Decizia nr. 465/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Elena Popescu în Dosarul nr. 884/197/2015/a1 al Judecătoriei Brașov. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 88D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că prin criticile formulate autoarea excepției vizează, de fapt, o propunere de modificare legislativă, aspect de excedează, însă, competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 884/197/2015/a1, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Popescu într-o cauză având ca obiect reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorată pentru o acțiune în revendicare asupra unui imobil.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că textul criticat, "care face trimitere la valoarea imobilului stabilită în grilele notarilor publici pentru determinarea taxei de timbru, crește artificial costurile unui proces pentru reclamant, obligându-l pe acesta la plata unei taxe de timbru în cuantum mărit, știut fiind că valorile imobilelor din grilele notarilor publici sunt mai mari decât valoarea de piață a imobilului respectiv." Apreciază că această prevedere diferă de reglementările cuprinse în Codul de procedură civilă, invocând în acest sens art. 104 alin. (2) din acest act normativ, potrivit căruia "în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale", iar "în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98 din Codul de procedură civilă". În acest context, susține că "impunerea grilelor notariale drept criteriu unic de determinare a valorii cererii sub aspectul taxei judiciare de timbru se îndepărtează de soluția consacrată de art. 104 din Codul de procedură civilă, creând premisele unei inacceptabile bivalențe în ceea ce privește valoarea aceleiași cereri", ceea ce "îngrădește proprietarului neposesor accesul la justiție pentru valorificarea dreptului său de proprietate, prin impunerea unor costuri suplimentare crescute artificial", ceea ce contravine și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. Autoarea excepției apreciază că "taxarea unei acțiuni în revendicare în funcție de valoarea imobilului din grilele notarilor publici este discriminatorie pentru reclamant, favorizându-l pe pârât", context în care face referire și la prevederile

art. 111 alin. (4) din noul Cod fiscal (Legea nr. 227/2015 ) prin care legiuitorul a abandonat raportarea la grilele notarilor publici pentru impozitarea construcțiilor la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice între vii, în favoarea valorii declarate de părți în actul juridic translativ de proprietate. Prin analogie, "având în vedere că și taxa judiciară de timbru este tot o contribuție în sarcina contribuabilului datorată, însă, pentru accesul la justiție", consideră că "ar trebui ca și pentru determinarea acesteia să se adopte soluția din noul cod fiscal."

7. În fine, face referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Cauza Weissman contra României, prin care a fost constatată încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin fixarea unor taxe de timbru excesive, de natură a aduce atingere esenței dreptului de acces la justiție.

8. Judecătoria Brașov opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, și arată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili norme de procedură, precum și reguli speciale, derogatorii de la normele generale, în materie fiscală, fără ca prin aceasta să fie încălcat accesul la justiție al titularilor drepturilor procesuale care își vor exercita aceste drepturi în cadrul procesual și cu respectarea exigențelor stabilite de legiuitor.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că legiuitorul a stabilit un criteriu alternativ de calculare a taxei judiciare de timbru în cazul acțiunilor având ca obiect dreptul de proprietate sau alt drept real asupra unui imobil, ține de dreptul acestuia de a stabili nivelul taxelor și impozitelor. Această opțiune nu contravine accesului la justiție, deoarece suma rezultată are regimul general al taxelor de timbru, fiind susceptibilă de reducere, eșalonare, scutire în cadrul ajutorului public judiciar încuviințat de instanță, dacă prin calculul procentual s-ar ajunge la un cuantum nerezonabil. Soluția legală criticată ține seama de faptul că ceea ce părțile urmăresc printr-o astfel de acțiune este aducerea în patrimoniul lor a unor drepturi reale asupra unor imobile, la valoarea lor de piață, astfel încât timbrarea ar trebui să fie corespunzătoare acestui nivel. Precizează, totodată, că nu poate fi reținută nici afirmația potrivit căreia norma criticată "favorizează" pe una din părți și le plasează pe acestea pe "poziții inechitabile", dat fiind faptul că diferența de reguli între reclamant și pârât este firească și justificată, rezultată din însăși poziția procesuală diferită a acestora.

11. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere faptul că autoarea acesteia solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluții legislative, în sensul că taxarea cererilor de chemare în judecată ar trebui să se realizeze conform normelor fiscale, raportat la valoarea declarată a imobilului, și nu la valoarea din grilele notarilor publici. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni atât dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, cât și prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit prevederilor criticate, "(...) Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare."

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (1)-(3) care consacră accesul liber la justiție, art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că potrivit

art. 31 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în cazul taxelor calculate în funcție de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cerere. Dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, evaluarea se face în condițiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedură civilă, adică după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți. De asemenea, art. 31 alin. (3) teza întâi din ordonanța de urgență precizează că, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa judiciară de timbru se calculează în funcție de valoarea impozabilă a bunului imobil. Potrivit art. 31 alin. (3) teza a doua, dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare.

17. Curtea apreciază că nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției în sensul că reglementarea criticată din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

ar conduce la creșterea artificială a costurilor unui proces. Aceasta, deoarece valorile stabilite prin ghidul orientativ privind valorile proprietăților imobiliare sunt avute în vedere pentru calculul taxei judiciare de timbru doar în situații strict prevăzute de lege, respectiv atunci când valoarea impozabilă este contestată sau considerată de instanță vădit derizorie.

18. Curtea reține, totodată, că aceste grile notariale, menționate în cuprinsul dispozițiilor criticate în prezenta cauză, sunt folosite drept criteriu de referință și în alte reglementări legale, exemplu fiind

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, ele fiind publice și previzibile.

19. Soluția legală criticată are în vedere faptul că, ceea ce părțile urmăresc printr-o astfel de acțiune (revendicare imobiliară), este aducerea în patrimoniul lor a unor drepturi reale asupra unor imobile, la valoarea lor de piață, astfel încât este firesc ca timbrarea să fie corespunzătoare acestui nivel. Dacă această valoare este stabilită prin grilele notariale sau rezultată din alte evidențe sau evaluări, aceasta este o problemă ce ține de opțiunea legiuitorului și de politica de stabilire a taxelor și impozitelor. Atâta vreme cât aceste criterii de evaluare sunt obiective, iar taxele judiciare stabilite pe baza lor sunt supuse regulilor de acordare a ajutorului public judiciar, Curtea apreciază că nu se pune problema obstrucționării accesului la justiție.

20. Astfel, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa în materie, în situația în care justițiabilul nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept ori interes legitim în justiție, potrivit

art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul a instituit posibilitatea de a obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Această reglementare vizează tocmai situațiile în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind chiar o garanție a liberului acces la justiție.

21. Curtea a constatat că cerința plății taxelor judiciare de timbru în procedurile civile, pentru acțiunile introduse, nu poate fi privită ca o restricție a dreptului de acces la instanțele judecătorești incompatibilă "per se" cu art. 6 paragraful 1 din Convenție, care consacră dreptul la un proces echitabil. De altfel, "la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție."

22. Referitor la critica potrivit căreia impunerea grilelor notariale drept criteriu unic de determinare a valorii cererii sub aspectul taxei judiciare de timbru se îndepărtează de soluția consacrată de art. 104 din Codul de procedură civilă, creând premisele unei inacceptabile bivalențe în ceea ce privește valoarea aceleiași cereri, Curtea reține faptul că, potrivit art. 104 alin. (1) din actul menționat, "În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale." În acest context, în considerentele

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 32 din 9 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, s-a reținut că "legea privind taxele judiciare de timbru este o lege fiscală, circumscrisă dreptului financiar, și nu dreptului procesual civil. Actul normativ menționat conține o reglementare specială, limitată la materia taxelor judiciare de timbru, reglementare ale cărei consecințe procedurale nu se pot produce decât în legătură cu condiția de formă a timbrării. Obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligație fiscală și este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiție". Astfel, instanța supremă a subliniat că între beneficiarul serviciului public al justiției și instanța de judecată, ca exponent al puterii publice, se stabilește un raport de drept fiscal, caracterizat prin relația de subordonare a părților. "Clasificarea pe care legea taxelor de timbru o face în acțiuni neevaluabile și evaluabile în bani are la bază rațiuni fiscale și nu are nimic comun cu natura patrimonială sau nepatrimonială a dreptului dedus judecății și deci cu caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al proceselor și cererilor în materie civilă și comercială pentru delimitarea competenței materiale de primă instanță. Așadar, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează să fie avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea specială, în timp ce pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele civile și comerciale se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale."

23. Curtea constată, de altfel, că autoarea excepției de neconstituționalitate dorește, în realitate, modificarea soluției legislative actuale cuprinsă în textul criticat din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în sensul că ar trebui, ca și în cazul determinării taxei judiciare de timbru, legiuitorul să adopte soluția din noul Cod fiscal -

Legea nr. 227/2015 , în sensul de a abandona raportarea la grilele notarilor publici pentru impozitarea construcțiilor la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice între vii, în favoarea valorii declarate de părți în actul juridic translativ de proprietate. Or, Curtea constată că o critică astfel formulată este inadmisibilă, având în vedere prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Popescu în Dosarul nr. 884/197/2015/a1 al Judecătoriei Brașov și constată că prevederile

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.