Decizia nr. 425/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de lichidatorul judiciar Delfinul IPURL din Constanța în Dosarul nr. 1.126/222/2015 al Judecătoriei Dorohoi, care formează obiectul Dosarului nr. 1.238D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a transmis note scrise prin care susține admiterea criticilor de neconstituționalitate formulate cu privire la noțiunea "conducătorii unităților", cuprinsă în dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 333/2003 .

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și precizează că prevederile legale criticate sunt clare, precise și predictibile pentru destinatarii lor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 2 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.126/222/2015, Judecătoria Dorohoi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta lichidator judiciar Delfinul IPURL din Constanța într-o cauză având ca soluționarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece sintagma "conducătorilor unităților" este neclară și nu distinge între situații juridice distincte. Astfel, prevederile de lege criticate permit angajarea răspunderii juridice a conducătorului de la data constatării și aplicării sancțiunii, fără să țină seama de ipoteza în care o altă persoană deținea funcția de conducere la data săvârșirii contravenției sau de ipoteza lichidatorului judiciar care are rolul de a lichida și a radia societatea falită. În actuala formulare, dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 333/2003

încalcă principiul legalității pedepsei enunțate atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dând astfel naștere la abuzuri, în sensul că stabilesc în sarcina unei/unor persoane sancțiuni, fără a ține seama de persoana făptuitorului/contravenientului, și nici de prevederile legilor speciale, respectiv

art. 57 alin. (11) din Legea nr. 85/2014 . "Practicianul în insolvență, în calitatea sa de organ care aplică procedura, nu va putea fi sancționat sau obligat la plata oricăror cheltuieli de judecată, amenzi, daune sau oricăror altor sume, de către instanța de judecată sau de altă autoritate, pentru fapte sau omisiuni imputabile debitorului". În susținerea criticilor de neconstituționalitate invocă

Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014 , prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "conducătorilor" cuprinsă în dispozițiile

art. 8^2 alin. (3) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008

privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituțională.

7. Judecătoria Dorohoi consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu clarifică noțiunea de "conducători", fiind astfel caracterizate prin nepredictibilitate. Astfel, justițiabilul, fie el și neprofesionist, este lipsit de posibilitatea de a prevedea efectele concrete ale normei juridice.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că, deși textul de lege criticat nu distinge între categoria conducătorilor titulari sau înlocuitori ai acestora, actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea instituțiilor menționate la

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

conțin prevederi de natură a clarifica responsabilitățile conducătorilor titulari și a înlocuitorilor acestora, existând obligația emiterii unor acte prin care se dispune înlocuirea, pe o perioadă limitată a conducătorului titular, precum și categoriile de responsabilități delegate persoanelor înlocuitoare. Consideră că textul legal criticat nu este neclar și că esența criticii formulate ține de interpretarea pe care organul de control o face cu privire la acest text și de modul său de aplicare, aspecte ce nu intră în sfera controlului de constituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 4 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, având următorul cuprins: "Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1)". Prevederile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins: "Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de

Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora".

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită".

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, mai întâi, că această excepție a fost ridicată de petenta Delfinul IPURL din Constanța, lichidator judiciar, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii acesteia împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003 . Prin

art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003

este stabilită drept contravenție fapta de a nu lua măsurile de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 și la art. 18 alin. (2) și (3) din lege.

15. De asemenea, Curtea reține că prevederile

art. 4 din Legea nr. 333/2003 , care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, instituie reguli generale privind asigurarea pazei obiectivelor, bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu de unitățile prevăzute de lege stabilind că răspunderea, în acest sens, revine conducătorului unității. În același timp, Curtea observă că dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 333/2003

stabilesc că "nerespectarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală".

16. În aceste condiții, Curtea constată că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate este modul de interpretare și aplicare a legii în cauza dedusă judecății instanței judecătorești.

17. Cât privește invocarea în susținerea excepției a

Deciziei nr. 411 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, Curtea precizează că, prin această decizie, instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma "conducătorilor" cuprinsă în dispozițiile

art. 8^2 alin. (3) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008

privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituțională reținând, în esență că "în ipoteza în care, între data săvârșirii faptei și data constatării contravenției și aplicării sancțiunii, conducătorul operatorului economic s-a schimbat, altă persoană îndeplinind funcția de director general/director decât cea sau cele care au săvârșit fapta contravențională, textul de lege criticat permite sancționarea unei persoane pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, prezumând vinovăția conducătorului în funcție la data constatării și aplicării sancțiunii contravenționale". Curtea subliniază că soluția și considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis, în privința prevederilor

art. 4 din Legea nr. 333/2003 , având în vedere că ipoteza legislativă criticată care se referă la răspunderea pentru asigurarea măsurilor de pază prevăzute de lege, vizează o altă soluție normativă decât cea constatată ca fiind neconstituțională. În plus, Curtea observă că, în cauza de față, sancțiunea contravențională a fost aplicată lichidatorului judiciar și nu unei persoane fizice care să fi îndeplinit funcția de conducător al unității ulterior datei săvârșirii contravenției. A stabili dacă lichidatorul judiciar este ținut de respectarea obligațiilor legale ce revin unității debitoare, în temeiul

Legii nr. 333/2003 , reprezintă aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, revenind așadar instanței judecătorești, și nu Curții Constituționale.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de lichidatorul judiciar Delfinul IPURL din Constanța în Dosarul nr. 1.126/222/2015 al Judecătoriei Dorohoi.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Dorohoi și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.