Decizia nr. 417/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Babetto Orazio în Dosarul nr. 3.752/280/2013 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.478D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Marian Diaconescu din Baroul Argeș, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate care apreciază că dispozițiile art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituționale în raport cu art. 44 din Constituție și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

4. În continuare, arată că participanții la procedura executării silite sunt creditorul, debitorul și alți participanți, dar și terți care, într-o situație ca cea din prezenta cauză, au la îndemână două posibilități, fie contestația la executarea silită, fie o altă acțiune separată, reală imobiliară în realizarea dreptului lor.

5. Dispozițiile legale criticate ar fi constituționale în măsura în care s-ar aplica doar participanților la executarea silită care au avut cunoștință de actele de executare silită întocmite, care au cunoscut nemijlocit începerea executării silite, și și-au asumat toate riscurile continuării unei asemenea proceduri, dar care nu acționează în vreun fel.

6. Or, apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate a fost privat de dreptul său de proprietate dobândit în condițiile legii atât timp cât nu a știut și nu a putut să prevadă faptul că adjudecatarul și-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate. Dispoziția legală criticată este neconstituțională, deoarece înlătură dreptul de proprietate al terților fără ca aceștia să fi avut posibilitatea să participe la executarea silită, fără să fi avut cunoștință de o asemenea executare și fără să fi fost previzibilă crearea unei asemenea situații.

7. Mai arată că din anul 1990, în materia cărții funciare, nu a existat o normă legală care să oblige proprietarii de imobile ca, într-un anumit termen, să își întocmească documentația cadastrală și să le intabuleze în cartea funciară. Astfel, autorul excepției de neconstituționalitate nu avea, până în anul 2005, când a avut loc licitația publică, obligația să își intabuleze dreptul său de proprietate în cartea funciară.

8. În concluzie, solicită admiterea excepției și depune concluzii scrise.

9. Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, respectiv prin

Decizia nr. 388 din 27 mai 2015 , și, întrucât apreciază că nu au apărut elemente noi de natură a schimba soluția Curții, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

10. În replică, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate precizează că decizia menționată se referă la reaua sau buna-credință a terțului sau a adjudecatarului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

11. Prin Încheierea din 6 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.752/280/2013, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Babetto Orazio într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revendicare imobiliară.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție. Potrivit Legii fundamentale dreptul de proprietate nu se poate pierde decât prin expropriere pentru interesul public, nemaifiind prevăzută nicio altă modalitate de pierdere a proprietății.

13. Judecătoria Pitești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

19. Însă, având în vedere că textul de lege criticat, reglementând un termen special de prescripție, reprezintă o normă de dreptul substanțial al cărei regim juridic este dat de legea în vigoare la data nașterii raportului juridic, se reține ca obiect al excepției dispoziția legală în vigoare la data încheierii actului de adjudecare, respectiv 29 aprilie 2005, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale (în acest sens a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 388 din 27 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2015).

20. Așadar, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă din 1865, în redactarea anterioară modificării acestora prin

Legea nr. 459/2006 , texte de lege care aveau următorul cuprins: "Orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripție curge și împotriva dispăruților, minorilor și a persoanelor puse sub interdicție."

21. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că actul de adjudecare este un act de autoritate publică întocmit cu respectarea normelor și formalităților legale, iar persoana care dobândește bunul valorificat prin vânzarea la licitația publică este convinsă că a participat la o procedură legală, desfășurată cu respectarea strictă a exigențelor legale în materia executării silite, prin procedura execuțională privind adjudecarea urmărindu-se realizarea efectivă a dreptului și restabilirea urgentă a ordinii sociale esențiale statului de drept (în acest sens, a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 388 din 27 mai 2015 , paragrafele 13-14).

23. Așadar, Curtea observă că, potrivit art. 517 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, un exemplar de pe actul de adjudecare se predă dobânditorului pentru a-i servi ca titlu de proprietate și pentru a fi înscris în cartea funciară. În temeiul dispoziției legale criticate, de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, orice persoană care pretinde un drept asupra imobilului trebuie să exercite acțiunea în termen de 3 ani de la această dată. După împlinirea acestui termen orice acțiune este stinsă.

24. Dispoziția legală criticată, prin instituirea termenului special de prescripție, contribuie la protecția juridică a adjudecatarului și la stabilitatea raporturilor juridice și nu împiedică cu nimic persoanele care pretind un drept asupra imobilului să-și valorifice respectivul drept în termenul prevăzut. O asemenea prevedere legală reprezintă în sine o limitare a accesului liber la justiție, limitare proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, respectiv stabilitatea raporturilor juridice. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57) și că el poate fi supus la restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau de decădere; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93). Prin executarea silită se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Astfel, stabilirea unui termen pentru exercitarea cererii de evicțiune, având ca reper data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, este unul obiectiv, orice persoană putând introduce o atare acțiune, publicitatea adjudecării reprezentând un aspect care favorizează introducerea cererii în termen.

25. Raportat la textul de lege criticat, Curtea reține că prin reglementarea unui asemenea termen de prescripție, aspect care vizează în mod direct accesul liber la justiție al titularului dreptului acțiunii în evingere și în subsidiar dreptul de proprietate privată, nu se aduce atingere acestui din urmă drept fundamental, întrucât stabilirea conținutului și limitelor dreptului de proprietate - cărora li se subsumează reglementările în cauză - implică, în mod necesar, o structurare a conținutului său în considerarea drepturilor și intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează circumstanțele valorificării în condiții optime a dreptului de proprietate privată.

26. De aceea, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 din Codul de procedură civilă din 1865 în raport cu art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată nu poate fi primită.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Babetto Orazio în Dosarul nr. 3.752/280/2013 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă din 1865, în redactarea anterioară modificării acestora prin

Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Pitești - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.