Decizia nr. 333/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) și ale art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Răzvan Chivu în Dosarul nr. 38.718/281/2014/a3 al Tribunalului Prahova - Secția penală, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.187D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate reprezintă o obligație care ține de esența măsurii preventive a controlului judiciar. Observă faptul că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra unor critici similare prin

Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015 , paragrafele 26, 29, astfel încât, de vreme ce nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată de Curte prin decizia precitată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 174 din 2 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 38.718/281/2014/a3, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) și ale art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Viorel Răzvan Chivu într-o cauză penală având ca obiect contestația formulată împotriva încheierii din 19 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată prin încheierea din data de 5 martie 2014.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală transferă puterea de a stabili frecvența (programul) chemărilor organului de poliție desemnat, fără ca magistratul să mai poată cenzura această măsură, în condițiile în care există posibilitatea legală ca un program să fie stabilit arbitrar și abuziv, fără a ține cont de celelalte drepturi constituționale ale inculpatului, în timp ce dispozițiile art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală permit procurorului, respectiv magistratului-judecător să stabilească, să impună obligații noi, să înlocuiască obligații sau să dispună încetarea acestora, fără însă ca aceștia să poată modifica obligația impusă prin art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală privind frecvența chemărilor.

6. Tribunalul Prahova - Secția penală nu și-a exprimat opinia referitor la excepția de neconstituționalitate invocată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate neîntemeiată, normele procesual penale criticate nefiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (1), posibilitatea de întocmire de către organul de poliție a programului de supraveghere înscriindu-se în limitele atribuțiilor legale și constituționale ale acestuia, nefiind decât o modalitate de aducere la îndeplinire a măsurii preventive a controlului judiciar, care este dispusă de judecător sau procuror și presupune, prin ea însăși, restrângerea anumitor drepturi și libertăți. Apreciază, de asemenea, că prevederile criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), prerogativele acordate organului de poliție înscriindu-se în sfera puterii executive, ele constând în aducerea la îndeplinire a unei decizii a organelor judiciare. Marja de apreciere pe care organul de poliție o are la stabilirea frecvenței vizitelor persoanei asupra căreia s-a dispus măsura controlului judiciar nu echivalează cu o decizie de privare de libertate în cadrul procesului penal.

9. Avocatul Poporului apreciază că normele procesual penale criticate sunt constituționale, nefiind contrare principiului separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, deoarece, prin exercitarea prerogativei de stabilire a programului de supraveghere, organul de poliție nu interferează în zona puterii judecătorești. Întocmind programul de supraveghere, organul de poliție desemnat de către organul judiciar care a dispus luarea măsurii controlului judiciar nu face decât să își exercite atribuțiile reglementate de legea procesual penală și de

Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Împrejurarea că, ulterior dispunerii de către organul judiciar a măsurii controlului judiciar, organul de poliție stabilește programul concret de supraveghere nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. Cele două tipuri de organe ale autorității de stat implicate în procedura controlului judiciar, procurorul și instanța de judecată, pe de o parte, ca reprezentanți ai autorității judecătorești, iar, pe de altă parte, organul de poliție, ca exponent al puterii executive, își exercită atribuțiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separației puterilor în stat fiind pe deplin respectat. Totodată, apreciază că instituția controlului judiciar presupune o ingerință în dreptul la libertatea individuală, însă prevederile criticate respectă exigențele constituționale ale restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți. Astfel, obligativitatea prezentării la organul de poliție desemnat, potrivit unui program de supraveghere, este reglementată prin lege, are ca scop legitim desfășurarea instrucției penale, se impune, fiind adecvată scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie, este necesară într-o societate democratică pentru protejarea valorilor statului de drept și este proporțională cu situația care a creat-o.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) și ale art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Ulterior sesizării Curții, art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 45, respectiv pct. 47 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Având în vedere însă că, în cauză, Tribunalul Prahova - Secția penală s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 174 din 2 iulie 2015 - care constituie actul se sesizare al Curții - cu privire la contestația formulată împotriva încheierii din 19 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată prin încheierea din data de 5 martie 2014, admițând-o, Curtea reține ca producând efecte norma de procedură prevăzută de textul art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală în redactarea cu care a fost sesizată Curtea, astfel încât instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) și ale art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 . Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală: "Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații: [...] c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.";

- Art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală: "În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.";

- Art. 215 alin. (9) din Codul de procedură penală: "Dispozițiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător și în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, când judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului."

13. Autorul excepției susține că normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor și art. 23 alin. (1) potrivit căruia libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate, reținând că măsura instituită de către organele judiciare, conform art. 211-215 din Codul de procedură penală, are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni. Acest scop este realizat prin impunerea în sarcina inculpatului a unor obligații și interdicții, în vederea supravegherii conduitei acestuia de către organul judiciar. Pentru atingerea acestei finalități, legiuitorul a instituit, prin art. 215 din Codul de procedură penală, o serie de obligații "de a face" - un set de obligații pozitive, ce trebuie să fie dispuse cu prilejul luării măsurii controlului judiciar, fără ca acestea să poată fi cenzurate sau înlăturate, precum și o serie de obligații "de a nu face" - interdicții, a căror impunere este lăsată la aprecierea organului judiciar. În acest fel, măsura controlului judiciar poate fi individualizată, în funcție de informațiile existente despre faptă și despre persoana făptuitorului, informații care permit aprecierea stării de pericol ce determină luarea măsurii.

15. Curtea a reținut, totodată, că obligația prevăzută la art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, respectiv aceea a inculpatului de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, face parte din categoria obligațiilor - "de a face"/pozitive - ce trebuie respectate de către orice inculpat în privința căruia este dispusă măsura controlului judiciar.

16. În același timp, analizând critica conform căreia sintagma "ori de câte ori este chemat", din cuprinsul normelor procesual penale ale art. 215 alin. (1) lit. c), nu corespunde cerinței de calitate a legii procesual penale, neoferind persoanelor în cauză protecția adecvată împotriva acțiunilor arbitrare ale organelor statului, Curtea a constatat că acest drept, conferit de legiuitor organelor judiciare, de a chema inculpatul în fața lor ori de câte ori este nevoie corespunde aceleiași finalități a controlului judiciar, aceea de realizare a instrucției penale. În acest sens, Curtea a reținut că prezentarea periodică a inculpatului în fața organului de poliție, potrivit programului de supraveghere sau la solicitarea organelor judiciare, în a căror rază teritorială locuiește sau domiciliază, are ca finalitate asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată de Curte prin decizia precitată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Distinct față de cele reținute de Curte în jurisprudența precitată, față de criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că punerea în executare a obligației dispuse în temeiul art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală se realizează conform

art. 82 din Legea nr. 253/2013

privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Astfel, potrivit alin. (1) și (3) ale

art. 82 din Legea nr. 253/2013 , după comunicarea de către organul judiciar care a dispus controlul judiciar a unei copii de pe ordonanța sau încheierea prin care s-a luat această măsură secției de poliție în raza căreia domiciliază sau locuiește persoana în cauză, organul de poliție procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere și cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoștință acest program. Stabilirea conținutului programului de supraveghere - momentele și frecvența obligației inculpatului de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa - revine acestui din urmă organ al statului. Astfel cum prevede art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, persoana supravegheată se va prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

19. În context, Curtea reține că prin Dispoziția nr. 9 din 10 februarie 2014 a Inspectorului General al Poliției Române, emisă în temeiul

art. 10 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a aprobat Metodologia privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Poliției Române privind supravegherea persoanelor față de care a fost dispusă măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu. Potrivit art. 11 din metodologie, polițistul desemnat cu supravegherea stabilește programul de supraveghere care va cuprinde cel puțin următoarele: zilele (ziua, luna, anul, ora) în care persoana supravegheată urmează să se prezinte la organul de supraveghere; sediul unității de poliție la care trebuie să se prezinte (cu excepția situației în care prin programul de supraveghere se va stabili ca prezentarea persoanei supravegheate care locuiește în mediul rural să se facă la postul de poliție/poliția comunală pe raza căruia/căreia se află locuința acesteia; gradul, numele, prenumele polițistului desemnat cu supravegherea și numărul de telefon la care poate fi contactat acesta; modalitatea de comunicare cu organul de supraveghere; modalitatea de comunicare a informațiilor relevante despre mijloacele de existență ale inculpatului, în situația în care organul judiciar a dispus o asemenea obligație; obligațiile pe care acesta trebuie să le respecte pe parcursul controlului judiciar. Curtea reține, de asemenea, că, potrivit art. 11 alin. (2) lit. a) din Metodologie, frecvența prezentării la organul de supraveghere nu poate fi mai mică de o dată pe săptămână, iar, potrivit alin. (3) al art. 11 din același act, la stabilirea programului de supraveghere se va ține cont de activitatea profesională a persoanei supravegheate, gravitatea faptelor săvârșite și datele privind comportamentul acesteia în societate. În vederea aducerii la cunoștință a programului de supraveghere, persoana în cauză va fi citată de îndată la sediul poliției municipale sau orășenești, iar, în cazul în care persoana supravegheată este obligată prin ordonanța/încheierea emisă de către organul judiciar să nu părăsească o localitate situată în mediul rural, inculpatul va fi citat și audiat la postul de poliție/poliția comunală pe raza căruia/căreia domiciliază, potrivit art. 12 alin. (1) și (2) din metodologie. Polițistul desemnat cu supravegherea aduce la cunoștință persoanei supravegheate, pe bază de proces-verbal, prevederile ordonanței/încheierii, programul de supraveghere și orice alte date necesare executării în condiții corespunzătoare a activităților de supraveghere. Așadar, Curtea observă că conținutul programului de supraveghere se stabilește de către organul de poliție desemnat cu supravegherea persoanei față de care s-a dispus măsura controlului judiciar, potrivit normelor sale interne, fără intervenția organului judiciar care a dispus măsura.

20. Curtea constată însă că dispozițiile art. 8-20 din capitolul II al Dispoziției nr. 9 din 10 februarie 2014 a Inspectorului General al Poliției Române stabilesc, în concret, procedura de supraveghere a respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin pe durata controlului judiciar, prevăzând, astfel cum s-a arătat în precedent, în art. 11, criteriile în vederea stabilirii programului de supraveghere (activitatea profesională a persoanei supravegheate; gravitatea faptelor săvârșite; datele privind comportamentul acesteia în societate), de natură a elimina arbitrariul în stabilirea frecvenței prezentării la organul de supraveghere, în vederea respectării drepturilor fundamentale ale persoanei supravegheate. Curtea reține, de asemenea, că prezentarea periodică a inculpatului în fața organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiește sau domiciliază, "conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat", permite organului desemnat cu supravegherea să mențină un control asupra conduitei inculpatului. Totodată, persoana supravegheată, nemulțumită de conținutul programului de supraveghere - de pildă, frecvența prezentării - poate face plângere, în temeiul dreptului său fundamental de petiționare, la organul ierarhic superior care coordonează activitatea structurilor de supravegheri judiciare, în vederea verificării modului de stabilire a programului de supraveghere și, după caz, a tragerii la răspundere, în condițiile legii, a polițistului desemnat cu supravegherea. În acest context, Curtea reține că, în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite prin lege, iar, potrivit

art. 3 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității, fiind obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, prevederile regulamentelor de serviciu (art. 4 din Statutul polițistului). De asemenea, potrivit aceluiași Statut, polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu, iar încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz (art. 55 din Statutul polițistului).

21. Având în vedere toate cele arătate, cât și soluția și considerentele

Deciziei nr. 734 din 3 noiembrie 2015 , Curtea constată că stabilirea conținutului programului de supraveghere de către organul de poliție reprezintă o modalitate de aducere la îndeplinire a controlului judiciar, așadar un act de executare constând în aducerea la îndeplinire a unei decizii a organelor judiciare, prin aceasta nefiind încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, în fapt fiind vorba despre o colaborare a diferitelor organe ale statului în realizarea funcțiilor atribuite lor, având ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.

22. Cât privește prevederile art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea reglementează competența organelor judiciare de a dispune, în cadrul controlului judiciar, cu privire la noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial pe parcursul procesului penal.

23. În faza de urmărire penală, potrivit alin. (8) al art. 215 din Codul de procedură penală - în interpretarea dată normei procesual penale menționate prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 5 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii - competența de a impune noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, care va dispune prin ordonanță, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.

24. În procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, competența de a dispune cu privire la impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial revine, potrivit alin. (9) al art. 215 din Codul de procedură penală, judecătorului de cameră preliminară ori instanței de judecată, care se va pronunța prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului.

25. Curtea reține că impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial pe parcursul procesului penal de către organele judiciare competente privește doar interdicțiile reglementate în alin. (2) al art. 215 din Codul de procedură penală, întrucât, astfel cum a reținut Curtea în

Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015 , paragraful 25, acestea reprezintă "obligații de a nu face", a căror impunere este lăsată la aprecierea organului judiciar. În schimb, cele trei obligații reglementate în art. 215 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală au natura juridică a unor "obligații de a face", care trebuie să fie dispuse cu prilejul luării măsurii controlului judiciar, fără ca acestea să poată fi cenzurate sau înlăturate, fiind obligații inerente oricărui control judiciar dispus, indiferent de infracțiunile comise ori de persoana inculpatului.

26. În aceste condiții, Curtea constată că susținerile autorului excepției potrivit cărora prevederile alin. (8) și (9) ale art. 215 din Codul de procedură penală ar putea justifica intervenția organului judiciar pentru a modifica obligația reglementată în art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt neîntemeiate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Răzvan Chivu în Dosarul nr. 38.718/281/2014/a3 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) și ale art. 215 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.