Decizia nr. 597/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș în Dosarul nr. 491/59/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.415D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, și anume

Decizia nr. 266 din 10 mai 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 491/59/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de completare a dispozitivului unei decizii civile pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât termenul în care poate fi introdusă cererea de completare a hotărârii în cazul unei căi extraordinare de atac este de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, iar nu de la comunicarea acesteia, deși partea interesată nu poate cunoaște lipsa motivării și în ce anume va consta aceasta, existând chiar ulterior posibilitatea ca această lipsă să fie complinită de completul de judecată la primirea unei astfel de cereri, dar înainte de realizarea motivării, făcând astfel ca cererea de completare a hotărârii să fie lipsită de obiect. Arată că este evident că operațiunea comunicării nu este simultană redactării și motivării, ci, în mod firesc, ulterioară. Legiuitorul a edictat această normă cu scopul de a accelera soluționarea cererii de completare a hotărârii pronunțate în soluționarea unei căi extraordinare de atac, dar viciul normei afectează dreptul de acces liber la justiție prin imposibilitatea părții interesate de a ști dacă va uza de o asemenea cerere sau nu, trebuind să o depună anterior motivării și comunicării hotărârii. Se susține că aceasta reprezintă o barieră procedurală care impune introducerea unei cereri de completare a unei hotărâri înainte ca aceasta să fie motivată, invocând Hotărârea din 21 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Al-Adsani împotriva Regatului Unit.

6. Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că accesul liber la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite, inclusiv în ce privește exercitarea căilor de atac.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură edictate de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale. Precizează că, prin instituția îndreptării, lămuririi și completării hotărârii judecătorești, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței, atunci când aceasta privește erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următoarea redactare: "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) care consacră dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) care statuează cu privire la înfăptuirea justiției și art. 129 privind folosirea căilor de atac. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate în cauza de față, prin

Decizia nr. 266 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a constatat că stabilirea unui termen în care poate fi introdusă cererea de completare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, termen care începe să curgă de la data pronunțării hotărârii, nu contravine dreptului de acces liber la justiție. În esență, Curtea a reținut că niciuna din părți nu este împiedicată în efectuarea acestui demers procedural, atâta vreme cât hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfășurat în condițiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situația în care părțile nu au fost prezente, se prezumă că au avut cunoștință de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunțării hotărârii. Ca atare, depinde doar de diligența părților să se intereseze cu privire la soluția pronunțată și să acționeze corespunzător dacă observă că instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale.

14. În cauza de față, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, a fost obligată în primă instanță de către Tribunalul Timiș să reintegreze în funcție o angajată, ca urmare a admiterii acțiunii în contencios administrativ promovată de aceasta pentru anularea deciziei de concediere. În apel, Camera de Comerț a susținut că acțiunea fusese introdusă tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de lege. Curtea de Apel Timișoara a respins excepția tardivității, a respins apelul și a menținut sentința. În continuare, Camera de Comerț a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând că termenul de introducere a acțiunii în anularea actului administrativ a fost calculat în mod eronat, ceea ce a condus la respingerea excepției tardivității. Curtea de Apel Timișoara a constatat că nu este incident motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă potrivit căruia poate fi introdusă contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului (apelului) este rezultatul unei erori materiale. În consecință, a respins contestația în anulare, apreciind că modul de calcul al termenului pe care contestatoarea îl considera a fi corect reprezenta, în realitate, doar o viziune personală a acesteia asupra metodei de calcul aplicabile, fără fundament în dispozițiile legale aplicabile. Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul judecării cererii de completare a hotărârii pronunțate în soluționarea contestației în anulare, Camera de Comerț solicitând completarea motivării cu precizarea explicită de către instanță a modului în care aceasta a calculat termenul de decădere din dreptul de a introduce acțiunea în contencios administrativ. Autoarea excepției de neconstituționalitate a solicitat sesizarea Curții Constituționale în considerarea riscului posibilei respingeri ca tardive a cererii sale de completare a hotărârii, soluție pe care, de altfel, ulterior înregistrării dosarului la Curtea Constituțională, instanța a și pronunțat-o.

15. În acest context, Curtea observă că autorul excepției pornește de la o premisă greșită în ceea ce privește domeniul de aplicare al textului de lege criticat, aceea a existenței unor erori în considerentele hotărârii, pe care acesta urmărește să le corecteze pe calea procedurii reglementate de prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, nu motivarea este cea care se completează prin intermediul procedurii cuprinse în art. 444 din Codul de procedură civilă, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se, așadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părțile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care "prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale". Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absența soluției cu privire la cererea reconvențională, la o cerere de intervenție sau la o cerere de chemare în garanție. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanța trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunțării, fiind accesibilă tuturor părților, care pot constata de îndată dacă instanța a omis să se pronunțe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate.

16. Or, în cauza de față, autorul excepției urmărește o altă finalitate, și anume explicarea modului de calcul al termenului de prescripție a dreptului material la acțiune în cazul litigiului dedus soluționării instanței de contencios administrativ, în legătură cu acest aspect solicitând completarea motivării cu precizarea explicită de către instanță a modalității în care aceasta a calculat termenul amintit. În consecință, prevederile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care privesc completarea dispozitivului hotărârii, iar nu a considerentelor acesteia, nu sunt incidente în cauză, excepția de neconstituționalitate având acest obiect urmând să fie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei".

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș în Dosarul nr. 491/59/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2016.