Decizia nr. 456/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Petru Mereu în Dosarul nr. 773/59/P/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.384 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părțile Rodica Cădărescu și Viorel Cădărescu au depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, în mod contrar susținerilor autorului excepției, textul criticate prevede, în mod expres, care sunt situațiile în care poate fi reluată urmărirea penală, ca urmare a redeschiderii acesteia, nesubzistând criticile acestuia referitoare la inexistența unor astfel de condiții legale. Se susține, totodată, că, în mod evident, redeschiderea urmăririi penale poate avea loc doar înaintea împlinirii termenului prescripției speciale, așa încât nu poate fi vorba despre incidența sine die, în orice cauză penală, a textului legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 14 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. 773/59/P/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Petru Mereu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei cereri de respingere a unei cereri a parchetului, de confirmare a unei ordonanțe prin care a fost infirmată o rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de autorul excepției, considerându-se că, în condițiile în care, prin sentință penală, a fost respinsă plângerea împotriva aceleiași rezoluții, există autoritate de lucru judecat.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că textul criticat nu prevede suficient de explicit situațiile și condițiile în care se poate dispune infirmarea unei soluții de către procurorul ierarhic superior. De asemenea, se susține că, prin caracterul său general, textul criticat creează, de fapt, o cale de atac lăsată la îndemâna procurorului, prin care acesta poate înfrânge autoritatea de lucru judecat. Se arată, în acest sens, că, în condițiile în care legea nu distinge, procedura instituită prin art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală permite procurorului ierarhic superior să infirme chiar și o ordonanță care a fost supusă verificării judecătorului, aspect ce reprezintă, în mod indirect, o veritabilă cale de atac de care părțile interesate se pot prevala.

7. Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 16, 21 și 129 din Constituție. În acest sens, au fost reiterate argumentele formulate de autorul excepției.

8. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 496 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015. Se arată că dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii și fără discriminări, motiv pentru care acestea sunt conforme cu prevederile art. 16 din Constituție. Se mai susține că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt în acord și cu dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală, câtă vreme redeschiderea urmăririi penale, chiar și în situația invocată de autorul excepției, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în condițiile arătate în cuprinsul său, motiv pentru care acesta nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție. Se susține, totodată, neîncălcarea prin prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a dispozițiilor constituționale ale art. 21. Se arată că, în situația redeschiderii urmăririi penale, pentru motivele arătate în ordonanță, urmează ca, după efectuarea actelor de urmărire penală, să fie pronunțată o nouă soluție de către organul de urmărire penală, soluție împotriva căreia persoana interesată poate formula plângere și că o eventuală depășire a unui termen rezonabil în cursul urmăririi penale nu echivalează cu încălcarea accesului liber la justiție. Se mai arată că redeschiderea urmăririi penale are ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, împotriva căreia, de asemenea, persoana interesată poate formula plângere. Se susține că nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 129 din Constituție, întrucât legiuitorului îi revine atribuția exclusivă de reglementare a căilor de atac și a modului de exercitare a acestora. Se menționează faptul că prevederile art. 335 din Codul de procedură penală se completează cu cele referitoare la reluarea urmăririi penale și la plângerea împotriva măsurilor și actelor efectuate în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu poate fi susținută lipsa de precizie sau de previzibilitate a textului criticat.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 335 alin. (1) Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispozițiile art. 317 se aplică în mod corespunzător".

14. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în fapt, prin Rezoluția nr. 426/P/2010 din 20 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, conform art. 209 și 228 din Codul de procedură penală din 1968 raportat la art. 10 lit. a) și f) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de autorul excepției. Împotriva acestei rezoluții a fost formulată plângere, care a fost soluționată, fiind respinsă, prin Rezoluția nr. 73/11/2011 din 7 februarie 2011 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva acesteia din urmă, a fost formulată plângere, care, la rândul său, a fost respinsă, prin Sentința penală nr. 71/17 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. La data de 26 mai 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a infirmat Rezoluția nr. 426/P/2010 din 20 decembrie 2010, a dispus redeschiderea urmăririi penale, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, invocând neobservarea de către procurorul emitent a unor aspecte ale cauzei reflectate în actele existente la dosar și a solicitat judecătorului de cameră preliminară confirmarea acestei soluții, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.

16. Referitor la critica de neconstituționalitate astfel formulată, Curtea reține că, potrivit art. 332 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmărirea penală este reluată în caz de: a) încetare a cauzei de suspendare; b) restituire a cauzei de către judecătorul de cameră preliminară; c) redeschidere a urmăririi penale, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Potrivit art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată în următoarele situații: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

17. Totodată, conform art. 315 alin. (1) din Codul de procedură penală, clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării; b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, mai sus enumerate.

18. În aceste condiții, în aplicarea dispozițiilor art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, prevederile art. 335 din același cod reglementează reluarea, în caz de redeschidere a urmăririi penale prevăzând, la alin. (1), că dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, măsură ce urmează a fi suspusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, potrivit art. 335 alin. (4) din același cod.

19. Pe de altă parte, conform art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, împotriva soluțiilor de clasare, se poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, la procurorul ierarhic superior celui care a dispus această soluție. De asemenea, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 din Codul de procedură penală poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În completare, alin. (2) al aceluiași art. 340 prevede că dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul de 20 de zile, prevăzut la art. 338 din Codul de procedură penală, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. Soluționarea unei astfel de plângeri de către judecătorul de cameră preliminară este reglementată la art. 341 din Codul de procedură penală, care prevede, printre altele, la alin. (6) lit. a), că, în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, iar, la alin. (7) pct. 1, că, în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă, prevăzând, totodată, la pct. 2 lit. a), că, în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, plângerea poate fi respinsă ca nefondată, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, și exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. În continuarea reglementării acestei proceduri, art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prevede că încheierea judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile anterior analizate, prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, este definitivă.

20. Analizând sistematic dispozițiile procesual penale mai sus arătate, Curtea reține că legiuitorul a înțeles să supună redeschiderii urmăririi penale, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală toate soluțiile de clasare, inclusiv cele rămase definitive, conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, în măsura în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția clasării constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea.

21. Curtea constată că, într-adevăr, în aplicarea dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a procedat la definirea expresă a noțiunii de "împrejurare pe care se întemeia clasarea". Cu toate acestea, Curtea reține că împrejurările pe care poate fi întemeiată soluția clasării sunt enumerate de către legiuitor, în mod expres și limitativ, prin dispozițiile art. 315 alin. (1) din Codul de procedură penală, așa încât aprecierea lipsei existenței acestei împrejurări este, de fapt, o problemă de aplicare a legii de către procurorul ierarhic superior celui care dispune soluția clasării, și nu o problemă de constituționalitate.

22. Referitor la sfera noțiunii de "autoritate de lucru judecat", Curtea reține că aceasta este prevăzută în Codul de procedură penală în vigoare, prin reglementarea, la art. 6 din acest cod, printre principiile și limitele aplicării legii procesual penale, a principiului Ne bis in idem, potrivit căruia, nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

23. Acest principiu reprezintă transpunerea în legislația procesual penală românească a prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit paragrafului 1 al articolului anterior menționat, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

24. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sintagma "procedură penală" din cuprinsul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție trebuie interpretată având în vedere sfera noțiunilor de "acuzație în materie penală" și "pedeapsă" la care fac trimitere art. 6 și art. 7 din Convenție. În vederea determinării înțelesului noțiunii de "acuzație în materie penală" instanța europeană a stabilit trei criterii, denumite "criteriile Engel", arătând că pentru a putea reține existența unei acuzații în materie penală în sensul Convenției, trebuie avute în vedere încadrarea juridică a infracțiunii în temeiul legislației naționale, natura infracțiunii și severitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o suporte. S-a arătat, totodată, că ultimele două criterii sunt alternative, nefiind obligatorie îndeplinirea lor în mod cumulativ (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 1976, pronunțată în cauza Engel și alții împotriva Olandei). În ceea ce privește interzicerea, prin art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, a urmăririi penale sau a judecării unei persoane pentru aceeași "infracțiune", aceasta trebuie înțeleasă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ca având în vedere fapte identice sau care au fost, în mod esențial aceleași, implicând aceeași persoană și fiind indisolubil legale în timp și în spațiu. Astfel, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție interzice reînceperea unei proceduri penale după finalizarea ei printr-o decizie definitivă, care, conform legislației naționale, a dobândit autoritate de lucru judecat, atunci când părțile nu mai pot face apel la căi de atac suplimentare. Prin urmare, deciziile susceptibile de o cale de atac ordinară nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, însă, potrivit aceleiași jurisprudențe, căile de atac extraordinare nu pot fi luate în calcul la stabilirea naturii definitive a unei decizii. (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 2014, pronunțată în cauza Glantz împotriva Finlandei, paragraful 48-55)

25. Cu toate acestea, paragraful 2 al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție prevede, în mod expres, că dispozițiile paragrafului 1 al aceluiași art. 4 nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a Statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Este reglementată, astfel, o excepție de la principiul ne bis in idem, ce dă prioritate înfăptuirii justiției, respectiv interesului public al aflării adevărului, în detrimentul interesului privat al persoanei urmărite sau judecate penal.

26. Prin raportare la normele europene mai sus analizate, Curtea constată că, în situația invocată de autorul excepției, atribuția procurorului ierarhic superior de a dispune redeschiderea urmăririi penale în situația preexistenței unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, pronunțată conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, de respingere a plângerii formulate împotriva soluției procurorului ierarhic superior prin care acesta a respins plângerea împotriva soluției de clasare dispusă de procurorul care a controlat și a supravegheat urmărirea penală, nu echivalează cu încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât exercitarea acestui drept presupune descoperirea unor elemente noi ale cauzei, de natură a justifica emiterea ordonanței de redeschidere.

27. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie aplicarea de către legiuitor a principiului aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală, ce are la bază imperativul înfăptuirii justiției, dar și a principiului constituțional al controlului ierarhic specific activității procurorilor, prevăzut la art. 132 alin. (1) din Constituție.

28. Curtea constată, de asemenea, că, în cazul redeschiderii urmăririi penale de către procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, procedura judiciară continuă prin aplicarea prevederilor art. 335 alin. (4)-(5) din același cod. Conform alin. (4) teza întâi al art. 335 anterior referit, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Potrivit acelorași dispoziții legale, judecătorul de cameră preliminară hotărăște cu privire la ordonanța procurorului ierarhic superior de redeschidere a urmăririi penale, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Totodată, alin. (4) al aceluiași art. 335 din Codul de procedură penală prevede că judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

29. Curtea constată că, după confirmarea redeschiderii, în etapa urmăririi penale, se procedează conform art. 307-319 din Codul de procedură penală, la aducerea la cunoștință a calității de suspect, la punerea în mișcare a acțiunii penale, la extinderea urmăririi penale sau la schimbarea încadrării juridice, precum și la înștiințarea despre clasare, despre renunțarea la urmărirea penală și despre continuarea urmăririi penale la cererea suspectului sau inculpatului și despre dreptul de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. Totodată, plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se soluționează cu respectarea contradictorialității și oralității, ca elemente esențiale ale egalității armelor și ale dreptului la un proces echitabil, Curtea statuând, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, că dispozițiile procesual penale ce normează în această materie trebuie să prevadă posibilitatea părților, subiecților procesuali principali și procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observațiile depuse judecătorului de cameră preliminară, pentru realizarea acestor garanții fiind necesară citarea lor.

30. De asemenea, Curtea reține că, dacă, în urma efectuării urmăririi penale reluate, suspectul sau, după caz, inculpatul, este trimis în judecată, acesta va beneficia de judecarea cauzei sale conform procedurii de cameră preliminară, prevăzute la art. 342-348 din Codul de procedură penală, iar apoi potrivit celei de judecată, prevăzută la art. 349-470 din Codul de procedură penală, proceduri ce oferă garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. Cu privire la procedura în cameră preliminară, prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea a statuat că, din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, trebuie să se permită participarea procurorului, a inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente în procedura desfășurată în camera de consiliu, în fața judecătorului de cameră preliminară.

31. Referitor la susținerea autorului excepției, conform căreia dreptul procurorului ierarhic superior de a solicita redeschiderea urmăririi penale, în ipoteza juridică invocată în prezenta cauză, este nelimitat în timp, Curtea constată că dreptul organelor judiciare de a redeschide urmărirea penală nu poate fi exercitat sine die, ci doar până la data împlinirii prescripției speciale a răspunderii penale, conform prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul penal.

32. Pentru aceste considerente, Curtea reține că suspectul sau, după caz, inculpatul beneficiază, pe parcursul urmăririi penale, după redeschidere, de toate garanțiile procesuale specifice accesului liber la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție. Totodată, acesta are la dispoziție căile de atac necesare în vederea apărării intereselor sale procesuale, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 129 din Constituție.

33. De altfel, Curtea constată că dreptul procurorului ierarhic superior de a infirma ordonanța de clasare, ca urmare a constatării inexistenței împrejurării pe care s-a întemeiat această soluție, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, constituie o aplicare a dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție, ce reglementează desfășurarea activității procurorilor potrivit principiului controlului ierarhic.

34. În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că această critică nu poate fi reținută, textul criticat aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza juridică reglementată prin textul criticat.

35. În fine, Curtea reține că reglementarea de către legiuitor a obligației procurorului de a supune confirmării judecătorului de cameră preliminară soluția redeschiderii urmăririi penale, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, exprimată conform atribuțiilor constituționale reglementate la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acesta.

36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Petru Mereu în Dosarul nr. 773/59/P/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.