Decizia nr. 258/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și alin. (3) raportat la

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mircea Raul Ghețe în Dosarul nr. 2.987/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.670D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepției prin care se solicită admiterea acesteia.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Aspectele la care autorul excepției face referire în critica sa sunt aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, care reprezintă apanajul judecătorului de caz. Totodată, arată că, în ceea ce privește evaluarea prejudiciului de care face vorbire textul, instanțele au o jurisprudență constantă în sensul stabilirii acestuia la momentul săvârșirii faptei prin raportare la cursul valutar de la acea dată. În ceea ce privește soluționarea laturii civile arată că instanța supremă, printr-un recurs în interesul legii, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015. Astfel, arată că nu pot fi reținute criticile autorului excepției, acestea vizând, mai degrabă, interpretarea și aplicarea legii, aspecte ce nu pot face obiectul controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din data de 12 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 2.987/84/2014, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și alin. (3) raportat la

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ghețe Mircea Raul cu ocazia soluționării unei cauze penale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că exigențele principiului securității juridice nu se limitează la interzicerea retroactivității legii, ci ele sunt mult mai largi și implică accesul la legislația aplicabilă și previzibilitatea acestei legislații, obligația administrației fiscale de a-și defini în mod clar exigențele și de a-și respecta angajamentele luate și dreptul la interpretarea unitară a legii. Astfel, pentru a fi respectat principiul securității juridice este necesar ca legislația să fie previzibilă, practica administrativă să fie consecventă, iar jurisprudența să fie unitară. Cu alte cuvinte, pentru a asigura deplina eficiență a principiului, toate cele trei puteri ale statului trebuie să își dea concursul.

6. În ceea ce privește dispozițiile de lege criticate susține că acestea nu se bucură de accesibilitate și previzibilitate. Astfel, noțiunea de "prejudiciu" nu este definită, determinând incertitudine în stabilirea acestuia. Arată că opțiunea legiuitorului din anul 2005 a fost aceea de a adopta un element de referință de tipul monedei euro la determinarea prejudiciului, deși România nu se afla în zona euro și nici nu aderase la Uniunea Europeană, fără însă a adopta și norme clare privind cursul valutar utilizat pentru determinarea prejudiciului. Referitor la speța în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate arată că inculpatului i se impută un prejudiciu în valoare de 223.490 RON. În momentul emiterii rechizitoriului (23 decembrie 2014), 1 euro valora 4,4758 RON, astfel că prejudiciul total calculat în euro este de 49.932,97 Euro, iar în momentul sesizării instanței de judecată 1 euro valora 4,4744 RON, astfel că prejudiciul total calculat în euro este de 49.948,59 euro. În ambele ipoteze, inculpatul beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de forma veche a

art. 10 din Legea nr. 241/2005 . Cu toate acestea, Parchetul și Tribunalul Sălaj apreciază că ar fi aplicabil cursul valutar de la data săvârșirii faptelor, consecința fiind că prejudiciul ar depăși suma de 50.000 euro astfel că nu ar mai fi aplicabile dispozițiile art. 10 și, implicit, cauza de nepedepsire.

7. În continuare susține că, în practică, pentru stabilirea prejudiciului se utilizează diverse cursuri valutare, după cum urmează: cursul valutar de la data sesizării instanței de judecată prin rechizitoriu; cursul valutar de la data săvârșirii faptelor; cursul valutar de la data emiterii deciziei de impunere; cursul valutar de la data radierii din registrul comerțului a societății ale cărei obligații fiscale nu au fost achitate; cursul valutar mediu al anului/lunii în care au fost săvârșite faptele imputate sau cursul valutar de la data efectuării raportului de expertiză sau a constatării tehnico-științifice. Această diversitate de soluții utilizate în practică determină imprevizibilitatea cadrului juridic intern.

8. Se susține, de asemenea, că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în noțiunea de "prejudiciu" se includ atât obligațiile fiscale principale, cât și obligațiile fiscale accesorii. Având în vedere că hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție ar putea fi aplicată și litigiilor în curs, este posibil ca aplicarea în primă instanță a unei sancțiuni administrative în cazul unui prejudiciu mai mic de 50.000 euro să nu mai poată fi menținută în căile de atac deoarece accesoriile calculate pentru o perioadă necunoscută ar putea determina depășirea plafonului de 50.000 euro.

9. Tribunalul Sălaj - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că infracțiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de

art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005

este o infracțiune de prejudiciu. Prin urmare, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală ceea ce interesează pentru încadrarea juridică și sancționarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penală la momentul epuizării acesteia. În funcție de prejudiciul cauzat și achitat se stabilește sancțiunea care se poate aplica făptuitorului. Apreciază că încadrarea juridică a faptei și sancțiunea ce urmează a fi aplicată nu pot depinde de hazard, de momentul trimiterii în judecată, de primul termen de judecată etc., existând cazuri în care de la momentul comiterii faptei până la cel al sesizării instanței și chiar al condamnării în primă instanță trece o perioadă îndelungată de timp în care limita de 50.000 de euro poate să sufere modificări în funcție de oscilațiile valutare. Având în vedere și principiile dreptului penal, arată că momentul nașterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, infracțiunea fiind o infracțiune de prejudiciu, astfel încât se va avea în vedere cursul euro de la data comiterii faptei și nu de la un alt moment procesual. În privința noțiunii de prejudiciu apreciază că aceasta nu include - în sensul care interesează latura penală - penalitățile, dobânzile sau alte sume ce rezultă din prejudiciul cauzat. Sintagma "acoperire integrală a prejudiciului cauzat" nu poate fi interpretată în sensul că noțiunea de prejudiciu, în înțelesul legii penale, cuprinde și dobânzile, penalitățile și întârzierile etc., spre deosebire de noțiunea de prejudiciu potrivit legii civile - care interesează și latura civilă a procesului penal - care cuprinde toate prejudiciile cauzate prin fapta penală.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Apreciază că autorul excepției solicită ca, pe lângă reglementările existente de lege lata în cuprinsul

art. 10 al Legii nr. 241/2005 , prin admiterea excepției, să se adauge și o definiție legală a termenului "prejudiciu". Rezultă că se dorește de fapt completarea textului de lege criticat, ceea ce excede competenței Curții Constituționale. De asemenea arată că, din examinarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că autorul acesteia s-a mărginit, în fapt, să invoce o pretinsă nerespectare a dispozițiilor Constituției, despre care a afirmat că ar fi încălcată de textele legale criticate, fără a arăta concret care sunt dispozițiile constituționale pretins încălcate.

12. În continuare, pe fondul excepției de neconstituționalitate, arată că

Legea nr. 241/2005

instituie măsuri de prevenire și combatere a evaziunii fiscale și incriminează unele fapte ca fiind infracțiuni de evaziune fiscală. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

13. Invocând

Decizia nr. 16/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și având în vedere faptul că temeiul acțiunii civile este delictual, Guvernul arată că rezultă indubitabil că instanța penală învestită cu soluționarea acțiunii civile va analiza dacă sunt sau nu întrunite elementele răspunderii civile delictuale așa cum acestea sunt reglementate de legea civilă. Această concluzie este valabilă și în ceea ce privește prejudiciul, acesta urmând a fi determinat potrivit legii civile, motiv pentru care nu mai este necesară o definiție a prejudiciului într-o lege penală specială, respectiv prin

Legea nr. 241/2005 . În ceea ce privește faptul că instanța de judecată și parchetul au avut în vedere un curs valutar diferit (calculat având în vedere date diferite), apreciază că aceste aspecte țin de aplicarea în concret a legii, putând fi cenzurate de instanțele judecătorești. De aceea, apreciază că motivele invocate nu constituie motive de neconstituționalitate ale dispozițiilor legale criticate, deoarece nu intră în atribuțiile Curții Constituționale cenzurarea modului de aplicare a legii într-o cauză concretă.

14. Avocatul Poporului, în ceea ce privește termenul "prejudiciu", consideră că acesta nu contravine principiului clarității și previzibilității legii, fiind stabilit de către instanța de judecată, în baza probelor administrate în timpul procesului. Totodată, partea interesată are deplina libertate să demonstreze existența sau inexistența, respectiv întinderea prejudiciului, după caz, instanța urmând ca, în temeiul competenței sale constituționale, să decidă asupra prejudiciului. Arată că cerința de previzibilitate nu este absolută, deoarece, astfel cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Cantoni împotriva Franței, 1996, datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel încât, prin forța lucrurilor, numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puțin precise, în scopul evitării unei rigidități excesive care nu este de dorit și al adaptării la noile situații sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea și aplicarea unor asemenea dispoziții depind de practica autorităților jurisdicționale. Apreciază, astfel, că dispozițiile

art. 9 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu trimitere la art. 10 din același act normativ, sunt constituționale.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu trimitere la dispozițiile art. 10 din același act normativ, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. În cuprinsul motivării excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia precizează că aplicabile speței sunt dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005

în forma sa inițială, faptele imputate fiind săvârșite în anul 2009. Având în vedere acest aspect, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile

art. 9 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

cu trimitere la dispozițiile art. 10 din același act normativ, în forma inițială a acestora. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 9 alin. (2) și alin. (3): "(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.";

- Art. 10: "(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."

18. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o primă critică adusă dispozițiilor

art. 9 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

este, în esență, aceea că, deși ar fi rezultat un prejudiciu mai mic dacă s-ar fi aplicat cursul valutar de la momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanței de judecată, aceasta din urmă a decis să aplice cursul valutar de la momentul săvârșirii faptei, ceea ce determină inaplicabilitatea dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005 . Plecând de la aceste premise, autorul excepției deduce o imprevizibilitate a normei legale supuse controlului ce determină, în opinia sa, neconstituționalitatea acesteia.

20. În legătură cu acest aspect, Curtea observă că, în doctrină, s-a arătat că încălcarea unei norme de drept penal de către o persoană dă naștere unui raport juridic de conflict între subiectul activ (persoana sau persoanele care au săvârșit, în calitate de autori, instigatori sau complici, o infracțiune fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă), pe de o parte, și subiectul pasiv al infracțiunii, care este statul, ca reprezentant al societății. Astfel, din acest moment se naște dreptul statului de a-l trage la răspundere penală pe cel ce a săvârșit fapta penală, de a-i aplica o pedeapsă și de a-l sili să o execute.

21. Curtea reține că, potrivit art. 3 din Codul penal, "legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare". Aceasta presupune că legea penală nu se aplică faptelor comise înainte de intrarea ei în vigoare și nici faptelor săvârșite după ieșirea ei din vigoare, aspecte care, la nivel constituțional, se traduc în reglementarea principiului neretroactivității și al legalității. Curtea constată că, în baza principiului activității legii penale, consacrat de art. 3 din Codul penal, legea penală are putere de a se aplica de la data nașterii raportului juridic penal de conflict, cât și la data soluționării lui pe cale judecătorească. Astfel, legea penală își produce efectele juridice pe perioada cât este activă, ceea ce presupune că faptelor care se săvârșesc, cât timp legea penală este în vigoare, li se aplică această lege, cu excepția aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.

22. În ceea ce privește legea penală aplicabilă unei fapte, Curtea reține că aceasta trebuie să respecte anumite cerințe pentru a fi respectat principiul legalității incriminării. Aceasta trebuie să fie clară, previzibilă, astfel încât orice persoană să își poată da seama dacă acțiunea sau inacțiunea interzisă sau ordonată intră sub incidența sa, și accesibilă, ceea ce presupune posibilitatea oricărei persoane interesate de a lua cunoștință de existența și conținutul normei penale.

23. În continuare, Curtea observă că infracțiunile de evaziune fiscală sunt infracțiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracțiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare. Infracțiunile de evaziune fiscală fiind infracțiuni de prejudiciu, momentul nașterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, această împrejurare având consecințe în ceea ce privește cursul valutar aplicabil. Astfel, Curtea constată că stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală produce consecințe asupra încadrării juridice a faptei, dar și asupra altor aspecte cum ar fi posibilitatea de exercitare a cauzei de nepedepsire/de reducere a pedepsei prevăzută de

art. 10 din Legea nr. 241/2005

sau asupra întinderii măsurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului.

24. Din perspectiva cursului valutar aplicabil, Curtea observă că singura posibilitate care respectă cerințele mai sus arătate este calculul prejudiciului prin aplicarea cursului valutar de la momentul săvârșirii faptei. Luarea în considerare și aplicarea unui curs valutar valabil în alt moment - momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanței de judecată - ar determina o imprevizibilitate a normei și, posibil, o îngreunare a situației făptuitorului. Totodată, ar echivala cu posibilitatea alegerii în mod aleatoriu, fără niciun criteriu obiectiv, a cursului valutar, curs necunoscut de făptuitor la data săvârșirii infracțiunii, ceea ce ar determina imposibilitatea acestuia de a-și norma conduita.

25. În continuare, Curtea observă că o altă critică a autorului excepției este aceea că este posibilă existența unor interpretări diferite cu privire la obligațiile fiscale ce intră în sfera noțiunii de prejudiciu, ceea ce determină neconstituționalitatea dispozițiilor criticate. Din această perspectivă Curtea apreciază că trebuie distins între latura penală și latura civilă a procesului penal. În ceea ce privește prejudiciul ce interesează în soluționarea laturii civile a procesului penal în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin

Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în

Legea nr. 241/2005 , instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

26. În ceea ce privește prejudiciul ce interesează în soluționarea laturii penale a procesului în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, Curtea apreciază că, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza probelor, instanța de judecată se va pronunța asupra existenței și întinderii acestuia. Curtea reține că există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de instanța de judecată prin soluționarea acțiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit în cursul urmăririi penale - cu incidență și asupra laturii penale a procesului -, deoarece, în intervalul de timp cuprins între finalizarea fazei de urmărire penală și pronunțarea unei soluții definitive în cauză, prejudiciul va spori prin adiționarea dobânzilor și penalităților de întârziere.

27. În continuare, Curtea observă că eventuala aplicare neunitară a legii reclamată de autorul excepției, în ceea ce privește stabilirea prejudiciului în soluționarea laturii penale în cazul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, nu reprezintă aspect care poate face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. Aceste aspecte pot face obiectul unui recurs în interesul legii, având în vedere că potrivit art. 471 teza finală din Codul de procedură penală Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

28. De altfel, Curtea apreciază că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit de eventuala interpretare și aplicare a textelor legale de către instanța de judecată. Însă aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată", iar nu cu privire la modul de aplicare a legii.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Raul Ghețe în Dosarul nr. 2.987/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și constată că dispozițiile art. 9 alin. (2) și alin. (3) raportat la

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 mai 2016.