Decizia nr. 339/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petruș Dobrotă în Dosarul nr. 323/44/2015 al Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.440D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că autorul excepției de neconstituționalitate solicită, de fapt, modificarea soluției legislative.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 18 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 323/44/2015, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petruș Dobrotă, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă se îngrădește accesul la justiție al celui care nu poate invoca o hotărâre judecătorească cu același obiect și cauză, dar în care nu a fost parte. Prin astfel de hotărâri contrarii se dă naștere unei practici neunitare fără a avea nicio posibilitate de revizuire a hotărârii ulterioare. Prin impunerea identității de părți și nu doar a obiectului și a cauzei se încalcă drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de nenumărate ori de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se ajunge la situația în care aceeași lege îndreptățește un justițiabil și lezează pe un altul, în funcție de interpretarea judecătorului. Astfel, dispozițiile legale criticate îngrădesc dreptul la anularea hotărârii ulterioare în măsura în care există alte hotărâri bazate pe același obiect și cauză.

6. Autorul excepției a mai arătat că, prin dispozițiile art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se îngrădește dreptul celor în privința cărora s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească definitivă de a beneficia de acest mecanism prin care se asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, întrucât decizia pronunțată într-un recurs în interesul legii produce efecte doar pentru viitor.

7. Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Aceasta arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care să se poată exercita această cale de atac.

8. Prevederile legale invocate sunt norme de procedură, iar în conformitate cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac și modul în care pot fi probate. Se mai arată că dispozițiile criticate nu aduc atingere egalității în fața legii și liberului acces la justiție întrucât reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, menționând jurisprudența relevantă a Curții Constituționale.

11. De asemenea, mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații.

12. Avocatul Poporului apreciază că nu se aduce atingere accesului liber la justiție, întrucât acesta semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătorești, nu îngrădesc, ci permit accesul liber la justiție.

13. Se mai arată că scopul recursului în interesul legii este acela de a uniformiza aplicarea legii pe viitor, împiedicând perpetuarea practicii neunitare, iar normele interpretative edictate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nu pot retroactiva. Potrivit dispozițiilor procedurale, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevederi ce au următorul conținut:

- Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;"

- Art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă: "(2) Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese."

17. În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

19. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2), Curtea, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări; competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", sens în care este

Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005.

20. Or, autorul excepției de neconstituționalitate critică faptul că ipoteza legală criticată privește o triplă condiție, în sensul că, pentru a se putea folosi de calea de atac extraordinară a revizuirii trebuie să existe o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză. Mai exact, acesta critică că nu se permite și altei persoane care nu a fost parte într-un dosar, fiind deci terț, să promoveze revizuirea beneficiind de o hotărâre judecătorească ulterioară mai favorabilă persoanei care este parte în acel dosar. Însă, legiuitorul a dorit ca numai partea ale cărei drepturi au fost afectate prin încălcarea autorității de lucru judecat a unei prime hotărâri judecătorești printr-o hotărâre judecătorească ulterioară care vizează aceeași persoană să poată invoca respectiva cale de atac a revizuirii, în condiții strict reglementate de lege. Cu alte cuvinte, opțiunea legiuitorului a fost determinată de faptul că o hotărâre judecătorească potrivnică trebuie să privească aceeași parte care și-a văzut stabilite drepturile printr-o hotărâre judecătorească anterioară și a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.

21. Curtea constată că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă un element component al principiului securității raporturilor juridice, principiu care derivă, în mod implicit, din dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție în componenta sa referitoare la statul de drept. De aceea, repunerea în discuție a autorității de lucru judecat poate fi realizată doar în anumite condiții strict și limitativ reglementate prin lege prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii. În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă și a impus condiția implicită de a exista o identitate a părții care promovează calea de atac extraordinară a revizuirii, limitând efectele revizuirii la cazul respectiv (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). Reglementarea menționată este una rezonabilă, de natură a proteja drepturile și interesele legitime ale persoanelor aflate în diverse raporturi juridice. Aceste prevederi legale se aplică, de altfel, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

22. În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 16 privind egalitatea în drepturi și nici a art. 21 privind accesul liber la justiție. De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu sunt incidente în cauză.

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că ele vizează efectele hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării unui recurs în interesul legii. În cazul de față, nu există o astfel a hotărâre a instanței supreme, existând, potrivit afirmațiilor autorului excepției de neconstituționalitate, doar o solicitare a acestuia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a promova un astfel de recurs în interesul legii care să vizeze drepturile militarilor români detașați în cadrul unor misiuni internaționale. În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu sunt, de fapt, aplicabile în cauza de față, neavând legătură cu soluționarea ei, fapt ce conduce, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care prevede că aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petruș Dobrotă în Dosarul nr. 323/44/2015 al Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.