Decizia nr. 570/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Liviu Danco, Remus Claudiu Paneș, Radu Ovidiu Ciascai, Paul Grigore Covaci, Ionuț-Valeriu Crișan și Alexandru Mircea Gâlgău în Dosarul nr. 2.205/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.859D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 7 iulie 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iulie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea nr. 257 din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.205/84/2015, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Liviu Danco, Remus Claudiu Paneș, Radu Ovidiu Ciascai, Paul Grigore Covaci, Ionuț-Valeriu Crișan și Alexandru Mircea Gâlgău în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluționarea de către judecătorul de drepturi și libertăți a cererii de prelungire a măsurii arestării preventive pentru autorii excepției, precum și a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru alt inculpat.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece același judecător de drepturi și libertăți care a încuviințat măsuri de supraveghere tehnică poate să soluționeze ulterior cereri privitoare la luarea unei măsuri preventive.

5. Tribunalul Sălaj - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece deși cu ocazia soluționării ambelor categorii de cereri judecătorul de drepturi și libertăți este chemat să se pronunțe în sensul constatării suspiciunii rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, pentru niciuna dintre cereri, aceasta nu este singura condiție de admisibilitate. Astfel, pentru a se putea emite un mandat de supraveghere tehnică, judecătorul trebuie să constate că există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, măsura să fie proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, iar proba să nu poată fi obținută în alt mod sau obținerea ei să presupună dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta. În cazul soluționării propunerii de arestare preventivă, pentru ca aceasta să fie admisă, judecătorul trebuie să constate că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și că există una dintre situațiile expres prevăzute la alin. (1) sau (2) al art. 223 din Codul de procedură penală. Mai mult, judecătorul trebuie să analizeze și necesitatea, proporționalitatea și oportunitatea luării măsurii arestării preventive, astfel că simpla constatare a existenței probelor care confirmă suspiciunea rezonabilă de comitere a faptei nu este suficientă pentru admiterea unei propuneri de arestare preventivă.

6. În aceste condiții în care simpla suspiciune rezonabilă de comitere a unei infracțiuni nu este suficientă pentru niciuna dintre situații, instanța de judecată apreciază că nu se poate discuta despre o eventuală incompatibilitate a judecătorului de drepturi și libertăți prin prisma unei antepronunțări și, implicit, nici despre încălcarea dreptului la un proces echitabil.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel,

Legea nr. 135/2010

reglementează competența judecătorului de drepturi și libertăți, acesta fiind acel magistrat care dispune asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, acte și măsuri care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei (dreptul la viață privată, libertatea individuală, dreptul de proprietate etc.).

9. Art. 124 din Constituție reglementează înfăptuirea justiției și prevede faptul că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Dispozițiile legale criticate nu contravin în niciun fel acestor principii constituționale, astfel încât acestea sunt conforme cu prevederile art. 125 din Constituție.

10. Nu poate fi primită nici pretinsa nerespectare a art. 24 din Constituție referitor la dreptul la apărare, deoarece dispozițiile legale criticate nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, avocat care are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepții și obiecțiuni și nici nu afectează dreptul acestora de a beneficia de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți competent să se pronunțe atât asupra măsurilor de supraveghere tehnică, cât și asupra cererilor privitoare la măsurile preventive, în cadrul aceluiași dosar, nu este de natură a afecta dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător să aprecieze asupra actelor și măsurilor de natură a restrânge drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei.

12. În plus, această dispoziție legală trebuie corelată cu alte prevederi constituționale și legale care instituie suficiente garanții de independență și imparțialitate a judecătorilor, astfel: art. 124 alin. (3) din Constituție potrivit căruia "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii",

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, potrivit căruia "Judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali", art. 8 din Codul de procedură penală care instituie ca principiu caracterul echitabil și rezonabil al procesului penal și potrivit căruia "Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil."

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de autori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competența judecătorului de drepturi și libertăți, care au următorul conținut:

"Judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind:

a) măsurile preventive;

b) măsurile asigurătorii;

c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu;

d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;

e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;

f) procedura audierii anticipate;

g) alte situații expres prevăzute de lege."

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitate și egalitatea justiției.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate dispun cu privire la competența judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța, în cursul urmăririi penale, asupra anumitor cereri, propuneri, plângeri, contestații sau orice alte sesizări referitoare la drepturi și libertăți fundamentale. În acest sens se constată că legiuitorul a înțeles să asigure o suită de garanții specifice referitoare la protecția drepturilor și libertăților fundamentale care țin de libertatea individuală (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța asupra măsurilor preventive), de dreptul de proprietate privată (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța asupra măsurilor asigurătorii), de dreptul la libertate și siguranță, dreptul oricărei persoane de a dispune de a însăși (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța asupra măsurilor cu caracter provizoriu cum ar fi obligarea provizorie la tratament medical a suspectului/inculpatului ori internarea medicală provizorie), de dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța asupra actelor procurorului în cazurile expres prevăzute de lege, cum ar fi contestația privind durata procesului, cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate de procuror prin ordonanță), de inviolabilitatea domiciliului, de dreptul la viața intimă, familială și privată și de secretul corespondenței (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța asupra încuviințării perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii), de dreptul la un proces echitabil (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a dispune cu privire la procedura audierii anticipate atunci când există riscul ca persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecății), precum și de inviolabilitatea domiciliului și dreptul de proprietate privată (prin posibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți de a se pronunța, în condițiile art. 265 alin. (4) din Codul de procedură penală, în cazul în care pentru executarea mandatului de aducere este necesară pătrunderea fără consimțământ într-un domiciliu sau sediu, ori de a se pronunța, în condițiile art. 255 din Codul de procedură penală cu privire la restituirea lucrurilor dacă lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea acestora.

18. Chiar dacă în sarcina judecătorului de drepturi și libertăți cad și alte atribuții care nu țin în mod direct de un anume drept sau libertate fundamentală, cum ar fi posibilitatea abținerii ori recuzării grefierului, se constată că și acestea se circumscriu unui drept fundamental ce ține de garantarea dreptului la un proces echitabil.

19. Așa fiind, faptul că judecătorul de drepturi și libertăți se poate pronunța atât asupra cererilor referitoare la măsurile preventive, cât și asupra celor referitoare la încuviințarea folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere nu este de natură a afecta unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, deoarece dimpotrivă, o astfel de posibilitate este menită să asigure un plus de consistență garanțiilor specifice referitoare la libertatea individuală și la dreptul la viață, intimă familială și privată. Mai mult, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3 din Codul de procedură penală, legiuitorul a avut în vedere patru funcții judiciare, și anume: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimitere în judecată și funcția de judecată. Prin urmare, competența stabilită în condițiile art. 53 din Codul de procedură penală se circumscrie funcției de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcție care, potrivit art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală, "În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare [...]" Prin urmare, nu s-ar putea pune în discuție vreo eventuală afectare a prevederii constituționale care consacră imparțialitatea și egalitatea justiției, deoarece judecătorul de drepturi și libertăți care a exercitat astfel funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală nu poate, în aceeași cauză, să exercite și funcția de judecată.

20. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea referitoare la încălcarea dreptului constituțional la apărare, întrucât prevederile legale criticate nu împiedică exercitarea dreptului constituțional, persoana interesată având deplina libertate de a se apăra singură ori de a fi asistată de un avocat ales sau numit din oficiu.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Stelian Liviu Danco, Remus Claudiu Paneș, Radu Ovidiu Ciascai, Paul Grigore Covaci, Ionuț-Valeriu Crișan și Alexandru Mircea Gâlgău în Dosarul nr. 2.205/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și constată că dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.