Decizia nr. 539/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Emil Florin Dincă în Dosarul nr. 347/93/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.097D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 iulie 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne, consilier juridic Andreea Vâlvoi, și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 347/93/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Emil Florin Dincă, în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 92 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, într-o cauză având ca obiect suspendarea executării și anularea unor decizii prin care s-a dispus o sancțiune disciplinară și destituirea din poliție.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, prin

Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , a încetat prezumția de constituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 , însă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, într-o cauză a sa, nu a dat eficiență deciziei de admitere pronunțate de Curtea Constituțională. Ca atare, autorul susține că "are un interes să conteste toate textele din

Legea nr. 360/2002 , care au mai rămas cu o oarecare relevanță". În acest sens, autorul apreciază, în esență, că

art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

este o normă lipsită de claritate și previzibilitate și nu conține suficiente standarde care să ofere o minimă garanție împotriva arbitrariului, deoarece nu precizează cine poate stabili și aplica sancțiunea disciplinară. De asemenea, consideră că textul criticat nu impune obligația de motivare a actului prin care se stabilește sancțiunea disciplinară, iar sintagma "cercetare prealabilă" nu este definită. Totodată, nu sunt menționate reguli de constituire, organizare, funcționare și consultare a consiliilor de disciplină.

5. Referitor la dispozițiile

art. 59 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 , autorul excepției arată că acestea sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece nu definesc termenii de "șef unitate" și "unitate", fiind imposibil a se determina persoana care are această calitate. De asemenea, textul nu conține reguli privind desemnarea polițiștilor în vederea efectuării cercetării prealabile. Ca atare, susține autorul excepției, în lipsa acestor reguli, "șeful unității" poate desemna discreționar persoana care să efectueze cercetarea prealabilă. Cât privește alineatele (8) și (9) ale

art. 59 din Legea nr. 360/2002 , se apreciază că aceste dispoziții sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât nu este precizat subiectul destinatar al normei, respectiv subiectul obligat să pună în aplicare dispoziția legală.

6. În continuare, autorul excepției arată că dispozițiile art. 60 alin. (2) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

sunt norme incomplete, deoarece nu pot fi aplicate decât prin raportare la art. 15 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. De asemenea, consideră că aceste dispoziții contravin și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, întrucât Parlamentul nu avea dreptul de a-și delega atribuția exclusivă de legiferare în ceea ce privește statutul funcționarilor publici către un organ inferior al administrației publice, respectiv ministrului de interne, care să reglementeze competența de destituire din funcția publică și de încetare a raportului de serviciu a unui agent de poliție, printr-un act infralegal și netransparent. În acest context, autorul afirmă că se află într-o situație similară cu cea care a făcut obiectul dosarului Curții Constituționale, în care s-a pronunțat

Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , susținând că, dacă textele declarate neconstituționale prin decizia menționată, se completau cu

Ordinul ministrului de resort nr. 400/2004

privind cercetarea disciplinară - act infralegal, netransparent și sustras de la aducerea la cunoștința publică -, atunci

art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 , care face trimitere la un ordin de ministru, este o normă lipsită de previzibilitate. Ca atare, autorul apreciază că atât art. 60 alin. (2), cât și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , completate cu art. 15 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, contravin accesului liber la justiție și art. 126 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. În final, cu privire la

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , autorul excepției de neconstituționalitate arată că aceste dispoziții sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât persoanele care au stabilit și aplicat sancțiunea "nu pot fi determinate din întregul text al legii".

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată, pe de o parte, că instanța de contencios constituțional, prin

Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, iar, pe de altă parte, că textele criticate au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât "privesc aspecte referitoare la cercetarea prealabilă, consultarea comisiilor de disciplină, stabilirea și aplicarea sancțiunii disciplinare și încetarea raportului de serviciu pentru agentul de poliție".

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul arată că autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile din

Legea nr. 360/2002 , într-o variantă care nu mai este în vigoare. Astfel, se menționează că dispozițiile art. 59, art. 60 și

art. 69 din Legea nr. 360/2002

au fost modificate prin

Legea nr. 81/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. Ca atare, se apreciază că, având în vedere că dispozițiile articolelor în forma criticată de autorul excepției nu mai sunt în vigoare, excepția de neconstituționalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului este inadmisibilă.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. c) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) și a

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

este inadmisibilă. În acest sens, se arată că dispozițiile art. 59, art. 60 și

art. 61 din Legea nr. 360/2002

au fost abrogate prin

Legea nr. 81/2015 , adoptată ca urmare a

Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014

prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale

art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 . Prin urmare, se consideră că, în temeiul art. 29 alin. (1) și a

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) și a

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , este inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 15 alin. (1) lit. c) raportat la

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , se arată că textele supuse controlului de constituționalitate stabilesc persoanele abilitate să acorde avansarea în grad profesional și să dispună încetarea raporturilor de serviciu pentru agenții de poliție, și anume inspectorul general al Poliției Române și șefii celorlalte structuri ale ministerului, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului de resort. De asemenea, se consideră că aceste norme se completează cu dispozițiile

Legii nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar, susținerile părții, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

14. Curtea observă că dispozițiile art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) și

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

au fost modificate prin

art. I pct. 5, 7 și 8 din Legea nr. 81/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. Însă, din notele autorului excepției, depuse în motivarea criticii de neconstituționalitate, Curtea reține că textele sunt criticate în forma în care erau în vigoare la data emiterii actelor administrative prin care acesta a fost destituit din poliție și i-a încetat raportul de serviciu. Prin urmare, ținând seama de jurisprudența Curții, concretizată în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin

Legea nr. 81/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.

15. Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin

Legea nr. 81/2015 , aveau următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (1) lit. c): "Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: [...]

c) inspectorul general al Poliției Române și șefii celorlalte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, pentru agenții de poliție.";

- Art. 59: "(1) Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.

..................................................................

(3) Cercetarea prealabilă se efectuează de șeful unității sau de polițiști anume desemnați.

..................................................................

(8) La stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.

(9) Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.";

- Art. 60 alin. (2): "Destituirea din poliție se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competența să acorde gradele profesionale ale polițiștilor.";

- Art. 61 alin. (1): "Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile.";

- Art. 69 alin. (1): "Încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc:

a) la împlinirea vârstei și a celorlalte condiții necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;

b) la pierderea capacității de muncă, în condițiile legii, cu excepția situației în care a intervenit menținerea în activitate în condițiile art. 331;

c) la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;

d) la cerere;

e) la numirea într-o altă funcție publică;

f) prin demisie;

g) la destituirea din poliție;

h) la acordarea calificativului nesatisfăcător, de două ori;

i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;

j) când, în urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități;

k) când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);

l) când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliție, chiar dacă această situație a fost depistată ulterior;

m) în situația nedefinitivării de către agenții de poliție a studiilor prevăzute la art. 73 alin. (8)."

16. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 care consacră accesul liber la justiție, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 referitor la dreptul la informație, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și art. 126 alin. (6) referitor la instanțele judecătorești.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată la instanță la data de 29 decembrie 2011, în contradictoriu cu statul român, prin Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov și Ministerul Administrației și Internelor, reclamantul, autorul prezentei excepții, a solicitat Tribunalului Ilfov - Secția civilă, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: suspendarea executării și anularea dispozițiilor prin care s-a dispus destituirea sa din poliție și încetarea raporturilor de serviciu; reîncadrarea sa în funcția publică deținută, respectiv de cea de agent principal, în cadrul postului de poliție unde a activat; obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate. În motivarea acțiunii, a arătat, în esență, că cele două acte administrative, a căror suspendare și anulare o solicită, au fost emise în temeiul

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 400/2004

privind regimul disciplinar al polițiștilor din Ministerul Administrației și Internelor, care în perioada 11.08.2011-5.09.2011, în care s-a aplicat reclamantului, nu era publicat în Monitorul Oficial al României și nici nu se afla în evidența oficială a legislației României. Ca atare, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României, ordinul menționat nu îndeplinea, în sens material, exigențele de accesibilitate și previzibilitate ale unui act normativ.

18. Tribunalul Ilfov - Secția civilă, prin Sentința civilă nr. 92 din 15 februarie 2012, a respins acțiunea reclamantului, reținând că

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 400/2004

a fost adoptat în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (2) și

art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 . Sentința civilă menționată a fost recurată și, prin Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a soluționat irevocabil cauza în favoarea autorului excepției.

19. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (spre exemplu, prin

Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, și

Decizia nr. 289 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014), a statuat că legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

20. Or, în prezenta cauză, Curtea reține că, prin actul de sesizare - Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015 -, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, menționând

Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 , a soluționat irevocabil cauza în favoarea autorului excepției. Astfel, instanța a admis recursul declarat și a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că a admis acțiunea în parte, a anulat Dispoziția de sancționare disciplinară nr. 155.293 din 11 august 2011 și Dispoziția nr. 627 din 5 septembrie 2011, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, emise de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale actualizate, aferente funcției, începând cu data de 5 septembrie 2011 și până la data reintegrării efective.

21. Față de cele expuse, Curtea reține că dispozițiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Prin urmare, Curtea constată că, în situația dată, o eventuală admitere a prezentei excepții nu ar avea niciun efect în dosar, și ca atare, excepția nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei, fiind inadmisibilă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) și (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin

Legea nr. 81/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, excepție ridicată de Emil Florin Dincă, în Dosarul nr. 347/93/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a civilă de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a civilă de contencios administrativ și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.