Decizia nr. 498/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Puskas-Valentin Zoltan - judecător

Daniela-Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zorica Șimonca în Dosarul nr. 5.355/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.880D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Arată că, din motivarea excepției, rezultă că se dorește ca și judecătoria învestită cu o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată să poată sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept. Or, potrivit textului de lege criticat, scopul acestei instituții este acela de a se da o dezlegare cu privire la o chestiune de drept de care depinde soluționarea fondului cauzei, ceea ce nu este cazul într-o procedură privind o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată. Apreciază că și în această ipoteză există instrumente procedurale care pot fi folosite, și anume promovarea unui recurs în interesul legii care să ducă la dezlegarea problemei de drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 18 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.355/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zorica Șimonca, cu ocazia soluționării unei plângeri împotriva soluției de clasare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că judecătoriile sunt învestite cu soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, de cele mai multe ori, în ultimă instanță, situație în care hotărârile pronunțate de acestea sunt definitive. Cu toate acestea, completele de judecată ale judecătoriilor nu au posibilitatea, atunci când judecă în ultimă instanță, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept.

6. Judecătoria Satu Mare - Secția penală arată că judecătoriile sunt învestite cu soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată și pronunță hotărâri definitive, așa cum prevede art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, exceptând situațiile prevăzute de art. 341 alin. (9) din același act normativ. Astfel, ar putea să apară chestiuni de drept care să rămână nelămurite și de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei, judecătoriile nefiind printre instanțele enumerate la art. 475 din Codul de procedură penală ca putând să ceară lămurirea unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei cu toate că urmează să pronunțe o hotărâre definitivă.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Apreciază că autoarea excepției dorește de fapt completarea textului de lege criticat, ceea ce excede competenței Curții Constituționale. În subsidiar, arată că pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept este o instituție nouă, menită să asigure o practică unitară, prin interpretarea de către instanța de casație a unor texte de lege care ar fi susceptibile de interpretări contradictorii sau cel puțin diferite. Având în vedere faptul că de lege lata există o singură cale de atac ordinară, cea a apelului, s-a introdus posibilitatea ca instanța de judecată învestită cu soluționarea apelului, deci cu soluționarea în ultimă instanță a cauzei, să poată solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept. În final, apreciază că cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 sunt valabile, mutatis mutandis, și în ceea ce privește prezenta cauză, astfel încât dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală sunt conforme cu prevederile art. 21 din Constituție.

9. Avocatul Poporului arată că, "împrejurarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, doar de către un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, este justificată prin faptul că hotărârea instanței de fond sau a celei de apel poate fi supusă căilor de atac prevăzute de lege". De asemenea, apreciază că, "în cazul în care instanțele de judecată de fond sau apel ar avea posibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă s-ar putea confrunta cu o avalanșă de sesizări în acest sens". Totodată, apreciază că "sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, doar în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, asigură părților un cadru procesual stabil, ceea ce determină previzibilitatea desfășurării procesului, corespunzător noii viziuni a reglementării procesual penale". Astfel, apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere esenței accesului liber la justiție, părțile având posibilitatea să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, să beneficieze de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

13. În opinia autoarei excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, titularii cererii de sesizare pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pot fi un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, care sunt învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. Părțile pot solicita instanței de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile, însă instanța are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării.

15. În acest context, din analiza încheierilor pronunțate de instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, pe de-o parte, autoarea excepției nu a solicitat instanței de judecată sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la o chestiune de drept, de a cărei lămurire depindea soluționarea pe fond a cauzei sale, iar, pe de altă parte instanța de judecată nu a apreciat necesar să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile. Totodată, analizând încheierea de sesizare a instanței de contencios constituțional, Curtea reține că Judecătoria Satu Mare - Secția penală a analizat legătura cu soluționarea cauzei raportat la faptul că există situații în care judecătoria soluționează cauze în ultimă instanță, astfel că "ar putea să apară chestiuni de drept care să rămână nelămurite și de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei".

16. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că se pune în discuție o problemă ipotetică, ce nu are legătură cu soluționarea cauzei, de vreme ce instanța de judecată din dosarul în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, nu a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile.

17. Astfel, conform

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zorica Șimonca în Dosarul nr. 5.355/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2016.