Strategia din 28 septembrie 2016

Capitolul I Introducere

Elaborată în baza prevederilor

Legii nr. 203/2015

privind planificarea apărării, Strategia militară a României operaționalizează dimensiunea de apărare stabilită în Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015-2019, particularizează, la nivel militar, implementarea obiectivelor Programului de guvernare și descrie modalitățile și conceptele derivate din prevederile Cartei albe a apărării 2016.

Strategia militară a României pornește de la abordarea extinsă a securității naționale, în care apărarea se îmbină și echilibrează reciproc cu dimensiunile de ordine publică, informații, contrainformații și de securitate, diplomatică, de management al situațiilor de criză, educațională, de sănătate, economică, energetică și demografică. Prin aceasta, instrumentul militar își adaptează principiile, misiunile, structura de forțe și capabilitățile la noile schimbări ale contextului de securitate.

Pe baza evaluării potențialelor riscuri și amenințări militare, Strategia militară detaliază modul de îndeplinire a misiunilor Armatei României și direcțiile de acțiune pentru configurarea structurii de forțe, în concordanță cu obiectivele politicii de apărare specificate în Carta albă a apărării. Ea conturează principalele sarcini atribuite instrumentului militar, având un orizont de acoperire de patru ani și o perspectivă pe termen mediu și lung.

Complementar celorlalte documente de planificare a apărării de la nivel național și departamental, Strategia militară se bazează pe respectarea Acordului politic național privind creșterea resurselor pentru apărare, pe implementarea prevederilor Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și are în vedere influențele determinate de implementarea măsurilor de adaptare strategică a NATO. Înțelesul principalelor concepte și al termenilor folosiți în cuprinsul acestui document corespunde definițiilor prezentate în Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a României.

Capitolul II Potențiale riscuri și amenințări de natură militară identificate

Evoluțiile în planul securității globale atestă revenirea la politica de forță, a amenințărilor și intervențiilor militare asupra unor state independente și suverane. Instrumentul militar continuă să rămână un mijloc de extindere a influenței, de apărare a intereselor naționale și de promovare a obiectivelor de politică externă. Cumulul de factori ce compun un mediu de securitate complex și extrem de dinamic impune aplicarea de măsuri pe mai multe planuri, în care cel militar redobândește relevanță.

Europa se află în fața unor provocări majore, cu implicații greu de prevăzut asupra securității sale. Pe de o parte, este necesară identificarea unei soluții coerente în fața acțiunilor

Federației Ruse și a amenințărilor de natură hibridă, din ce în ce mai persistente la frontiera de est, iar pe de altă parte, se impune gestionarea valului de migranți proveniți din zonele de instabilitate din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, denumită în continuare MENA.

La nivel regional persistă unele stări de tensiune, determinate atât de tendința unor actori statali de a acționa în logica sferelor de influență, controlând zone de importanță strategică, cât și de menținerea vechilor dispute de natură etnică sau religioasă, separatiste, ori de contestare a frontierelor existente. Evoluția probabilă a acestor stări de tensiune în vecinătatea estică a României poate genera un potențial conflictual, cu impact major asupra securității țării noastre.

În perioada următoare, tendințele în mediul de securitate se vor înscrie, probabil, pe linia continuării eforturilor de stabilizare a zonelor afectate de conflicte cu diferite intensități, în contextul confruntării dintre actorii geopolitici importanți. Dimensiunea militară va constitui un element de bază în cadrul procesului de soluționare a problemelor din domeniul securității.

Riscurile și amenințările de natură militară la adresa securității României se manifestă pe mai multe planuri. În calitate de stat membru al NATO și UE avem obligația de a participa la asigurarea securității naționale și a aliaților. În același timp, la nivel regional, observăm destabilizarea situației de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre, denumită în continuare REMN, pe fondul acțiunilor desfășurate de Federația Rusă pentru consolidarea zonelor de influență, a fenomenului migrației și a instabilității din zona Balcanilor de Vest.

Dezvoltarea potențialului militar în vecinătatea estică a țării noastre, materializată în constituirea și dislocarea de capabilități moderne în proximitatea României, concomitent cu derularea unor procese de reorganizare, modernizare și înzestrare cu sisteme de armamente înalt-tehnologizate, precum și în creșterea numărului exercițiilor militare de amploare, desfășurate cu înștiințare în timp scurt sau chiar fără notificare, reprezintă cel mai important factor de risc militar la adresa securității naționale.

Instabilitatea din vecinătatea estică, prezentă în acțiunile destabilizatoare din Ucraina și conflictele înghețate din REMN, alături de manifestarea tendințelor autonomist-separatiste, care includ și elemente paramilitare, în regiuni cu o prezență semnificativă a minorităților, pot genera conflicte deschise în apropierea granițelor României.

Tensiunile interetnice și dezechilibrele economice în state aflate în zona Balcanilor de Vest sau în estul României pot conduce la reactivarea unor conflicte locale de mică intensitate, care se pot transforma în riscuri la adresa securității țării noastre.

Ineficiența măsurilor de control asupra fluxului migraționist provenit din MENA și a celor de integrare reală a refugiaților în societatea europeană poate afecta arhitectura de securitate comunitară în ansamblu, generând riscuri la adresa tuturor statelor membre UE, inclusiv asupra României.

Fenomenul terorist nu reprezintă, pentru moment, o amenințare directă, însă apropierea geografică de zonele în care acest fenomen se manifestă pregnant, precum și participarea țării noastre la acțiunile de stabilizare/reconstrucție din zone de conflict îi pot determina pe promotorii terorismului să înscrie România pe lista țintelor vizate.

Războiul hibrid, ca amenințare din partea unui adversar statal sau nonstatal, care utilizează vectorial și într-o manieră conjugată metode și mijloace convenționale și neconvenționale, poate reprezenta un risc major la adresa securității României.

Operațiile informaționale, ca modalitate eficientă de destabilizare a statelor-țintă, reprezintă un factor de risc aparte, prin capacitatea de a crea diviziuni în societate, de a slăbi încrederea în guvernele naționale și de a afecta coeziunea NATO și a UE.

Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor și materialelor nucleare, a armamentelor și mijloacelor letale neconvenționale continuă să reprezinte o amenințare semnificativă. Această amenințare este amplificată de capacitatea vectorilor actuali de a transporta la țintă atât încărcături convenționale, cât și dispozitive explozive chimice, biologice, radiologice sau nucleare. Similar, proliferarea sistemelor de lovire de înaltă precizie se menține ca preocupare a actorilor statali și nonstatali, procesul fiind facilitat de accesul la tehnologie.

Atacurile cibernetice sunt o categorie complexă de amenințări, prin dinamica accentuată, caracterul global, dificultatea identificării sursei atacului și a stabilirii măsurilor eficiente de contracarare. Țintele probabile ale acestor atacuri pot fi atât obiectivele de infrastructură critică civilă, cât și sistemele de comunicații și tehnologiile informatice din domeniul apărării.

Crima organizată transfrontalieră reprezintă o amenințare cu semnificații militare deoarece, într-un context specific, poate interfera cu operațiunile de tip militar prin modul de acțiune, prin efectele produse și prin conexiunile cu alte tipuri de riscuri și amenințări neconvenționale. România poate fi, concomitent, zonă de tranzit pentru persoane implicate în activități infracționale ca migrația ilegală sau traficul ilegal de armament și materiale cu dublă utilizare, dar și stat-țintă pentru un oponent având ca obiective inclusiv facilități militare de pe teritoriul național.

Cu toate că o agresiune militară în Europa prezintă o probabilitate scăzută, capacitatea declanșării unei astfel de agresiuni, potențată de realizarea capabilităților anti-acces și de interdicție zonală în bazinul Mării Negre, reprezintă principala amenințare la adresa securității României și a statelor din regiune.

În aceste condiții de manifestare a unor amenințări atât convenționale, cât și neconvenționale, sunt necesare întărirea capabilităților operaționale naționale, precum și dezvoltarea parteneriatelor strategice existente și a cooperării cu celelalte state membre ale NATO și ale UE, pentru gestionarea situațiilor cu potențial destabilizator.

Capitolul III Misiunile armatei și obiectivele militare naționale

Armata României, subordonată exclusiv voinței poporului, pentru îndeplinirea misiunii sacre de apărare a țării, în contextul apărării colective a NATO, precum și al clauzei de asistență mutuală a Uniunii Europene, pregătește, integrează la nivel național și, la nevoie, face uz, conform legii, de toate resursele puse la dispoziție, pentru îndeplinirea rolului său constituțional de garantare a suveranității, independenței și unității statului, a democrației constituționale și a integrității teritoriale a țării, precum și pentru sprijinul acțiunilor statelor aliate în situații de criză, în baza angajamentelor asumate și a deciziilor politice adoptate la nivelul NATO și UE.

Aceasta presupune armonizarea eforturilor tuturor ministerelor și instituțiilor cu responsabilități în domeniul securității și apărării naționale din compunerea Sistemului Național de Securitate, denumit în continuare SNS*1), pentru asigurarea coerenței și complementarității acțiunilor cu cele ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, parteneriatelor strategice*2) și inițiativelor regionale.

Misiunile Armatei României se îndeplinesc prin acțiuni și sarcini specifice, astfel:

a) Contribuția la securitatea României pe timp de pace se va realiza prin:

- realizarea și menținerea capacității operaționale a structurii de forțe;

- planificarea și acțiunea în sistem interinstituțional;

- supravegherea, controlul și protecția spațiului aerian al României;

- asigurarea securității spațiului terestru, maritim și fluvial al României;

- apărarea sistemelor proprii împotriva atacurilor cibernetice și participarea la asigurarea securității cibernetice la nivel național;

- identificarea factorilor de risc militar pe baza capabilităților întrunite de informații, supraveghere și recunoaștere, denumită în continuare JISR, realizarea superiorității informaționale și distribuirea oportună a informațiilor către factorii de decizie politico-militari;

- revederea și modernizarea sistemului de pregătire a rezerviștilor;

- continuarea procesului de pregătire a teritoriului pentru apărare;

- desfășurarea sau participarea la acțiuni specifice de evacuare a cetățenilor români din străinătate;

- participarea la combaterea amenințărilor din Marea Neagră;

- asigurarea permanentă a securității facilităților, transporturilor și comunicațiilor militare.

b) Apărarea suveranității și integrității teritoriale a României se va realiza prin:

- participarea la identificarea și descurajarea oricărui tip de agresiune, alături de celelalte instrumente de putere ale statului;

- ridicarea graduală a capacității de luptă a structurii de forțe;

- angajarea tuturor capabilităților cinetice și noncinetice pentru contracararea acțiunilor ostile la adresa securității naționale;

- respingerea oricărei agresiuni armate la adresa României, independent și/sau în cadrul apărării colective a NATO sau clauzei de asistență mutuală a UE;

- acțiunea integrată, pe întregul teritoriu național, cu pachetul de forțe NATO destinat să acționeze în baza prevederilor art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord;

- asigurarea sprijinului națiunii gazdă, precum și primirea, cartiruirea și realizarea dispozitivului de luptă pentru forțele aliate sau partenere care sprijină apărarea națională;

- asigurarea sprijinului necesar funcționării instituțiilor guvernamentale și protecției populației.

c) Participarea la apărarea colectivă în cadrul NATO și UE se va realiza prin:

- asigurarea capabilităților asumate în relația cu NATO, UE și în cadrul parteneriatelor strategice, precum și participarea la inițiativele, programele și proiectele de dezvoltare în cadru multinațional, inclusiv a celor din domeniul cibernetic și de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice;

- participarea la menținerea și restabilirea securității în spațiul NATO și UE atât în cadrul apărării colective, prevăzută prin Tratatul Organizației Atlanticului de Nord, cât și al activării clauzei de asistență mutuală, prevăzută de Tratatul Uniunii Europene.

d) Promovarea stabilității regionale și globale, inclusiv prin utilizarea diplomației apărării, se va realiza prin:

- participarea la operații de pace/răspuns la crize conduse de NATO, UE, OSCE și ONU;

- participarea la operații de asistență umanitară, de căutare-salvare și de înlăturare a efectelor dezastrelor;

- participarea la operații militare în cadrul unor coaliții de voință, pentru lupta împotriva terorismului, a extremismului, insurgenței și pentru asigurarea stabilității internaționale;

- implementarea măsurilor de creștere a încrederii și stabilității la nivel regional;

- contribuția la eforturile naționale și internaționale de control al armamentelor și de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă.

e) Sprijinirea autorităților administrației publice centrale și locale, în situații de urgență, pentru acordarea de asistență populației și managementul consecințelor dezastrelor, prin:

- salvarea și evacuarea populației din zonele aflate în situații de urgență;

- participarea la acțiuni de intervenție pentru înlăturarea consecințelor dezastrelor naturale, ale fenomenelor meteorologice extreme și ale accidentelor tehnologice;

- transportul bunurilor de primă necesitate pentru populația afectată și a echipelor de intervenție care aparțin instituțiilor din SNS.

Obiectivele militare naționale

Obiectivul general al Armatei României constă în consolidarea capacității de apărare la nivel național, în context aliat și internațional.

Obiectivele militare naționale, pentru perioada 2016-2019, sunt:

- dezvoltarea capabilităților de apărare necesare pentru cunoașterea, prevenirea, descurajarea și respingerea oricăror acțiuni agresive la adresa țării noastre;

- participarea la realizarea sistemului național de management integrat al crizelor;

- întărirea profilului militar al României în cadrul organizațiilor internaționale și al inițiativelor regionale;

- creșterea prezenței aliate pe teritoriul național, concomitent cu dezvoltarea cadrului legal și realizarea proiectelor de infrastructură necesare susținerii acestei prezențe;

- contribuția la dezvoltarea capabilităților NATO de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice;

- consolidarea cooperării militare în cadrul parteneriatelor strategice, în mod deosebit cu SUA și sprijinirea activităților diplomatice, informaționale și economice pentru promovarea intereselor naționale;

- dezvoltarea unor inițiative de cooperare și parteneriate cu armatele statelor vecine;

- sprijinirea autorităților administrației publice centrale și locale care au rol principal în managementul situațiilor de urgență;

- contribuția la realizarea rezilienței societății românești în raport cu schimbările impredictibile ale mediului de securitate.

Obiectivele militare naționale vor urmări constituirea unui organism militar național capabil să furnizeze următoarele efecte de nivel strategic:

- descurajarea acțiunilor agresive la adresa României;

- limitarea duratei sau a influenței unei acțiuni militare ostile de natură să genereze o criză sau o situație de instabilitate;

- protecția populației și a teritoriului;

- proiecția capabilităților militare necesare pentru asigurarea participării specializate în cadrul securității naționale extinse;

- consolidarea credibilității strategice a țării noastre.

Starea finală dorită constă în realizarea capacității de acțiune întrunite a Armatei României și a structurii de forțe necesare îndeplinirii nivelului de ambiție; descurajarea unei potențiale agresiuni; executarea unei operații de apărare, pe teritoriul național, pentru contracararea acțiunilor agresive convenționale, neconvenționale și/sau hibride, până la intervenția forțelor principale aliate; participarea, conform angajamentelor asumate, la o operație majoră de apărare colectivă NATO de tip Art. 5 sau la o operație de mare intensitate desfășurată de UE, pe baza clauzei de asistență mutuală.

Direcții de acțiune pentru îndeplinirea obiectivelor militare naționale

Principala direcție de acțiune va fi în domeniul personalului militar și civil angajat în acțiunile de pregătire și de apărare a țării, vizând creșterea calității pregătirii acestuia. În acest sens vor fi intensificate eforturile privind selecția, instruirea și reținerea personalului în structurile militare, astfel:

- selecția va viza atragerea acelor cetățeni care au calitățile, capacitatea și dorința de a contribui la efortul de apărare națională;

- instruirea și educarea vor urmări transmiterea de cunoștințe și formarea deprinderilor acționale necesare îndeplinirii misiunilor încredințate. De asemenea, vor viza dezvoltarea moral-volitivă necesară întăririi coeziunii structurilor, a disciplinei, spiritului patriotic și a celui de sacrificiu;

- o atenție specială va fi acordată selecționării și formării liderilor de la toate eșaloanele;

- se va avea în vedere îmbunătățirea calității vieții personalului și a familiilor acestora, ca simbol al prețuirii activităților desfășurate și mijloc de ridicare a moralului personalului.

Modernizarea echipamentelor militare existente, concomitent cu înzestrarea structurilor militare cu sisteme și echipamente de generație nouă, va reprezenta o altă direcție importantă, subsumată efortului pentru îndeplinirea obiectivelor militare naționale. Aceasta va viza asigurarea armamentului, echipamentului și tehnicii militare în cantitatea și calitatea necesare efortului de apărare. De asemenea, pentru realizarea capacității de planificare și acțiune integrată la nivelul SNS se vor iniția programele de înzestrare comune și în sistem interinstituțional.

A treia direcție strategică, în strânsă corelare cu primele două, este cea care vizează adaptarea, transformarea și dezvoltarea forțelor Armatei României, în concordanță cu realitatea politico-strategică, în conformitate cu standardele aliate. În acest sens se va urmări:

- menținerea unui nivel ridicat de operativitate pentru structurile din pachetul de forțe destinat asigurării Capacității de reacție imediată, denumită în continuare CRI, precum și pentru cele puse la dispoziția Alianței Nord-Atlantice, ca parte componentă a Forței consolidate de răspuns a NATO, denumită în continuare eNRF, și a Grupurilor tactice de luptă ale UE, denumite în continuare EUBG;

- asumarea rolului de națiune-cadru în implementarea unor inițiative pentru consolidarea prezenței aliate în regiune;

- adaptarea cadrului conceptual de constituire modulară, pregătire și întrebuințare a forțelor în funcție de misiune atât pe teritoriul național, cât și în afara acestuia;

- constituirea și operaționalizarea capabilităților de informații, supraveghere și recunoaștere, denumite în continuare ISR, de nivel brigadă și regiment;

- creșterea gradului de mobilitate și de protecție a forțelor;

- dezvoltarea și integrarea sistemului de comandă, control, comunicații, computere, informații, supraveghere și cercetare, denumit în continuare C4ISR, de nivel tactic, operativ și strategic, precum și interconectarea acestora cu sistemele specifice SNS și NATO;

- implementarea sistemului de recrutare, formare, pregătire și utilizare a rezervei voluntare;

- planificarea, organizarea și desfășurarea pregătirii, prin exerciții de mobilizare, a populației, teritoriului și a economiei naționale pentru creșterea rezilienței și pentru a face față oricărei situații de criză de securitate.

Acțiunile de transformare, în cadrul direcțiilor prezentate, vor fi detaliate în planuri de acțiune pentru realizarea obiectivelor propuse.

──────────
*1) Denumirea de "Sistem Național de Securitate" a fost introdusă și explicată în Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019.
*2) SUA, Germania, Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Polonia, Ungaria, Turcia, Azerbaidjan, Moldova și Republica Coreea.
──────────

Capitolul IV Capabilitățile de apărare și prioritățile realizării acestora

Pentru îndeplinirea misiunilor și a nivelului militar de ambiție, Armata României trebuie să dezvolte și să dețină capabilități credibile și sustenabile, definite prin procesul de planificare a apărării în următoarele domenii: comandă, control, comunicații, informații, angajare, proiecția forței, protecție și susținere.

Dezvoltarea capabilităților Armatei României se realizează prioritar pentru:

- structurile gata de luptă permanent, destinate supravegherii și avertizării timpurii, executării serviciului de luptă, intervenției la obiectivele militare, la criză teroristă și în situații de urgență;

- structurile cu capacitate de reacție imediată, destinate executării acțiunilor de luptă pe teritoriul național, prin reacție imediată, descurajare și demonstrație de forță;

- forțele nominalizate pentru componentele Forței consolidate de răspuns a NATO și pentru Grupurile tactice de luptă ale UE;

- forțele asumate în cadrul procesului NATO de planificare a apărării, prin țintele de capabilități, prin Planul UE de dezvoltare a capabilităților și prin Sistemul ONU de management al capabilităților pentru operații de menținere a păcii;

- capabilitățile destinate participării la implementarea proiectelor, programelor și inițiativelor de dezvoltare în cadrul multinațional asigurat de NATO și UE;

- alte structuri care asigură creșterea potențialului de angajare în acțiuni militare.

Constituirea, dezvoltarea și menținerea capabilităților se realizează având în vedere cerințele și acțiunile specifice în următoarele direcții: doctrină, organizare, pregătire, înzestrare, formarea liderilor militari, personal, infrastructură și interoperabilitate, astfel:

a) în domeniul doctrinar:

- dezvoltarea/armonizarea cadrului normativ pentru abordarea interinstituțională a securității și apărării naționale;

- continuarea procesului de acceptare și implementare a standardelor NATO la nivelul întregii structuri de forțe;

- participarea la dezvoltarea conceptului de contracarare a războiului hibrid;

- dezvoltarea cadrului normativ pentru executarea/ contracararea operațiilor speciale, în mediul urban, informaționale, psihologice și cibernetice;

- actualizarea reglementărilor în domeniul instruirii în Armata României, pentru asigurarea unui nivel ridicat de interoperabilitate.

b) privind organizarea structurii de forțe:

- transformarea Statului Major General în Statul Major al Apărării și operaționalizarea acestuia;

- dezvoltarea și perfecționarea structurii de forțe pentru a fi în măsură să își îndeplinească misiunile stabilite prin planurile de apărare naționale și/sau ale NATO;

- uniformizarea statelor de organizare ale structurilor de același tip, ale comandamentelor, marilor unități și unităților de luptă, sprijin de luptă și sprijin logistic, în acord cu cerințele Codului NATO de capabilități;

- constituirea capabilităților de cercetare, supraveghere și recunoaștere, de nivel brigadă și regiment, la nivelul categoriilor de forțe;

- finalizarea procesului de constituire și operaționalizare a Comandamentului Forțelor Întrunite, denumit în continuare CFÎ, și a Comandamentului de Divizie Multinațional pentru zona de Sud-Est a flancului estic al Alianței, denumit în continuare MNDSE HQ;

- dezvoltarea capabilităților medicale operaționale și consolidarea sistemului medical al Ministerului Apărării Naționale.

c) pentru pregătirea comandamentelor și instruirea forțelor:

- dezvoltarea programului național pentru realizarea unei pregătiri consolidate, la nivel întrunit, în cadru multinațional;

- conexarea exercițiilor planificate și desfășurate la nivel național cu cele NATO prin Programul militar de instruire și exerciții al Alianței;

- instruirea individuală și colectivă cu întrebuințarea lecțiilor învățate, a bunelor practici și transferul de experiență în scopul îndeplinirii misiunilor și sarcinilor specifice;

- optimizarea procesului de instruire pentru creșterea capacității de acțiune a structurilor/grupărilor de forțe;

- dezvoltarea, la nivel întrunit, a capacității militare naționale de instruire prin simulare;

- asigurarea coerenței și continuității sistemului de învățământ militar, precum și dezvoltarea relațiilor bilaterale cu alte instituții de învățământ din armatele statelor membre NATO și UE;

- îmbunătățirea calității infrastructurii instituțiilor de învățământ militar prin informatizare și asigurarea logisticii didactice, corespunzător perspectivelor de înzestrare a Armatei României.

d) pentru asigurarea înzestrării:

- achiziționarea de echipamente/tehnică critice pentru înzestrarea structurii de forțe și revitalizarea unor sisteme de echipamente și tehnică militară existente;

- continuarea derulării programelor de înzestrare și modernizare cu echipamente militare și inițierea unor programe noi pentru realizarea capabilităților asumate în cadrul NATO și UE, cu preponderență prin implicarea industriei naționale de apărare;

- modernizarea și asigurarea protecției sistemelor de comandă, control, comunicații, calculatoare, informații, supraveghere și cercetare, integrat la nivel național și interoperabil cu cel al Alianței;

- asigurarea suportului logistic pe durata ciclului de viață al echipamentelor și controlul costurilor asociate acestui proces;

- constituirea, completarea, precum și împrospătarea stocurilor, diferențiat, inclusiv prin prepoziționarea resurselor pentru apărare în contextul asigurării sustenabilității forțelor, în concordanță cu nivelul capacității operaționale, stabilită pentru fiecare pachet de forțe;

- participarea la programele, proiectele și inițiativele de dezvoltare a capabilităților de apărare în cadrul multinațional asigurat de NATO și UE.

e) în domeniul formării liderilor militari:

- dezvoltarea unei culturi organizaționale coerente, care să permită pregătirea liderilor militari în toate domeniile securității și apărării naționale;

- eficientizarea procesului de selecție, formare și perfecționare a liderilor militari;

- adaptarea permanentă a pregătirii liderilor militari la noile provocări ale mediului de securitate și dezvoltării tehnologice;

- formarea noii generații de lideri militari inovatori, flexibili, eficienți, cu experiență în teatre de operații și în comandamente aliate;

- asigurarea pregătirii profesionale a liderilor militari în vederea îndeplinirii cerințelor la nivel național, comunitar și aliat.

f) în domeniul personalului:

- asigurarea încadrării la nivelul calitativ și numeric planificat, atât în structurile naționale, cât și în structurile de comandă și de forțe ale NATO și UE;

- alinierea managementului resurselor umane la cele mai bune practici NATO și la consecințele generate de noul mediu de securitate;

- creșterea calității vieții militarilor prin asigurarea condițiilor de locuit, îmbunătățirea asistenței medicale, eficientizarea dialogului social și armonizarea cadrului legal privind salarizarea personalului, raportat la realitățile socio-economice naționale;

- formarea, pregătirea și utilizarea rezerviștilor voluntari și menținerea unui nivel ridicat al pregătirii pentru mobilizare a structurilor armatei.

g) pentru asigurarea infrastructurii:

- standardizarea infrastructurii marilor unități și unități de același tip pentru asigurarea cartiruirii și instruirii forțelor;

- dezvoltarea infrastructurii necesare dislocării forțelor aliate și prepoziționării de tehnică aparținând statelor aliate;

- corelarea infrastructurii militare cu misiunile, structura de forțe și procesul de dezvoltare a capabilităților militare;

- asigurarea facilităților necesare refacerii capacității de luptă a personalului forțelor proprii și/sau aliate;

- asigurarea sprijinului națiunii gazdă pentru forțele armate străine care se află în tranzit, staționează sau desfășoară operații pe teritoriul României;

- utilizarea în comun, la nivel interinstituțional, a facilităților de instruire și realizarea unui poligon de instruire pentru lupta urbană;

- înființarea bazelor militare și dezvoltarea fondului de locuințe pentru militari.

h) pentru realizarea interoperabilității forțelor:

- continuarea implementării standardelor NATO esențiale și extinderea aplicabilității acestora pentru dezvoltarea structurii de forțe;

- menținerea nivelului de interoperabilitate a forțelor, prin participarea la activitățile comune de instruire și planificare, organizate în cadrul asigurat de inițiativele NATO, UE și prin afilierea la comandamentele din structura de forțe NATO;

- corelarea procesului de standardizare cu programele de înzestrare a forțelor, de dezvoltare și modernizare a echipamentelor și materialelor.

Capitolul V Structura de comandă și structura de forțe a Armatei României

Structura de comandă asigură conducerea Armatei României pe timp de pace, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare și/sau a stării de război. La pace, conducerea se exercită de către autoritățile constituționale ale statului, pe trei niveluri - politic, politico-militar și militar, astfel:

- la nivel politic, conducerea apărării naționale se exercită de Președintele României, Parlamentul României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, denumit în continuare CSAT, și Guvernul României;

- la nivel politico-militar, conducerea Armatei României se exercită de către ministrul apărării naționale;

- la nivel militar, conducerea structurii de forțe a Armatei României se exercită de către șeful Statului Major General/Statului Major al Apărării.

La instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare și/sau a stării de război conducerea acțiunilor militare se realizează, la nivel strategic, de către comandantul Centrului Național Militar de Comandă, denumit în continuare CNMC, iar la nivel operativ de către CFÎ, și componentele/centrele operaționale ale SNS.

Relaționarea interinstituțională se realizează prin asigurarea implementării Concepției de realizare a sistemului de comunicații și informatic al Forțelor Armate, care să permită schimbul de date și informații în volum complet, protejat, și perfecționarea procedurilor de lucru în comun.

Pentru îndeplinirea misiunilor și sarcinilor specifice, structura de forțe a Armatei României este definită din punct de vedere organizațional, operațional și acțional.

Din punct de vedere organizațional, Armata României se constituie din trei categorii de forțe: forțe terestre, forțe aeriene și forțe navale. Pentru îndeplinirea unor sarcini și responsabilități specifice se constituie forțe pentru operații speciale și informații militare, forțe pentru sprijin logistic și forțe pentru comunicații, informatică și apărare cibernetică.

Forțele terestre asigură capabilitățile de manevră, de lovire și de protecție, în măsură să realizeze dislocarea, prezența, extinderea și continuitatea acțiunilor militare preponderent terestre în zonele de interes ale României și/sau aliaților, la pace, în situații de criză și pe timp de război. Asigură, prin rotație, capabilități de reacție imediată, precum și forțele care participă la operații și misiuni internaționale și a celor destinate Forței consolidate de răspuns a NATO și Grupurilor tactice de luptă ale UE, conform planurilor aprobate.

Structurile Forțelor Terestre vor cuprinde în principal: Statul Major al Forțelor Terestre; două comandamente de divizie (cu structurile de sprijin de luptă și logistic aferente); opt brigăzi luptătoare; două brigăzi de sprijin de luptă; o brigadă de cercetare, supraveghere și recunoaștere și trei baze de sprijin logistic.

Forțele aeriene: apără spațiul aerian național și spațiul aerian comun al Alianței, operaționalizează și mențin operaționalizarea forțelor și mijloacelor aeriene, sprijină celelalte categorii de forțe ale Armatei și participă la rezolvarea situațiilor de urgență și intervenție în sprijinul autorităților locale, precum și la îndeplinirea angajamentelor internaționale.

Structura Forțelor Aeriene va cuprinde în principal: Statul Major al Forțelor Aeriene; cinci baze aeriene; o brigadă de apărare antiaeriană; o brigadă de cercetare, supraveghere și recunoaștere și o bază de sprijin logistic.

Forțele navale desfășoară acțiuni militare, independent sau în cadrul unor grupări multinaționale, pentru asigurarea integrității spațiului maritim și fluvial, participarea la impunerea respectării legislației naționale și internaționale în apele teritoriale, zona contiguă și zona economică exclusivă, executarea operației de securitate maritimă și a intervenției pentru căutare-salvare pe mare și pe fluviu. De asemenea, asigură cercetarea permanentă a litoralului și a Mării Negre, sprijină celelalte categorii de forțe ale Armatei și participă la operații și misiuni internaționale, conform planurilor aprobate.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni, în compunerea Forțelor Navale se regăsesc în principal: Statul Major al Forțelor Navale; o flotă maritimă; o flotilă de fregate; o flotilă fluvială; o brigadă cercetare, supraveghere și recunoaștere și o bază de sprijin logistic.

Forțele pentru operații speciale și informații militare execută misiuni specifice de cercetare specială, acțiune directă și asistență militară, în mediile terestru, maritim și aerian, pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, independent sau în cooperare cu alte forțe naționale și/sau aliate, potrivit legii.

Aceste misiuni sunt îndeplinite de brigada pentru operații speciale și cea pentru informații militare, precum și de structuri specializate pentru operații speciale existente în organica Forțelor Aeriene și a Forțelor Navale.

Forțele pentru sprijin logistic asigură sprijinul logistic operațional și de susținere, necesar structurilor luptătoare și de sprijin de luptă, potrivit domeniilor de responsabilitate, prin structuri specializate pe funcțiuni - transport, sprijin logistic, medical, mentenanță, învățământ și instrucție.

Aceste misiuni sunt îndeplinite de structuri ale Comandamentului Logistic Întrunit și constau în: o bază logistică de sprijin și două baze logistice de susținere.

Forțele pentru comunicații, informatică și apărare cibernetică asigură, prin capabilități fixe și dislocabile, sprijinul de luptă pentru managementul, operarea și mentenanța infrastructurii, sistemelor și serviciilor de comunicații, informatică, securitate informațională și apărare cibernetică, în țară și în afara teritoriului național.

Îndeplinirea acestor misiuni și asigurarea conducerii forțelor se realizează prin Comandamentul Comunicațiilor, Informaticii și Apărării Cibernetice, șapte centre de comunicații și informatică, unități de sprijin de comunicații și informatică ale comandamentelor și marilor unități din compunerea categoriilor de forțe.

În cadrul structurii de forțe ale NATO, în România acționează: MND-SE HQ, Unitatea de Integrare a Forțelor NATO, denumită în continuare NFIU, Modulul de Comunicații Dislocabil, denumit în continuare DCM-"E", și Baza militară pentru asigurarea apărării antirachetă Deveselu.

Din punct de vedere operațional, Armata României se constituie din:

- structuri de comandă, control și comunicații: comandamentele operaționale ale categoriilor de forțe, Comandamentul Forței Întrunite, Comandamentul Logistic Întrunit, Comandamentul Comunicațiilor, Informaticii și Apărării Cibernetice, comandamente de divizie, de flotă, flotilă, centre de operații;

- structuri pentru asigurarea cu informații: mari unități și unități de cercetare, supraveghere și recunoaștere;

- structuri de angajare: mari unități și unități mecanizate, de infanterie, vânători de munte, operații speciale, tancuri, artilerie, poliție militară, operații psihologice, de infanterie marină, escadrile de aviație de luptă, aviație de instrucție, elicoptere de luptă și divizioane de nave de luptă la mare și fluviu;

- structuri de sprijin de luptă: mari unități și unități de rachete sol-aer, de apărare antiaeriană, de geniu de luptă, de protecție chimică, bacteriologică, radiologică și nucleară, denumită în continuare CBRN, de minare/deminare maritimă și pentru protecția demnitarilor militari români și străini pe teritoriul național;

- structuri de proiecție și mobilitate: escadrile de transport aerian tactic și de elicoptere de transport;

- structuri de sprijin logistic: mari unități și unități de logistică operațională pentru forțele terestre, aeriene, navale și comunicații și informatică, precum și baze logistice de susținere.

În scopul îndeplinirii misiunilor și sarcinilor militare desfășurate la nivel național și la nivel aliat, Armata României constituie, din punct de vedere acțional:

- structuri din pachetul de forțe gata de luptă permanent, pentru supraveghere și avertizare timpurie, sprijinul autorităților civile și antiterorism;

- structuri din pachetul de forțe cu capacitate de reacție imediată, pentru evitarea surprinderii și angajarea în acțiuni militare de intensitate redusă, menținerea integrității spațiului aerian al României - integrat în Sistemul Extins de Apărare Aeriană al NATO, controlul asupra apelor teritoriale, precum și pentru descurajare și reacție, pregătirea apărării obiectivelor importante din adâncimea strategică și punerea în aplicare a acțiunilor specifice pentru implementarea la nivel național a măsurilor NATO de răspuns la criză;

- structuri din pachetul de forțe cu capacitate de reacție rapidă pentru descurajarea unei agresiuni iminente;

- structuri din pachetele de forțe pentru apărarea strategică și/sau respingerea agresiunii;

- structuri care se constituie la mobilizare pentru regenerarea forțelor.

Resursele pentru îndeplinirea misiunilor și obiectivelor militare naționale cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, științifice, materiale și de altă natură, care vor fi alocate de către Guvernul României pentru asigurarea apărării naționale și îndeplinirea angajamentelor asumate pe plan internațional.

În domeniul resurselor umane numărul de posturi bugetate va rămâne constant, pe toată durata de aplicare a acordului politic, respectiv 81.129, și stă la baza estimării cheltuielilor de personal.

Nivelul resurselor financiare are ca punct de plecare bugetul aprobat pe anul 2015 și o creștere graduală pentru atingerea nivelului de 2% din PIB în anul 2017 și menținerea acestuia în următorii 10 ani, conform Acordului politic național privind creșterea finanțării pentru apărare. Acest nivel permite susținerea planificării bugetare multianuale a cheltuielilor militare pentru asigurarea previzibilității politicii de înzestrare cu tehnică de luptă modernă, precum și îmbunătățirea permanentă a calității vieții personalului militar și civil.

Totodată, cu resursele financiare asigurate prin programele, proiectele și inițiativele NATO sau UE se dezvoltă capabilitățile care sprijină atât îndeplinirea angajamentelor asumate în relația cu aceste organisme, cât și misiunile și sarcinile specifice, la nivel național.

Resursele materiale asigură gradul de înzestrare cu echipamente, prevăzut în Codul NATO de capabilități, în concordanță cu tipul de structură nominalizat pentru fiecare capabilitate în parte.

Atingerea nivelului planificat al capacității operaționale, în procesul de operaționalizare a structurilor, se va realiza prin revitalizarea, redistribuirea și asigurarea stării de operativitate tehnică a echipamentelor actuale, precum și prin înzestrarea acestora cu echipamente noi, implicând industria românească în realizarea produselor și serviciilor necesare Armatei României.

În cadrul derulării programelor de achiziție a echipamentelor majore se vor planifica și achiziționa elementele suportului logistic integrat, care să asigure susținerea utilizării acestora pe întreaga durată a ciclului de viață.

Executarea mentenanței echipamentelor militare se va asigura cu preponderență în cadrul structurilor proprii prin aprovizionarea cu piese de schimb și materiale, echipamente de testare și suport, instruirea personalului, asigurarea documentației tehnice și infrastructurii specifice, în facilitățile oferite de industria națională de apărare și/sau în cadrul de cooperare asigurat de apartenența la NATO și UE.

Resursele tehnologice și de cercetare vor asigura baza modernizării echipamentelor și tehnicii militare în scopul dezvoltării capabilităților necesare Armatei României pentru îndeplinirea misiunilor de apărare națională conform direcțiilor stabilite.

Capitolul VI Principii și concepte strategice și operaționale

Strategia militară definește principiile și conceptele strategice și operaționale, care asigură îndeplinirea obiectivelor militare naționale și misiunile stabilite.

Păstrând elementele de continuitate în asigurarea caracterului defensiv-activ al Strategiei militare a României, conceptele strategice privind capacitatea defensivă credibilă, restructurarea și modernizarea, precum și parteneriatul operațional intensificat își păstrează valabilitatea și în perioada 2016-2019, cu adaptarea acțiunilor conform direcțiilor precizate în actuala strategie.

Utilizarea elementului puterii militare pentru apărarea și promovarea intereselor naționale se va baza pe următoarele principii strategice: legitimitate, unitate de acțiune în context aliat, interdependența multidimensională, acțiune întrunită și interinstituțională, flexibilitate, inițiativa strategică și riposta proporțională.

Legitimitatea este dată de subordonarea Armatei României strict voinței poporului și realizarea oricărei acțiuni numai în cadru legal, național și internațional. Folosirea forței va respecta normele legale, morale, etice, politice și diplomatice, asigurând îndeplinirea obiectivelor militare și a misiunilor asumate.

Principiul unității de acțiune în context aliat se realizează în concordanță cu statutul României de țară membră a NATO și a UE și cu participarea Armatei României la apărarea colectivă/clauza de asistență mutuală, printr-o abordare unitară a amenințărilor.

Lărgirea spectrului riscurilor și amenințărilor neconvenționale, asimetrice și diversificarea tipologiei crizelor și conflictelor solicită o abordare interdependentă, multidimensională a amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților și un răspuns întrunit, interinstituțional, în medii de operare ostile, în condiții geoclimatice dificile, configurând o structură de forțe adecvată misiunii.

În raport cu specificul, durata și complexitatea misiunilor, Armata României dezvoltă și angajează capabilități adecvate, dimensionate și configurate modular, conform principiului flexibilității, pentru îndeplinirea întregii game de misiuni.

Inițiativa strategică asigură competitivitatea în timp a organizației militare și are ca scop definirea cadrului conceptual și a modului de implementare a obiectivelor politicii de apărare, configurarea, dimensionarea, pregătirea și înzestrarea Armatei României și transformarea organizației militare.

Riposta proporțională are la bază respectarea legilor războiului, prin corelarea mijloacelor și procedurilor folosite pentru atingerea obiectivelor militare cu efectele produse.

Conceptele strategice și operaționale, în accepțiunea prezentei strategii, descriu modul în care sunt angajate forțele armate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite și sunt ierarhizate astfel:

a) concepte instituționale - rezultă din Strategia națională de apărare a țării și Carta albă a apărării și descriu modul în care Armata României contribuie la asigurarea securității naționale în contextul implementării conceptului de securitate națională extinsă;

b) concepte de operare - definesc modul de aplicare, în practică, a artei și științei militare și reliefează modul în care acționează forțele armate în vederea implementării conceptelor instituționale la nivel strategic, operativ și tactic;

c) concepte funcționale - descriu modul de acțiune a forțelor armate, în domenii specifice/specializate.

Pentru fundamentarea măsurilor și acțiunilor privind îndeplinirea obiectivelor militare și a misiunilor sale, Armata României definește, utilizează și implementează, în principal și fără a se limita la acestea, următoarele concepte instituționale:

- credibilitatea strategică decurge din Strategia națională de apărare a țării și reprezintă ansamblul percepțiilor unor terți privind intențiile, determinarea și capacitatea instituției militare de a-și asuma și a duce la îndeplinire obiectivele care privesc asigurarea apărării naționale în raport cu angajamentele asumate. Depinde de: continuitate în promovarea unor principii și valori; previzibilitate, pe termen mediu și lung, în ducerea la îndeplinire a deciziilor asumate; transparență în planificarea resurselor necesare îndeplinirii obiectivelor asumate; dezvoltarea de capabilități militare, la nivel național sau în cadru multinațional;

- abordarea și planificarea interinstituțională constituie conceptul fundamental de operare prin care Armata României dezvoltă relații cu toate instituțiile și structurile naționale cu responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, precum și cu actori internaționali;

- reziliența presupune abilitatea SNS de a rezista unui atac și de a-și reveni în urma acestuia, dezvoltând capabilități suficiente de a anticipa și a contracara o amenințare, de a asigura condițiile de victorie și soluțiile optime de răspuns. Principalele măsuri care conduc la întărirea rezilienței, cu aplicabilitate nu numai la nivel militar, sunt: identificarea vulnerabilităților și a riscurilor asociate; dezvoltarea unui proces interinstituțional de luare a deciziilor; pregătire civilă și susținere militară a măsurilor luate; resurse/rezerve la dispoziție.

Conceptele de operare și funcționale utilizate în planificarea acțiunilor militare sunt:

- managementul integrat al crizelor - asigură configurarea unui sistem național integrat pentru: elaborarea, din timp, a planurilor naționale; realizarea oportună, simultană a acțiunilor de intervenție; implementarea integrată a măsurilor de răspuns; interoperabilitatea cu Sistemul NATO de Răspuns la Criză, sistemul UE de management al crizelor și cu alte sisteme similare existente pe plan internațional;

- protecția integrală asigură proiectarea și aplicarea unor măsuri de protecție active și pasive, pe mai multe niveluri, în spațiile de operare aerian, terestru, naval și cibernetic, pentru contracararea riscurilor și amenințărilor, pregătirea capabilităților pentru intervenție și a procedurilor de angajare preventivă;

- logistica integrată asigură cadrul necesar și capabilitățile care să permită dislocarea rapidă și susținerea forțelor proprii și aliate pe teritoriul național, în cooperare cu sistemele logistice ale țărilor aliate și cele ale structurii de comandă NATO, inclusiv libertatea de mișcare, trecerea rapidă a frontierelor de stat, transportul strategic și intrateatru.

Capitolul VII Concluzii

Strategia militară este documentul de referință care exprimă orientările și opțiunile fundamentale privind planificarea, constituirea și modul de întrebuințare a Armatei României, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare a statului român, în context național și aliat.

Pe baza evaluării mediului internațional de securitate și a posibilelor riscuri și amenințări la adresa securității statului român, Strategia militară detaliază misiunile Armatei României, pentru apărarea intereselor și valorilor naționale și aliate și urmărește realizarea unei armate moderne, flexibile și eficiente, capabile să execute întreaga gamă de misiuni, de la cele de management al crizelor, până la acțiuni de luptă de mare intensitate.

În contextul susținerii obiectivelor din domeniul securității, stabilite prin Strategia națională de apărare a țării și Carta albă a apărării, Armata României va fi în măsură să descurajeze și să contracareze o eventuală agresiune armată asupra teritoriului național și să participe la descurajarea și respingerea unei agresiuni în cadrul aliat. România își consolidează apărarea națională și prezervă interesele naționale în Marea Neagră și la fluviul Dunărea, independent, până la activarea mecanismelor de funcționare tip "Articol 5"/NATO sau "Articol 42/7"/TEU, precum și prin dezvoltarea cooperării cu aliații din proximitate și inițiativele regionale de cooperare militară.

Armata României va contribui, de asemenea, la promovarea stabilității regionale și Euro-Atlantice, prin participarea la operații de răspuns la criză, sub comandă NATO, UE, ONU și OSCE și în cadrul coalițiilor. Nu în ultimul rând, va participa la asigurarea securității interne pe timp de pace, la sprijinul organelor administrației publice centrale și locale, în situații de urgențe civile, potrivit legii.

Derularea procesului de transformare a Armatei României, în consens cu cele desfășurate în cadrul NATO și UE, impune implementarea integrală a Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă.

Abordarea cuprinzătoare, prin stabilirea unor modalități concrete de cooperare interinstituțională, reprezintă un factor primordial în realizarea unui proces decizional logic și eficient, precum și a unei structuri de comandă și control integrată, suplă și standardizată.

Obiectivele Strategiei militare a României vor putea fi îndeplinite numai cu atragerea și menținerea unei resurse umane pregătite corespunzător, formarea liderilor militari și asigurarea resurselor necesare dezvoltării capabilităților Armatei României.

Armata României, subordonată exclusiv voinței poporului, va rămâne garantul suveranității, al independenței și al unității statului, al integrității teritoriale a țării și al democrației constituționale, îndeplinindu-și misiunile ce-i revin.

----