa I

Sistemul românesc de clasificare a habitatelor

Cod

Denumire

Cod

Denumire

40C0*

Tufărișuri de foioase ponto sarmatice

R3128

Tufărișuri balcanice de păliur -

Paliurus spina-christi

R3129

Tufărișuri balcanice de iasmin -

Jasminum fruticans

R3132

Tufărișuri ponto-sarmatice de

Caragana frutex

R3133

Tufărișuri de cătină albă -

Hippophaë rhamnoides

91AA

Vegetație forestieră ponto - sarmatică cu stejar pufos

R4161

Păduri-rariști vest - pontice de stejar pufos -

Quercus pubescens

cu

Galium

dasypodium

R4162

Păduri vest - pontice mixte de stejar pufos -

Quercus pubescens

cu

Paeonia peregrina

R4163

Păduri-rariști balcanice de stejar pufos -

Quercus pubescens

cu

Echinops banaticus

91I0*

Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu

Quercus spp.

R4138

Păduri dacice de gorun -

Quercus petraea

și stejar pedunculat -

Quercus robur

cu

Acer tataricum

R4142

Păduri balcanice mixte de gorun -

Quercus petraea

și alun turcesc -

Corylus colurna

cu

Paeonia dahurica

R4146

Păduri-rariști moldave de stejar pedunculat -

Quercus robur

și cireș -

Prunus avium

cu

Acer tataricum

R4148

Păduri panonice psamofile de stejar pedunculat -

Quercus robur

cu

Convallaria

majalis

R4156

Păduri danubian-balcanice de stejar brumăriu -

Quercus pedunculiflora , cer -

Q.

cerris , gârniță -

Q. frainetto

și stejar pufos -

Q. pubescens

cu

Acer tataricum

R4157

Păduri-rariști danubian - vest - pontice de stejar brumăriu - Quercus pedunculiflora cu

40

Tabel nr. 7 - Corelarea habitatelor din Directiva Habitate cu sistemul românesc de clasificare, conform Doniță et al., 2OO5

Directiva Habitate, Anexa I

Sistemul românesc de clasificare a habitatelor

Cod

Denumire

Cod

Denumire

Acer tataricum

R4159

Păduri și rariști danubiene de stejar brumăriu -

Quercus pedunculiflora

și stejar

pedunculat -

Quercus robur ;

41

Descrierea habitatelor de interes comunitar identificate în Aria Protejată Pădurea Gârboavele

(Habitatele din România - Doniță

et al ., 2OO5):

a)

40C0* Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice CLAS. PAL.: 31.8B7

Habitatul a fost semnalat în partea de V, NV și SV a sitului, ocupând o suprafață de 4,72 ha, suprafață ce reprezintă 2,15% din suprafață totală a sitului de importanță comunitară ROSCI O151. Habitatul prezintă o valoare conservativă mare ca urmare a speciilor de interes comunitar prezente.

Este reprezentat de tufărișuri caducifoliate ale zonei de stepă cu arbuști din regiunile pontică și sarmatică și ale teritoriilor adiacente din interiorul sau din afara zonei de limită estică a pădurilor de stejari

Quercus spp . ,

din zona pădurilor stepice de stejari și arțar tătăresc - 41.7A22 și pădurilor stepice subeuxinice - 41.7A3 ce fac parte din habitatul 91IO - păduri stepice euro-siberiene cu

Quercus spp .

Tufărișurile caducifoliate ponto-sarmatice prezintă o abundență a speciilor

Crataegus monogyna ,

Ligustrum Vulgare, Rosa canina, Prunus spinosa

și

Cotinus coggygri

cu o largă răspândire pe întreaga suprafață a sitului de interes comunitar ROSCI O151. Habitatul este instalat în ochiurile de pădure, la limita dintre acestea și poienile din interior, în locurile de pantă cu expoziție estică sau vestică. Se poate evidenția o delimitare a habitatului mai ales în zona vestică la limita pădurii cu terenurile agricole. Structura floristică a acestui habitat este bogată și variată, drept rezultat al răspândirii fitocenozelor pe întreaga suprafață a ariei naturale protejate.

Specii de plante :

Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus catharticus, Asparagus verticillatus, Ligustrum vulgare, Cotinus coggygria, Rosa canina, Cornus sanguinea, Viburnum lantana, Rhamnus cathartica, Euonymus europaeus, Balota nigra, Dactylis glomerata, Polygonatum latifolium, Bilderdykia convolvulus, Achillea ochroleuca, Galium aparine, Physalis alkekengi, Sambuscus nigra, Silene alba, Ajuga reptans, Chenopodium album, Euphorbia esula ,

Carex spicata, Viola alba, Fragaria vesca, Poa silvicola, Melica ciliata, Taraxacum officinale , Vicia cracca, Carex michelii, Viola hirta, Dictamnus albus, Phleum phleoides, Rubus caesius, Clamintha clinopodium, Allaria petiolata, Urtica dioica, Lapsana communis, Leonurus cardiac, Actiunum tomentosum,

Erigeron

Canadensis,

Stellaria

media,

Artemisia

vulgaris,

Bromus

sterilis, Chaerophyllum temulentum, Torolis japonica, Cichorium intybus, Plantago major, Cannabis ruderalis,

Chenopodium

hygridum,

Fraxinus

excelsior,

Geranium

pusilum,

Morus

alba, Cucumbalus baccifer, Torolis arvensis, Mycelis muralis, Parthenocissus quinquefolia, Sonchus arvensis, Anthriscus cerefolium, Agrostis stolonifera.

Habitatul este identificat prin prezența asociațiilor vegetale de tipul:

Prunion spinosae

- So6 1951;

Pruno spinosae - Crataegetum - So6 1927, Hueck 1931 - Syn.:

Prunetum moldavicae –

Dihoru, 1969;

Rubo caesii - Prunetum spinosae -

Rațiu et Gergely 1979;

Prunetum tenellae -

So6 1951 - Syn.:

Prunetum nanae -

Borza 1931.

b)

91I0* Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu

Quercus spp . - CLAS. PAL.: 41.7A

Habitatul a fost identificat în partea central - nordică a Sitului Natura 2OOO, ocupând o suprafață de 15,O8 ha, suprafață ce reprezintă 6,9% din suprafață totală a sitului. Este caracterizat prin prezența pădurilor xerotermofile de stejar

Quercus spp . Este prezent în zonele cu climă continentală, cu o mare amplitudine a temperaturilor unde substratul dominant constă în loess și soluri de tip cernoziom .

Speciile

Q. pubescens, Q. pedunculiflora

și

Quercus robur

domină stratul arborescent al acestor păduri ce sunt bogate și în elemente stepice continentale și geofite:

Aceri tatarici-Quercion -

Z6lyomi 1957.

În acest

habitat

se

remarcă

prezența

speciilor

reprezentative de

Q.

pubescens,

Q. pedunculiflora Q. robur,, Q. petraea, Acer campestre, Acer tataricum, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica.

Se remarcă de asemenea și prezența stratului arbustiv prin speciile:

Acer campestre juvenil, Crataegus monogyna, C.pentagyna, Prunus spinosa, Cotinus coggygria, Cornus sanguinea, Cornus mas, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Viburnum lantana, Ligustrumvulgare, Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica, Rosa canina, Amygdalusnana, Cerasus fruticosa, Sambucus nigra .

Stratul ierbaceu este alcătuit din speciile:

Clinopodium vulgare, Asparagus tenuifolius, Viola hirta, Geum urbanum, Agrimonia eupatoria, Urtica dioica, Poa angustifolia, Vinca herbacea, Dactylis glomerata . Acest habitat se întrepătrunde cu habitatul

91AA

fiind o întrepătrundere mozaicată a speciilor:

Quercus robur, Q. pedunculiflora

și

Q. Pubescens.

De asemenea în zona Văii lui Manolache se constată o degradare a habitatului ca urmare a prezenței speciei

Robinia.

Habitatul prezent are valoare conservativă: mare.

Habitatul

este

identificat

prin

prezența

asociațiilor

vegetale

de

tipul:

Lathyro collini - Quercetum pubescentis - Klika 1932 ;

Quercetum pedunculifloraecerris -

Morariu 1944;

Quercetum pedunculiflorae -

Borza 1937;

c)

91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu ștejar pufos-CLAS. PAL.: 41.7371, 41.7372

Habitatul a fost semnalat cu precădere în partea E, NE, SE a sitului dar și în partea centrală de la N-S, ocupând o suprafață de 149,14 ha, reprezentând 68,1O% din suprafață totală a sitului. Habitatul este caracterizat prin prezență pădurilor extrazonale dominate de stejar pufos, cu floră submediteraneană, ocupând enclave mai calde în cadrul arealelor subcontinentale. Include și subtipurile: 41.7371 Păduri tracice de stejar pufos

Speciile de stejar pufos -

Quercus pubescens

sunt însoțite și de specii

precum Q. pedunculiflora

și

Quercus robur, Acer campestre, Acer tataricum, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna,

Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica

și alte elemente floristice. De asemenea se constată un habitat mozaicat și prin prezența celorlalte specii de stejar

Q. pedunculiflora

și

Quercus robur.

Habitatul se identifică și prin prezența unui strat arbustiv cu speciile

Crataegus monogyna ,

Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica .

Stratul ierbos este format din

Lithospermum purpurocaeruleum, Brachypodium sylvaticum, Polygonatum latifolium, Clinopodium vulgare, Geum urbanum, Paeonia peregrina ,

Clinopodium vulgare,

Tanacetum

corymbosum,

Asparagus

tenuifolius,

Lithospermum

purpurocaeruleum, Fragaria viridis, Teucrium chamaedrys,Geum urbanum, Polygonatum latifolium, Carex divulsa, Thalictrumaquilegiifolium, Festuca valesiaca, Galium verum, Poa angustifolia, Vincaherbacea, Filipendula vulgaris, Xeranthemum annuum . Indivizi ai speciilor

Echium russicum

- Capul șarpelui și

Iris aphylla ssp. hungarica

- Stânjenel,

Paeonia peregrina -

Bujorul românesc, au fost semnalați foarte rar, fiind identificați indivizi ai speciilor cu precădere în luminișurile pădurii.

Habitatul are valoare conservativă mare.

Habitatul

este

identificat

prin

prezența

asociațiilor

vegetale

de

tipul

:

Lathyro collini - Quercetum pubescentis

-

Klika

1932;

Aceri

tatarici

Quercetum

pubescenti pedunculiflorae

- Z6lyomi 1957,

Cotino - Quercetum pubescentis

So6 - 1931- Syn.:

Galio dasypodi - Quercetum pubescentis -

Doniță 197O;

Paeonio peregrinae -

Carpinetum orientalis -

Doniță 197O;

Fraxino orni - Quercetum dalechampii -

Doniță 1978.

d)

Vegetație forestierăcu

Robinia pseudacacia

și

Fraxinus spp.

Habitatul a fost localizat în partea vestică și centrală a sitului, având o orientare de la N la S, ocupând o suprafață de 45,18 ha, suprafață ce reprezentă 2O,63% din suprafață totală a Sitului Natura 2OOO. Sunt prezente asociații de tipul

Robinietum pseudacaciae

- Arvat 1939. Asociația este reprezentată prin plantații de salcâm, situate în partea de sud și vest a Pădurii și pe conturul Văii lui Manolache. Stratul arborilor cu înălțime de 12-14 m este format din speciile

Robinia pseudacacia ,

Gleditsia triacanthos, Acer campestre, Fraxinus excelsior

și

Fraxinus ornus . În stratul arbustiv se întâlnesc sporadic indivizi de

Crataegus monogyna, Rosa canina, Prunus spinosa

și

Rhamnus catharctica . Stratul ierbos este foarte heterogen cu apartenență cenotică, acoperind solul până la 3O

%.

Habitatul are valoare conservativă redusă.

Stratul forestier este format din speciile:

Robinia pseudacacia

cu acoperire mare, dar se semnalează și prezența speciilor

Gleditsia triacanthos, Acer campestre, Fraxinus excelsior și Fraxinus ornus , precum și a speciilor arbustive

Cornus sanguinea, Acer campestre - juv., Gleditsia

triacanthos juv., Crataegus monogyna, Rosa canina.

Se semnalează de asemenea și arbori răzleți de

Quercus spp.

Stratul

ierbos

este

format

din

speciile :

Bromus

sterilis,

Ballota

nigra,

Anthriscus trichosperma, Urtica dioica, Alliaria petiolata, Torilis japonica, Lactuca serriola ,

Physalis alkekengi, Galium aparine, Bromus sterilis, Rubus caesius,Leonurus cardiaca, Alliaria petiolata .

e)

Vegetație de pajiști xerofile

Habitatul este instalat la marginea Ariei Naturale Protejate la limita sudică și nordică în prelungirea Văii lui Manolache. Habitatul are corespondență cu R3415 Pajiști ponto-balcanice de

Botriochloa ischaemum

și

Festuca valesiaca

(NATURA 2OOO: EMERALD: 34.9 Continental steppes). Sunt prezente asociații vegetale de tipul:

Botriochloetum ischaemi

- Krist. 1937,Pop 1977. Răspândire: reprezintă pășunile de șes din stepă și silvostepă și pe dealurile din zona pădurilor de stejar, din Dobrogea, Muntenia și sudul Moldovei - Pădurea Gârboavele;

Stațiuni: Altitudini de 1OO-4OO m; Clima: T = 11-7OC; P = 4OO- 8OO mm;

Relief: teren plan, coaste ușor înclinate până la moderat înclinate cu expoziție sudică, sud-estică și sud-vestică.

Structura: caracteristice sunt gramineele stepice, xerofile, care alcătuiesc etajul superior de 5O-65 cm și cu acoperirea de 6O-85%. Dintre aceste plante, nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt:

Botriochloa ischaemum, Festuca valesiaca, Bromus hordeaceus, Cleistogene serotina, Agropyron cristatum, A. repens, Chrysopogongryllus, Stipa capillata, S. lessingiana, Astragalus onobrychis, Artemisia austriaca,Achillea setacea, Jurinea mollis.

Plantele scunde alcătuiesc etajul inferior, dintre care cele mai reprezentative sunt:

Teucrium polium, Trigonella monspeliaca, Medicago minima, M. lupulina, Trifolium arvense, Thymus zygoides, Galium humifusum, Minuartia viscosa, Bombycilaena erecta, Ceratocarpus arenarius, Androsace maxima.

Valoarea conservativă a acestui habitat este redusă.

Compoziție floristică: specii edificatoare:

Festuca valesiaca, Botriochloa ischaemum;

Specii caracteristice:

Botriochloa ischaemum, Festuca valesiaca, F. rupicola.

Altespecii importante:

Taraxacum serotinum, Daucus guttatus, Galium humifusum, Artemisia austriaca, Chrysopogon gryllus, Adonis vernalis, Veronica austriaca

ssp.

jacquinii, Salvia nutans, Inula oculus-christi, Centaurea rutifolia

ssp.

jurineifolia, Teucrium polium, Asperula cynanchica, Taraxacum laevigatum, Eryngium campestre, Euphorbia seguierana, Galium humifusum, Achillea setacea, Potentilla argentea, Astragalus onobrychis, Trifolium campestre, Medicago lupulina, Cynodon dactylon, Kochia prostrata.

Asociații vegetale prezente:

Botriochloetum

-

Andropogonetum

-

ischaemi

-Kristiansen 1937; Pop 1977 Syn.: ass.

Botriochloa ischemum -

Burduja et al. 1956;

Botriochloetum ischaemi moldavicum -

Dobrescu 1971;

Taraxacoserotinae

-

Botriochloetum ischaemi

- Burduja et al. 1956 - Sârbu, Coldea et Chifu 1999.

f)

Comunități ruderale/sagetale

R87O4 Comunități antropice cu

Polygonum aviculare, Loliumperenne, Sclerochloa dura și Plantago major .

PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: -

Asociații vegetale:

Lolio – Plantaginetum majoris

- Linkola 1921; Berger 195O,

Sclerochloo

-

Polygonetum avicularis

- Gams 1927; So6 194O.

Habitatul este identificat de-a lungul drumurilor, locurile bătătorite, marginea vestică cu terenurile agricole cultivate.

Structura: majoritatea plantelor componente sunt de talie mică, dar se pot separa două straturi: cel superior este realizat de speciile:

Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata,

Chamomilla

recutita,

Hordeum

murinum,

Malva

pusilla,

Centaurea

calcitrapa, Eragrostis minor . Etajul inferior este alcătuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusă cum sunt:

Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare .

Valoare conservativă: redusă.

Compoziție floristică: Specii edificatoare:

Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne .

Specii

caracteristice:

Plantago

major,

Polygonum

aviculare,

Euclidium

syriacum, Sclerochloa dura . Alte specii importante:

Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor .

Distribuția habitatelor în interiorul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele a fost cartată și evidențiată în planșa HO6 - Hartă habitate prezente în ANP - Pădurea Gârboavele - Anexa nr. 1 la planul de management.

Peisaj

Sub aspect geomorfologic, peisajul din Aria Naturală Protejată - Pădurea Gârboavele este impresionant ca urmare a amplasării sale în câmpie plană. Varietatea condițiilor staționare și de microrelief locale au favorizat constituirea unor asociații vegetale speciale, dominate de vegetația arborescentă care ocupă în totalitate suprafața arealului și este reprezentată printr-o mare diversitate de specii, descrise în mai multe tipuri de păduri care formează un trup relativ compact.

Principalele unități peisagistice din Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele sunt:

a)

pădurea de stejar pufos în alternanță cu stejarul brumăriu și de amestec cu frasin, mojdrean, arțar;

b)

obiectivele cultural-istorice din imediata vecinătate ce constituie un element suplimentar de atracție.

Importantă ca biodiversitate și cu mare valoare peisagistică este lunca râului Valea lui Manolache ce străbate Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele de la nord la sud și care a permis formarea unor asociații vegetale și existența unor specii de animale caracteristice, în special de herpetofaună. Datorită zonei umede din lunca râului Valea lui Manolache sunt întâlnite specii de reptile și amfibieni precum

Natrix natrix, Pelobates fuscus ,

Rana dalmatina ,

Rana esculenta

ce completează diversitatea faunei Pădurii Gârboavele.

Procese și relații ecologice

Cu toate că pe teritoriul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele au fost efectuate studii floristice și puține studii faunistice, multe relații ecologice sunt încă puțin cunoscute. De aceea au fost necesare studii privind relațiile existente între diversele componente ale ecosistemelor și a factorilor care pot crea dezechilibre ecologice în zonă. Totuși având în vedere structura florei și faunei în Aria Naturală Protejată Pădurea Gârboavele se poate face o corelație între speciile de floră și faună pentru a înțelege procesele ecologice complexe de coexistență.

2.4.

Informații socio-economice și culturale: Perspectiva istorică Arheologie și istorie

Teritoriul județului Galați poartă mărturii materiale ale prezenței omului din timpuri străvechi. Analiza succesiunii și repartiției dovezilor arheologice de cultură materială arată că teritoriul județului a fost populat și a intrat pe circuitul folosinței umane din timpuri preistorice.

Cele mai vechi vestigii umane în ținutul Covurluiului aparțin paleoliticului final și epipaleoliticului. Culturile paleolitice sunt localizate la Berești și la Cavadinești. Paleoliticul superior a fost pus în evidență în nordul județului, pe moșiile așezărilor Pleșa, Puricani, Crăiești, Bălăbănești, Șipote, Rădești, Băneasa, Suceveni. Pe teritoriul județului Galați există, însă, și urme ale altor culturi precum: neoliticul vechi, epoca bronzului, epoca fierului, cultura geto-dacică, etc. De asemenea, numeroase urme materiale pun în evidență și perioada migrației popoarelor, care au lăsat urme și în toponimia acestor locuri.

Pădurea Gârboavele

există din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza ca pădure a statului român. Zona are descărcare arheologică și nu deține zone de interes arheologic. Până în anul 1994, Pădurea Gârboavele a fost administrată de către Ministerul Economiei Forestiere, prin Întreprinderea Forestieră Brăila, trupul de pădure Gârboavele, Ocolul Silvic Tulucești, Unitatea de Producție IX.

Prin Hotărârea 22/1964 a Consiliului de Miniștri al R.S.R, Pădurea Gârboavele a fost transmisă în administrare Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Galați pentru a fi administrată ca pădure parc.

Proiectul de amenajare al pădurii a fost întocmit în anul 1964. Din anul 1964 și până în 1999, administrarea fondului forestier cuprins în Pădurea Gârboavele s-a făcut fără amenajamente silvice.

Consiliul Județului Galați a emis Hotărârea nr. 46/1994 prin care declară zona naturală cuprinsă în Pădurea Gârboavele, arie botanică, zoologică și forestieră.

Conform Legii nr. 5/2OOO, suprafața de 23O,OOha din suprafața totală de 399,7O ha a Pădurii Gârboavele, a fost declarată Zonă Naturală Protejată de Interes Național și Monument al Naturii.

Suprafața de 219 hectare din teritoriul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele a fost declarată Sit de Interes Comunitar ROSCI O151 prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2OO7 cu modificările și completările ulterioare.

În perioada 1964 - 1999 nu s-au produs mișcări de suprafețe în fondul forestier studiat și acestea au fost preluate în amenajamentul făcut în anul 2OOO.

Semnificația și interesul istoric al zonei

Unul din obiectivele culturale de interes etnografic și istoric din Pădurea Gârboavele este

„Muzeul Satului - gospodărie tradițională" care reconstituie sub aspect etnografic tipul de locuință specific zonei noastre. În cadrul muzeului se regăsesc trei gospodării tradiționale din zona Galațiului, din localitățile Corod, Măstăcani, Cavadinești și o gospodărie tradițională din raionul Cahul, Republica Moldova. Ca aspect inedit, remarcăm atât casa cu ascunzătoare, cât și anexele - chimniță, samaluc, saia, adăpost pentru râșniță, toate oferind o imagine complexă nu doar asupra organizării gospodăriei țărănești tradiționale cât și asupra contextului economic, social și cultural specific regiunii. Arhitectura locuințelor reprezentate din zona Galațiului corespunde aproximativ sf. sec. XVIII - începutul sec. XIX.

Folosința și managementul terenurilor în trecut

Pădurea Gârboavele a fost în administrarea Ministerului Economiei Forestiere până în anul 1964, când a trecut prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 22/1964 în custodia Consiliului Local Galați, și apoi prin Hotărârea Guvernului nr. 8O5/1998 în custodia Consiliului Județului Galați. Prin Hotărârea Consiliului Județului Galați nr.46/1994 a fost constituită arie botanică, zoologică și forestieră pe o suprafață de 399,7 ha. Prin Legea nr. 5/2OOO o suprafață de 23O,OO ha a fost constituită Arie Naturală Protejată. O suprafață de 219 hectare din teritoriul Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele a fost declarată ROSCI O151 prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/ 2OO7 cu modificările și completările ulterioare.

În perioada 1964-2OOO, Pădurea a fost administrată fără amenajament silvic. Această arie protejată este situată în limitele teritoriale ale Ocolului Silvic Galați, Unitatea de Producție I Mogoș, la 12 km spre nord de municipiul Galați și la 1,5 km vest de comuna Tulucești. Ecosistemul forestier din aria protejată este inclus din anul 2OOO în grupa funcțională I - păduri cu rol exclusiv de protecție, subgrupa 5B adică păduri de recreere de intensitate funcțională foarte ridicată cu regim de parc natural. Pe baza acestei încadrări, custodele acestei păduri este obligat să nu modifice folosințele actuale prin defrișări de pădure, indiferent de obiectivul economic sau social avut în vedere. Dezvoltarea dotărilor specifice agrementului se va limita la suprafețele destinate în prezent acestui scop.

În aria protejată se găsește un amestec de stejar pufos și stejar brumăriu, cu prezența diseminată a teiului, mojdreanului, jugastrului. Arboretele provin din regenerări naturale pe cale vegetativă, în cea mai mare parte, dar și pe cale germinativă. Vârsta medie a arborilor este de 55 de ani.

În această arie naturală protejată, recoltarea de masă lemnoasă este interzisă în vederea conservării habitatelor. De asemenea, sunt interzise și alte activități care ar putea deregla echilibrul ecologic,

cum ar fi: pășunatul, fertilizările și tratamentele cu substanțe chimice ale terenurilor agricole limitrofe. Totodată, custodele trebuie să urmărească în aceste păduri asigurarea echilibrului ecologic dinamic al ecosistemului ocrotit prin eventuale împăduriri ale terenurilor goale cu material de proveniență strict locală, asigurarea pazei și reglementarea accesului publicului în pădure și chiar lucrări de îngrijire și ajutorare a regenerării naturale a arboretelor în conformitate cu Codul silvic. În trecut, au fost realizate acțiuni pentru asigurarea protecției efective:

a)

aria naturală protejată este vizibilă, păstrându-se actualele limite amenajistice cu vopsea pe arbori, asigurându-se o delimitare exactă și prin reamplasarea de borne silvice;

b)

s-au montat bariere silvice care să limiteze strict accesul publicului în pădure;

c)

s-au realizat panouri care cuprind denumirea ariei naturale protejate, scopul acesteia, harta și condițiile de acces al publicului;

d)

s-au organizat acțiuni de patrulare în aceste suprafețe în vederea asigurării pazei și liniștii;

e)

s-au efectuat acțiuni de observare pentru a surprinde evoluția echilibrului dinamic al ecosistemului;

f)

s-au efectuat campanii de mediatizare a importanței acestei arii protejate prin mijloace mass- media, atât la nivelul municipiului Galați cât și la nivelul județului Galați;

g)

periodic, personalul de specialitate ce intră în contact cu această arie este instruit în vederea cunoașterii și asigurării unui suport tehnic adecvat.

Prin preluarea în custodie de către Consiliul Județului Galați, resursele materiale, umane, tehnice și informaționale sunt asigurate în cele mai bune condiții. În acțiunea de coordonare și custodie a Sitului Natura 2OOO ROSCIO151 Pădurea Gârboavele, Consiliul Județului Galați va colabora cu Agenția pentru Protecția Mediului Galați, Universitatea Dunărea de Jos din Galați, ROMSILVA și Complexul Muzeal de Științele Naturii.

În aria protejată nu va fi permisă circulația publică a autovehiculelor. Accesul în zonă va fi posibil în prezența unor specialiști care să asigure desfășurarea activităților și vizitelor fără afectarea integrității

ecosistemelor.

Se

vor

organiza,

de

asemenea,

activități

de

vizitare

în

scopul documentației pentru elevi și studenți, laboratoare în aer liber pentru observarea biodiversității și altele.

2.5.

Informații socio-economice și culturale: Situația prezentă Comunitățile locale

Comunitățile locale interesate pentru dezvoltarea zonei Pădurii Gârboavele sunt:

a)

Consiliul Județului Galați;

b)

Consiliul Local al Municipiului Galați;

c)

Consiliul Local al Comunei Tulucești.

Județul Galați, cu o suprafață de 4.466,3 km2, reprezentând 1,9% din suprafața României, se înscrie în aria județelor pericarpatice, dunărene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagră, la confluența a trei mari ape curgătoare - Dunărea, Siret, Prut și la încrucișarea unor mari drumuri comerciale.

Pădurea Gârboavele, în suprafață totală de 399,7 ha, din care face parte și Aria naturală protejată Pădurea Gârboavele, este situată în totalitate în unitatea administrativă a comunei Tulucești aflată la o distanță de aproximativ 15 km de municipiul Galați.

Comuna Tulucești este situată în sud-estul județului Galați. În partea de nord se învecinează cu comuna Frumușița, în vest cu comuna Smârdan, în sud cu comuna Vânători, iar în est are drept vecinătate extremitatea nordică a teritoriului administrativ al municipiului Galați și o porțiune din râul Prut. Este situată la 14 km distanță față de municipiul Galați.

Activități economice principale desfășurate în comunitățile locale învecinate ANP - Pădurea Gârboavele: agricultură, industrie, comerț, artă meșteșugărească.

Obiective turistice din cadrul Comunei Tulucești:

a)

Pădurea Gârboavele;

b)

Herghelia Tulucești - situată în proximitatea Pădurii;

c)

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior;

d)

Muzeul satului;

e)

Parcul Zoo.

Evenimente locale: Stâna din deal, de Sfântul Gheorghe și Toamna la Brateș - 12 noiembrie; Facilități oferite investitorilor:vânzare, concesionare terenuri la prețuri accesibile, amplasarea geografică a comunei Tulucești față de municipiul Galați,acordarea de facilități în perioada inițială de derulare a investițiilor privind taxele și impozitele pentru terenurile pe care se realizează investițiile. Proiecte de investiții: canalizare, introducerea sistemului de iluminat fotovoltaic stradal, înființare parc, utilizarea energiei solare pentru încălzire, asfaltarea drumurilor comunale și de interes local.

Folosința actuală a terenurilor

În acest moment terenurile din afara Ariei Naturale Protejate sunt date în administrarea Serviciului Județean de administrarea patrimoniului public și privat al județului Galați cu excepția a 25,9 ha aflate în folosința unor agenți privați:

a)

Teren de 16 ha aflat în administrarea Complexului Muzeal de Științe ale Naturii pentru Parc zoo;

b)

Teren de 2,5 ha aflat în administrarea Centrului Cultural „Dunărea de Jos" pentru Muzeul Satului;

c)

Teren de 7,4 ha aflat în concesiune privată.

Facilitățile pentru activitățile educative, turism și recreere

„Muzeul Satului – gospodărie tradițională”

reconstituie sub aspect etnografic tipul de locuință specific zonei noastre. În cadrul muzeului se regăsesc trei gospodării tradiționale din zona Galațiului, din localitățile Corod, Măstăcani, Cavadinești și o gospodărie tradițională din raionul Cahul.

Complexul Muzeal Științele Naturii Galați „Parc ZOO ". Grădina Zoologică a fost înființată în anii 197O, funcționând, până la sfârșitul anului 1989 sub administrarea Primăriei Galați. În anul 199O, obiectivul a intrat în administrarea Consiliului Județului Galați, respectiv a Complexului Muzeal de Științele Naturii. Grădina zoologică,este situată în afara celor două zone protejate, amplasamentul acesteia situându-se în zona de agrement a Pădurii Gârboavele,întinzându-se pe o suprafață de 7,7 ha ce se va mări la finalizarea proiectului de extindere a acesteia. Pentru a fi în conformitate

cu

noile

prevederi

legale

privind

conservarea

biodiversității

și

la

solicitarea Ministerului Mediului și Pădurilor, de actualizare a Studiului de Fezabilitate aferent proiectului "Modernizare Parc Zoo, Pădurea Gârboavele, județul Galați", pentru respectarea prevederilor Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1798/2OO7 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 191/2OO2 a grădinilor zoologice și acvariilor publice și Hotărârii Guvernului nr.15OO/2OO7 privind unele măsuri pentru realizarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor, ce conțin obiective de investiții în infrastructura de mediu, pentru realizarea proiectelor de investiții în vederea atingerii standardelor necesare autorizării grădinilor zoologice, Parcul Zoo se află în prezent într-un proces de modernizare și reorganizare, ce are ca scop îndeplinirea condițiilor Uniunii Europene în ceea ce privește funcționarea grădinilor zoologice. De asemenea, în Pădurea Gârboavele există patru complexe de agrement, cu bar de zi, terasă, parcare, teren de sport polivalent cu gazon artificial și nocturnă, piscină, mese de tenis și biliard. Pe parcursul anului 2O11 au fost desfășurate primele

competiții de ciclism „mountain bike". Tot aici se organizează concursuri de turism și orientare turistică și există un loc amenajat pentru paintball.

Utilizare și facilități pentru cercetare

În acțiunea de coordonare și custodie a acestei arii naturale protejate și a Sitului Natura 2OOO

- ROSCI O151, Consiliul Județului Galați va colabora cu Agenția Regională de Mediu Galați, Universitatea Dunărea de Jos" din Galați și ROMSILVA, Complexului Muzeal de Științele Naturii.

CAPITOLUL

III

-

EVALUAREA

STĂRII

ACTUALE

DE

CONSERVARE

A HABITATELOR ȘI SPECIILOR

Arealul desemnat al Ariei Naturale Protejate Pădurea Gârboavele reprezintă o rezervație forestieră de interes național în care sunt stabilite măsurile de protecție a habitatelor de pădure naturală cu specii de stejar pufos și stejar brumăriu din zona de deal, dar și specii de arbuști specifice asociațiilor de silvostepă.

Această pădure de tip natural a fost declarată Sit de Importanță Comunitară ROSCI O151 și Arie Naturală Protejată, în flora inventariată fiind identificate un număr de 7 specii de importanță națională, respectiv

Achillea ochroleuca, Crambe tataria, Echium russicum, Iris aphylla ssp. hungarica, Linaria genistifolia, Pulsatilla pratensis ssp. Hungarica, Pulsatilla grandis , care necesită o conservare și o atenție deosebită .

Tabel nr. 8 Specii floră de interes comunitar prezente în ANP - Pădurea Gârboavele

Specie

Endemice