Decizia nr. 563/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Daniel Biriescu în Dosarul nr. 7.486/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.816D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 57 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.486/30/2014, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Daniel Biriescu, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziții a șefului Inspectoratului Județean Timiș prin care s-a dispus anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor letale.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât sunt neclare și lipsite de previzibilitate. În condițiile în care nu s-a reținut în sarcina sa nicio contravenție sau infracțiune la regimul armelor, nu a pus în primejdie ordinea publică și nici nu a făcut uz de armă în mod nelegal, iar motivele invocate de autoritatea competentă nu au fost serioase și credibile, dispozițiile legale criticate lasă loc arbitrariului.

5. Se mai invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 și 25 aprilie 2006, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României și, respectiv, Dammanm împotriva Elveției, prin care Curtea de la Strasbourg a reținut că o lege reprezintă o normă enunțată cu suficientă precizie, astfel încât orice persoană să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat. Se mai susține că principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu de drept al Uniunii Europene, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislația trebuie să fie clară și previzibilă, unitară și coerentă, iar posibilitatea modificării normei juridice trebuie să fie limitată, astfel cum se desprinde din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92 Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl, sau Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunțată în Cauza C-314/85, Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost.

6. Autorul excepției de neconstituționalitate mai indică Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, și Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & SA. ED, Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59.

7. De asemenea a menționat că aceeași instanță, în Hotărârea din 30 noiembrie 1987, pronunțată în Cauza H împotriva Belgiei (paragrafele 53 și 54), a constat încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru lipsa de claritate a reglementărilor naționale.

8. Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 53 din Constituție. Instanța menționează, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 516 din 9 aprilie 2009.

9. Pe de altă parte, instanța observă că textul

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004

permite stabilirea existenței pericolului pentru ordinea publică potrivit "datelor și informațiilor existente la organele competente", fără detalierea unor minime cerințe privind conținutul datelor respective, ceea ce determină concluzia lipsei de previzibilitate a acestei reglementări, în condițiile în care nu se poate determina în mod obiectiv în ce constă pericolul pentru ordinea publică. Din acest punct de vedere, instanța amintește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia respectării principiului legalității, care implică și claritatea și previzibilitatea textelor legale. Cu toate acestea, instanța constată că dreptul la armă nu este reglementat și protejat prin dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului sau ale protocoalelor adiționale la această convenție, iar reclamantul nu a adus argumente suplimentare cu privire la dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului incidente într-un litigiu privind dreptul la portul de armă.

10. Din acest punct de vedere, numai în măsura în care Curtea Constituțională apreciază că exigențele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile tuturor drepturilor recunoscute de legislația internă - în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituția României - se poate reține aplicarea criteriilor de previzibilitate și claritate a legii și în ceea ce privește

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 .

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituția României, criticile formulate sunt neîntemeiate, deoarece dreptul de a purta armă nu este un drept constituțional, garantat, ci este un drept ale cărui limite de exercitare se stabilesc prin lege, unde sunt impuse condiții menite să asigure, pe de o parte, exercitarea acestui drept, iar, pe de altă parte, să nu permită accesul facil la procurarea armelor de către persoane care prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor. Această stare de pericol este analizată de organele competente, potrivit legii, și chiar Constituția, în cuprinsul art. 53, permite restrângerea exercițiului unor drepturi, prin lege, pentru protejarea acestor valori.

13. În raport cu art. 53 din Constituție se remarcă faptul că acea critică a textului este doar enunțată, nu și explicată, în sensul de a preciza în ce constă contrarietatea dintre textul de lege și condițiile de restrângere a exercițiului unor drepturi, respectiv impunerea prin lege, scopul restrângerii, proporționalitatea, nediscriminarea și fără a aduce atingere existenței dreptului. Guvernul mai menționează jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013 .

14. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 53 din Constituție este circumscris restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercițiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăște dintr-un act normativ. Dispozițiile legale criticate stabilesc condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor. Astfel, refuzul de autorizare a procurării de arme letale în situația neîndeplinirii condițiilor stabilite de legiuitor reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată.

15. Se mai arată că

Legea nr. 295/2004

a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea

Directivei Consiliului 91/477/CEE

din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme. Potrivit art. 3 din

Directiva 91/477/CEE , "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)."

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor. Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 45 alin. (1) lit. b): "(1) Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: [...] b) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) și f);";

- Art. 14 alin. (1) lit. f): "(1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: [...] f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;".

19. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componența sa privind claritatea și previzibilitatea legii și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, se constată că instanța de contencios constituțional nu s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, dar s-a mai pronunțat asupra aceleiași probleme juridice.

21. Astfel, prin

Decizia nr. 148 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragrafele 22-24, prin care a analizat prevederile

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor Curtea a constatat că

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea

Directivei Consiliului 91/477/CEE

din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din

Directiva 91/477/CEE , "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin

Legea nr. 116/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin

Legea nr. 9/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea

Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).

22. Față de criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate cu privire la pretinsa lipsă de precizie și de previzibilitate a normelor legale ce formează obiectul controlului de constituționalitate, Curtea a constatat că, din economia prevederilor

Legii nr. 295/2004 , în ansamblu, reiese că acestea stabilesc aspecte referitoare la categoriile de arme și muniții, precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul României, fiind precizate în mod concret condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deținere, efectele aplicării măsurilor de suspendare sau anulare a permisului de armă, precum și căile de atac ce pot fi utilizate împotriva acestor măsuri. Mai mult, în mod concret, dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 295/2004

prevăd în mod detaliat situațiile în care se anulează și se suspendă dreptul de deținere a armelor, precum și cazurile în care se retrage permisul de armă. Ca atare, nu s-a putut reține susținerea autorului excepției de neconstituționalitate cu privire la lipsa clarității și previzibilității prevederilor

art. 28 din Legea nr. 295/2004 , excepția de neconstituționalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

23. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în ceea ce privește aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă, potrivit

art. 29 din Legea nr. 295/2004 , constatarea situațiilor prevăzute la art. 28 se face de către organele de poliție competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deținere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situația prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluționării cauzei, persoanele care se află sub incidența prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25. Totuși, Curtea constată că, în prezentul dosar, autorul excepției de neconstituționalitate nu indică în mod concret ce drept fundamental i-a fost încălcat, nu individualizează acest drept, susținerile sale făcând trimitere implicit la dreptul de a deține permis de armă. Prin

Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, Curtea, examinând sistematic prevederile Constituției României, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, a concluzionat că dreptul de a obține permis de armă nu este un drept constituțional.

26. În consecință, Curtea constată că nu poate reține criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Biriescu în Dosarul nr. 7.486/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la

art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.