Metodă · Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului Ministerul Sănătății Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor

Metodă din 3 septembrie 2003

recomandate pentru anumite sortimente de lapte conservat parțial sau total deshidratat

prezumat în vigoare

Data actului
3 septembrie 2003
Emitent
Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului Ministerul Sănătății Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 667 din 22 septembrie 2003
Structură
0 articole, 1 anexă · 70.857 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

I. Prevederi generale

II. Determinarea substanței uscate în:

a) lapte concentrat neindulcit, cu conținut ridicat de grasime, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3;

b) lapte concentrat neindulcit, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3;

c) lapte concentrat neindulcit, parțial degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3;

d) lapte concentrat neindulcit, degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3;

e) lapte concentrat indulcit, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3;

f) lapte concentrat indulcit, parțial degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3;

g) lapte concentrat indulcit, degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3.

III. Determinarea umiditatii în:

a) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3;

b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3;

c) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3;

d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3.

IV. Determinarea grasimii în:

a) lapte concentrat neindulcit, cu conținut ridicat de grasime, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

b) lapte concentrat neindulcit, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

c) lapte concentrat neindulcit, parțial degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

d) lapte concentrat neindulcit, degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

e) lapte concentrat indulcit, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

f) lapte concentrat indulcit, parțial degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

g) lapte concentrat indulcit, degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3;

h) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3;

i) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3;

j) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3;

k) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3.

V. Determinarea zaharozei din:

a) lapte concentrat indulcit, conform metodei nr. 5 descrise în anexa nr. 3;

b) laptele concentrat indulcit, parțial degresat, conform metodei nr. 5 descrise în anexa nr. 3;

c) laptele concentrat indulcit, degresat, conform metodei nr. 5 descrise în anexa nr. 3.

VI. Determinarea acidului lactic și lactatilor din:

a) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3;

b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3;

c) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3;

d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3.

VII. Determinarea activității fosfatazei în:

a) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3;

b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3;

c) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3.

d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3.

Anexa 3 DESCRIEREA METODELOR DE ANALIZA

pentru anumite sortimente de lapte conservat,

parțial sau total deshidratat, destinate consumului uman

PREVEDERI GENERALE

1. Prepararea probei pentru analiza chimica

1.1. Lapte concentrat neindulcit cu conținut ridicat de grasime

Lapte concentrat neindulcit

Lapte concentrat neindulcit, parțial degresat

Lapte concentrat neindulcit, degresat

Recipientul închis se agita și se rastoarna. Se deschide recipientul și se transvazeaza incet laptele în al doilea recipient care poate fi închis ermetic, omogenizand prin transfer repetat. Se asigura omogenizarea grasimii rămase și a laptelui, care au aderat la pereții și la capacul recipientului. Se închide recipientul. În cazul în care conținutul nu este omogen, se incalzeste recipientul într-o baie de apa la temperatura de 40°C. Se agita puternic la fiecare 15 minute. După doua ore recipientul se scoate din baia de apa și se lasă la racit la temperatura camerei. Se scoate capacul și se amesteca bine conținutul recipientului cu o lingura sau cu o spatula (dacă s-a separat grasimea, proba nu trebuie verificata). Se păstrează la loc rece.

1.2. Lapte concentrat indulcit

Laptele concentrat indulcit, parțial degresat

Laptele concentrat indulcit, degresat

Cutii de conserve: Cutia de conserve închisă se incalzeste într-o baie de apa la temperatura de 30-40°C timp de aproximativ 30 de minute. Se deschide cutia și se amesteca bine conținutul cu o lingura sau cu o spatula, cu miscari ascendente, descendente și circulare, până se obține un amestec omogen al straturilor superioare și inferioare cu tot conținutul. Se asigura încorporarea în proba a laptelui rămas pe pereții și pe baza cutiei. În măsura posibilităților se vărsa conținutul într-un al doilea recipient prevăzut cu un capac ermetic. Se închide recipientul și se păstrează la loc rece.

Tuburi: Se taie capatul și se vărsa conținutul într-un recipient prevăzut cu capac ermetic. Apoi tubul se taie longitudinal. Se razuieste conținutul care s-a lipit pe interior și se amesteca cu grija cu restul conținutului. Recipientul se păstrează la loc rece.

1.3. Lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime

Lapte deshidratat integral sau lapte praf integral

Lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat

Lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat

Laptele praf se transfera într-un recipient curat și uscat (cu capac ermetic), cu o capacitate de doua ori mai mare decât volumul laptelui praf. Se închide imediat recipientul și se amesteca bine laptele praf prin agitarea continua și răsturnarea recipientului. În timpul pregătirii probei trebuie evitata, pe cat posibil, expunerea laptelui praf la condițiile atmosferice pentru a se minimiza absorbtia de umiditate.

2. Reactivi

2.1. Apa

2.1.1. În cazurile în care se menționează apa pentru dizolvare, diluare sau spalare, se va utiliza apa distilata sau demineralizata ori un tip de apa cu puritate cel puțin echivalenta.

2.1.2. În cazul în care se face referire la "dizolvare", "soluție" sau "diluare" fără alte indicații, se face în fapt referire la "soluția în apa" și "diluarea în apa".

2.2. Reactivi chimici

Toți reactivii chimici utilizați trebuie să aibă calitatea analitica recunoscută reactivilor, cu excepția stipularilor contrare.

3. Echipamente

a) Listele de echipamente

Listele de echipamente conțin doar acele aparate cu utilizări specializate și aparatele cu specificății proprii.

b) Balanța analitica

Balanța analitica reprezintă balanța care poate cantari cu o precizie de cel puțin 0,1 mg.

4. Exprimarea rezultatelor

c) Calcularea procentelor

Cu excepția stipularilor contrare, rezultatele vor fi calculate ca procent raportat la masa probei sub forma primită în laborator.

d) Numărul cifrelor semnificative

Rezultatul nu va conține mai multe cifre semnificative decât cele care sunt justificate de precizia metodei de analiza utilizate.

5. Raportul testului

- Raportul testului va identifica metoda de analiza utilizata și rezultatele obținute. În plus, acesta va menționa toate detaliile procedurii nespecificate în metoda de analiza sau cele opționale, precum și orice circumstanțe care ar fi putut influența rezultatele obținute.

- Raportul testului va furniza toate informațiile necesare pentru identificarea completa a probei.

METODA Nr. 1: DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE SUBSTANȚĂ USCATĂ

(etuva la temperatura de 99°C)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda determina conținutul de substanța uscata din:

a) laptele concentrat neindulcit, cu conținut ridicat de grăsimi;

b) laptele concentrat neindulcit;

c) laptele concentrat neindulcit, parțial degresat;

d) laptele concentrat neindulcit, degresat;

e) laptele concentrat indulcit;

f) laptele concentrat indulcit, parțial degresat;

g) laptele concentrat indulcit, degresat.

2. Definiție

Conținutul de substanța uscata a tipurilor de lapte concentrat - conținutul de substanța uscata determinat prin metoda specificată.

3. Principiu

O cantitate determinata de proba se dilueaza în apa, se amesteca cu nisip și se usucă la o temperatura de 99°C±1°C. Masa după uscare reprezintă masa de substanța uscata și se calculează ca procent raportat la masa probei.

4. Reactivi

Nisip de cuart sau nisip de mare, tratat cu acid clorhidric (dimensiunea grauntelor: 0,18-0,5 mm, care sunt trecute printr-o sita de 500 microni și reținute cu o sita de 180 microni).

Nisipul trebuie să respecte următorul test de control: se incalzesc aproximativ 25 g de nisip timp de doua ore în etuva (pct. 5.3), conform celor descrise la pct. 6.1.-6.3. Se adauga 5 ml de apa, se incalzeste iar în etuva timp de doua ore, se raceste și se recantareste. Diferența dintre cele doua mase nu trebuie să depășească 0,5 mg.

Dacă este nevoie, se tratează nisipul cu o soluție de acid clorhidric 25% timp de 3 zile, amestecandu-se din când în când. Se spala cu apa până dispare reactia acida sau până când apa de spalare nu mai conține clor. Se usucă la temperatura de 160°C și se testeaza din nou, conform celor descrise mai sus.

5. Aparatura

5.1. Balanța analitica

5.2. Capsule metalice, preferabil din nichel, aluminiu sau oțel inoxidabil. Capsulele trebuie să fie prevăzute cu capace care se inchid foarte bine, dar care se scot ușor. Dimensiunile adecvate sunt: diametrul 60-80 mm și adâncimea aproximativ 25 mm.

5.3. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita, prevăzută cu dispozitiv de termoreglare, cu o temperatura fixată la 99°C±1°C. Temperatura în etuva trebuie să fie uniforma.

5.4. Exicator, prevăzut cu silicagel proaspăt uscat, tratat cu un indicator higrometric sau cu un agent deshidratant echivalent.

5.5. Baghete din sticlă, aplatizate la un capăt, astfel încât să poată fi introduse în interiorul capsulelor metalice (pct. 5.2.).

5.6. Baie de apa fierbinte.

6. Procedura

6.1. În capsula se introduc 25 g de nisip (pct. 4) și o bagheta scurta din sticlă (pct. 5.5).

6.2. Fără a acoperi capsula și conținutul sau cu capacul, capsula, conținutul și capacul se introduc în etuva (pct. 5.3) și se incalzesc timp de doua ore.

6.3. Se pune capacul și se transfera capsula în exicator (pct. 5.4.). Se raceste la temperatura camerei și se cantareste cu o precizie de 0,1 mg (M0).

6.4. Se pune nisipul într-o parte a capsulei. În spațiul rămas liber se introduc aproximativ 1,5 g proba de lapte concentrat indulcit sau 3,0 g lapte concentrat neindulcit. Se pune capacul și se cantareste cu o precizie de 0,1 mg (M1).

6.5. Se ia capacul, se adauga 5 ml de apa și, cu ajutorul unei tije din sticlă, se amesteca lichidele și apoi nisipul cu porțiunea ocupată de lichide. Bagheta se lasă în amestec.

6.6. Se pune capsula într-o baie de apa la temperatura de fierbere (pct. 5.6) până la evaporarea apei, care durează de obicei 20 de minute. Din când în când se agita amestecul cu bagheta, pentru ca masa să fie astfel aerisita și sa nu se compacteze în momentul uscarii. Bagheta se lasă în interiorul capsulei.

6.7. Se introduce capsula împreună cu capacul în etuva (pct. 5.3) și se lasă o ora și jumătate.

6.8. Se pune capacul, se transfera capsula în exicator (pct. 5.4) și se lasă la racit la temperatura camerei, apoi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.

6.9. Se introduce din nou în etuva capsula cu capac, se ia capacul de pe capsula și se incalzeste împreună cu capacul timp de încă o ora.

6.10. Se repeta procesul descris la pct. 6.8.

6.11. Se repeta procesele descrise la pct. 6.9 și 6.10 până în momentul în care diferența dintre cele doua mase cantarite succesiv este mai mica de 0,5 mg sau până când masa crește. Dacă apare o creștere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obținută prin calcul (pct. 7.1) Ultima greutate înregistrată trebuie să fie M2 g.

7. Exprimarea rezultatelor

7.1. Metoda de calcul

Conținutul de substanța uscata, calculat ca procent raportat la masa probei, este dat de formula:

M2 - M0

-------- x 100,

M1 - M0

în care:

M0 - masa exprimată în grame a capsulei, capacului și nisipului după procesul descris la pct. 6.3;

M1 - masa exprimată în grame a capsulei, capacului, nisipului și probei după procesul descris la pct. 6.4;

M2 - masa exprimată în grame a capsulei, capacului, nisipului și probei uscate după procesul descris la pct. 6.11.

7.2. Repetabilitate

Diferența dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeași proba, de același analist, în aceleași condiții, nu va depăși 0,2 g de substanța uscata/100 g de produs.

8. Calculul substanței uscate totale și al substanței uscate negrase a laptelui

8.1. Conținutul de substanța uscata totală lactata din lapte concentrat indulcit este dat de relația:

Substanța uscata totală (obținută prin metoda nr. 1) - zaharoza (obținută prin metoda nr. 5).

8.2. Conținutul de substanța uscata negrasa a laptelui concentrat indulcit este dat de formula:

Substanța uscata totală (obținută prin metoda nr. 1) - (conținutul de zaharoza obținut prin metoda nr. 5 și conținutul de grasime obținut prin metoda nr. 3).

8.3. Conținutul de substanța uscata negrasa a sortimentelor de lapte concentrat neindulcit este dat de formula:

Substanța uscata totală (obținută prin metoda nr. 1) - conținutul de grasime (obținut prin metoda nr. 3).

METODA Nr. 2: DETERMINAREA UMIDITĂȚII

(etuva la temperatura de 102°C)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda determina pierderea masei la uscarea:

a) laptelui deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau a laptelui praf cu conținut ridicat de grasime;

b) laptelui deshidratat integral sau a laptelui praf integral;

c) laptelui deshidratat parțial degresat sau a laptelui praf parțial degresat;

d) laptelui deshidratat degresat sau a laptelui praf degresat.

2. Definiție

Conținutul de umiditate: pierderea masei prin uscare, determinata prin metoda specificată.

3. Principiu

Masa reziduala a unei probe prelevate pentru testare este determinata după uscarea la presiunea atmosferica, într-o etuva la temperatura de 102°C±1°C, până la obținerea unei mase constante. Pierderea de masa va fi calculată ca procent raportat la masa probei.

4. Aparatura

4.1. Balanța analitica

4.2. Capsule, preferabil din nichel, aluminiu, oțel inoxidabil sau sticlă. Capsulele trebuie să fie prevăzute cu capace care se inchid foarte bine, dar care se scot ușor. Dimensiunile adecvate sunt: diametrul 60-80 mm și adâncimea aproximativ 25 mm.

4.3. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita, prevăzută cu dispozitiv de termoreglare, cu o temperatura fixată la temperatura de 102°C±1°C. Temperatura în etuva trebuie să fie uniforma.

4.4. Exicator care conține silicagel proaspăt uscat, tratat cu un indicator higrometric sau cu un agent deshidratant echivalent.

5. Procedura

5.1. Se ia capacul de pe capsula (pct. 4.2), se asaza împreună cu acesta în etuva (pct. 4.3) și se incalzeste timp de aproximativ o ora.

5.2. Se acoperă capsula cu capacul și se transfera în exicator (pct. 4.4). Se lasă la racit la temperatura camerei și se cantareste cu o precizie de 0,1 mg (MO).

5.3. În capsula se introduc aproximativ 2g proba de lapte deshidratat, se acoperă capsula cu capacul, iar capsula astfel acoperită se cantareste imediat, cu o precizie de 0,1 mg (M1).

5.4. Se ia capacul de pe capsula și se introduce capsula descoperită împreună cu capacul în etuva unde se lasă doua ore.

5.5. Se pune capacul, se transfera în exicator capsula acoperită, se lasă la racit la temperatura camerei și se cantareste imediat cu o precizie de 0,1 mg.

5.6. Se ia capacul de pe capsula și se incalzeste capsula descoperită în etuva împreună cu capacul timp de o ora.

5.7. Se repeta procedura descrisă la pct. 5.5.

5.8. Se repeta procedurile descrise la pct. 5.5 și 5.6 până în momentul în care micșorarea masei dintre cantaririle succesive nu depășește valoarea de 0,5 mg sau până în momentul în care se mărește masa. În cazul în care apare o creștere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obținută prin calcul (pct. 6.1). Ultima greutate înregistrată trebuie să fie M2g.

6. Exprimarea rezultatelor

6.1. Metoda de calcul

Pierderea masei prin uscarea probei, exprimată ca procent raportat la masa, se calculează cu formula:

M1 - M2

-------- x 100,

M1 - M0

în care:

M0 - masa exprimată în grame a capsulei și capacului după procedura descrisă la pct. 5.2;

M1 - masa exprimată în grame a capsulei, capacului și probei după procedura descrisă la pct. 5.3;

M2 - masa exprimată în grame a capsulei, capacului și probei finale după procedura descrisă la pct. 5.5.

6.2. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeași proba, de către același analist, în aceleași condiții, nu va depăși 0,1 g umiditate/100 g de produs.

METODA Nr. 3: DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE GRĂSIME DIN SORTIMENTELE DE LAPTE CONCENTRAT

(METODA ROSE - GOTTLIEB)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Metoda determina conținutul de grasime din:

a) lapte concentrat neindulcit, cu conținut ridicat de grasime;

b) lapte concentrat neindulcit;

c) lapte concentrat neindulcit, parțial degresat;

d) lapte concentrat neindulcit, degresat;

e) lapte concentrat indulcit;

f) lapte concentrat indulcit, parțial degresat;

g) lapte concentrat indulcit degresat.

2. Definiție

Conținutul de grasime al sortimentelor de lapte concentrat - conținutul de grasime determinat prin metoda specificată.

3. Principiu

Conținutul de grasime se determina prin extragerea grasimii cu eter etilic și eter de petrol dintr-o soluție alcoolică amoniacala a probei, urmată de evaporarea solventilor, cantarirea reziduului, calcularea ca procent din masa probei, conform principiului Rose - Gottlieb.

4. Reactivi

Toți reactivii trebuie să respecte cerințele specificate pentru proba martor (pct. 6.1.). Dacă este necesar, reactivii pot fi redistilati în prezenta unui gram de grasime de unt pentru 100 ml de solvent.

4.1. Soluția amoniacala, aproximativ 25% (m/m) NH(3) (densitatea la temperatura de 20°C este de aproximativ 0,91 g/ml) sau o soluție amoniacala de concentrație cunoscută.

4.2. Alcool etilic, 96±2% (v/v), sau, dacă nu este disponibil alcool etilic denaturat cu metanol, etil-metil-cetona sau eter de petrol.

4.3. Eter etilic, fără peroxizi.

Nota 1: Pentru testarea peroxizilor se adauga până la 10 ml de eter într-un cilindru mic de sticlă cu dop, clatit înainte cu eter, 1 ml soluție proaspăt pregatita de iodura de potasiu 10% Se agita și se lasă în repaus timp de un minut. În nici unul dintre straturi nu trebuie să apară culoarea galbena.

Nota 2: Eterul etilic poate fi menținut fără peroxizi, prin adăugarea unei folii ude de zinc care a fost complet introdusă în soluție diluata de sulfat de cupru acidificata timp de un minut și ulterior a fost spalata cu apa. Se utilizează aproximativ 8.000 mmp folie de zinc pe litru; se taie în benzi suficient de lungi pentru a ajunge cel puțin la jumătatea recipientului.

4.4. Eter de petrol, cu intervalul de distilare între 30°C și 60°C.

4.5. Amestec solvent, preparat cu puțin timp înainte de utilizare prin amestecarea unor volume egale de eter etilic (pct. 4.3) și de eter de petrol (pct. 4.4) (în cazul în care se indica utilizarea amestecului solvent, el poate fi înlocuit cu eter etilic sau cu eter de petrol, singure).

5. Aparatura

5.1. Balanța analitica

5.2. Tuburi sau baloane adecvate de extracție, prevăzute cu dopuri slefuite sau cu alte dispozitive de închidere care nu sunt afectate de solventii utilizați.

5.3. Baloane cu pereți subtiri și cu fund plat, cu capacitatea între 150-250 ml.

5.4. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita și prevăzută cu dispozitiv de termoreglare (reglat pentru operarea la temperatura de 102°C ± 1°C).

5.5. Granule care împiedica clocotirea, degresate, neporoase, nefriabile, de exemplu granulele de sticlă sau bucățile de carbura de siliciu (utilizarea acestui material este opțională; vezi pct. 6.2.1).

5.6. Sifon pentru tuburile de extracție.

5.7. Centrifuga (optional).

6. Procedura

6.1. Proba oarba

În același timp cu determinarea conținutului de grasime din proba se efectuează o proba oarba, pe 10 ml de apa, utilizându-se același tip de aparatura de extracție, aceiași reactivi, în aceleași cantități și cu ajutorul aceleiași proceduri, conform celor descrise mai jos, cu excepția pct. 6.2.2. În cazul în care rezultatul probei oarbe depășește 0,5 mg, trebuie verificați reactivii, iar reactivii impuri trebuie purificati sau înlocuiți.

6.2. Determinarea

6.2.1. Se usucă un balon (pct. 5.3), dacă este necesar împreună cu niște granule care împiedica clocotirea (pct. 5.5), pentru a se efectua o fierbere ușoară în timpul eliminării ulterioare a solventilor în etuva (pct. 5.4) timp de jumătate de ora - o ora. Se lasă balonul să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea și apoi se cantareste corespunzător balonul racit, cu o precizie de 0,1 mg.

6.2.2. Se agita proba preparata și se cantaresc imediat, cu o precizie de 1 mg, 2-2,5 g de proba, dacă este indulcita, sau 4-5 g de proba dacă este neindulcita, direct în aparatura de extracție (pct. 5.2). Se adauga apa până la 10,5 ml și se agita ușor, incalzindu-se puțin proba (la temperatura de 40°C-50°C) până când produsul este complet dispersat. Proba trebuie dispersata complet pentru ca altfel determinarea trebuie repetată.

6.2.3. Se adauga 1,5 ml de amoniac (25%) (pct. 4.1) sau un volum corespunzător dintr-o soluție mai puternica și se amesteca bine.

6.2.4. Se adauga 10 ml alcool etilic (pct. 4.2) și se amesteca lichidele în aparatul menținut deschis.

6.2.5. Se adauga 25 ml eter etilic (pct. 4.3). Se raceste sub jet de apa. Se închide aparatul, se agita puternic și se întoarce de mai multe ori timp de un minut.

6.2.6. Se scoate cu atenție dopul și se adauga 25 ml eter de petrol, utilizându-se primii mililitri pentru clatirea dopului și a interiorului gatului aparatului, lăsând soluția cu care s-a clatit sa pătrundă în interiorul aparatului. Se închide cu dopul, se agita și se întoarce de mai multe ori timp de 30 de secunde. Nu se agita prea tare dacă nu se folosește centrifuga în cazul descris la pct. 6.2.7.

6.2.7. Se lasă aparatul în repaus până când se limpezeste stratul superior de lichid și se separa distinct de stratul apos inferior. Alternativ se efectuează o separare prin utilizarea unei centrifuge adecvate (pct. 5.7).

Notă: În cazul în care se folosește o centrifuga ce nu este actionata de un motor în 3 faze, se pot produce scantei și de aceea trebuie să se evite cu foarte multă atenție explozia sau focul care poate fi declansat de vaporii de eter provenind, de exemplu, dintr-un tub spart.

6.2.8. Se scoate dopul, se clateste dopul și interiorul gatului aparatului cu cativa mililitri de solvent amestecat (pct. 4.5) și se lasă soluția cu care s-a clatit să curgă în interiorul aparatului. Se transfera cu foarte multă atenție un volum cat mai mare din stratul supernatant, prin decantare sau cu ajutorul unui sifon (pct. 5.6), în balonul pregătit (pct. 6.2.1).

Notă: Dacă transferul nu se efectuează cu ajutorul unui sifon, poate fi necesar să se adauge putina apa pentru ridicarea interfetei dintre cele doua straturi, astfel ajutandu-se decantarea.

6.2.9. Se clateste interiorul și exteriorul gatului aparatului sau vârful și stratul inferior al sifonului cu cativa mililitri de solvent amestecat (pct. 4.5). Se lasă soluția cu care s-a clatit partea exterioară a aparatului să curgă în balon, iar pe cea cu care s-a clatit interiorul gatului și sifonul în interiorul aparatului de extracție.

6.2.10. Se efectuează o a doua extracție prin repetarea procedurii descrise la pct. 6.2.5-6.2.9 inclusiv, dar folosind 15 ml eter etilic și 15 ml eter de petrol.

6.2.11. Se efectuează o a treia extracție prin repetarea procedurii menționate la pct. 6.2.10, dar se omite clatirea finala (pct. 6.2.9).

Notă: Nu este obligatoriu să se efectueze aceasta a treia extracție la analizarea probelor de lapte concentrat neindulcit, degresat, și de lapte concentrat indulcit, degresat.

6.2.12. Se evapora sau se distileaza cu atenție o cantitate cat mai mare de solvent (inclusiv etanol). Dacă balonul este de capacitate mica, va fi nevoie ca după fiecare extracție să se scoată o anumită cantitate de solvent.

6.2.13. Dacă solventul nu emana un miros puternic, se asaza balonul în etuva și se incalzeste o ora.

6.2.14. Se scoate balonul din etuva, se lasă să se raceasca la temperatura camerei în care se va efectua cantarirea și se va cantari cu o precizie de 0,1 mg.

6.2.15. Se repeta procedurile descrise la pct. 6.2.12 și 6.2.14 pentru perioade de încălzire de 30-60 de minute până când diferența dintre cele doua mase cantarite succesiv este mai mica de 0,5 mg sau până în momentul în care crește masa. Dacă apare o creștere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obținută prin calcul (pct. 7.1). Greutatea finala înregistrată va fi M1g.

6.2.16. Se adauga 15-25 ml eter de petrol pentru a se confirma ca substanța extrasa este total solubila. Se incalzeste ușor și se agita solventul până la dizolvarea totală a grasimii.

6.2.16.1. Dacă substanța extrasa este total solubila în eterul de petrol, masa grasimii va reprezenta diferența dintre greutatile determinate la procedurile descrise la pct. 6.2.1 și 6.2.15.

6.2.16.2. Dacă se remarca prezenta unei anumite cantități de substanța insolubila sau în caz ca exista dubii, grasimea se va extrage complet din baloane, prin spalare repetată cu eter de petrol cald, lăsând materialul nedizolvat să se aseze după fiecare decantare. Se clateste de 3 ori exteriorul gatului balonului. Se incalzeste balonul, se introduce în etuva și se lasă timp de o ora, se lasă apoi să se raceasca la temperatura camerei în care se va efectua cantarirea (pct. 6.2.1) și se va cantari cu o precizie de 0,1 mg. Masa grasimii va reprezenta diferența dintre masa obținută potrivit pct. 6.2.15 și aceasta masa finala.

7. Exprimarea rezultatelor

7.1. Metoda de calcul

Masa exprimată în grame de extras de grasime este:

(M1 - M2) - (B1 - B2),

iar conținutul de grasime al probei, exprimat sub forma de procent, este:

(M1 - M2) - (B1 - B2)

--------------------- x 100,

S

în care:

M1 - masa exprimată în grame a balonului M cu grasime după etapa descrisă la pct. 6.2.15;

M2 - masa exprimată în grame a balonului M după procedura descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanțe nedizolvate ori de neclaritati, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;

B1 - masa exprimată în grame a balonului B al probei martor după etapa descrisă la pct. 6.2.15;

B2 - masa exprimată în grame a balonului B după etapa descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanțe nedizolvate ori de dubii, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;

S - masa exprimată în grame a probei utilizate.

7.2. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele a doua determinări obținute simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeași proba, de către același analist, în aceleași condiții, nu va depăși 0,05 g grasime / 100 g de produs.

METODA Nr. 4: DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE GRĂSIME DIN SORTIMENTELE DE LAPTE DESHIDRATAT

(METODA ROSE - GOTTLIEB)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda determina conținutul de grasime din:

a) laptele deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau laptele praf cu conținut ridicat de grasime;

b) laptele deshidratat integral sau laptele praf integral;

c) laptele deshidratat parțial degresat sau laptele praf parțial degresat;

d) laptele deshidratat degresat sau laptele praf degresat.

2. Definiție

Conținutul de grasime din sortimentele de lapte deshidratat - conținutul de grasime determinat prin metoda specificată.

3. Principiu

Conținutul de grasime se determina prin extragerea grasimii cu eter etilic și eter de petrol dintr-o soluție alcoolică amoniacala a probei, urmată de evaporarea solventilor, cantarirea reziduului și calcularea ca procent din masa probei, conform principiului Rose-Gottlieb.

4. Reactivi

Toți reactivii trebuie să respecte cerințele specificate pentru proba oarba (pct. 6.1). Dacă este necesar, reactivii pot fi redistilati în prezenta unui gram de grasime de unt pe 100 ml de solvent.

4.1. Soluție amoniacala, aproximativ 25% (m/m) NH(3) (densitatea la temperatura de 20°C este de aproximativ 0,91 g/ml) sau o soluție mai puternica de concentrație cunoscută

4.2. Alcool etilic, 96 ± 2% (v/v), sau, dacă nu este disponibil, alcool etilic denaturat cu metanol, etil-metil-cetona sau eter de petrol

4.3. Eter etilic, fără peroxizi

Nota 1: Pentru testarea peroxizilor se adauga până la 10 ml de eter într-un cilindru mic de sticlă cu dop, clatit înainte cu eter, 1 ml soluție proaspăt pregatita de iodura de potasiu 10%. Se agita și se lasă în repaus timp de un minut. În nici unul dintre straturi nu trebuie să apară culoarea galbena.

Nota 2: Eterul etilic poate fi menținut fără peroxizi, prin adăugarea unei folii umede de zinc care a fost complet introdusă în soluție diluata de sulfat de cupru acidificata, timp de un minut și ulterior a fost spalata cu apa. Se utilizează aproximativ 8.000 mmp folie de zinc/litru; se taie în benzi suficient de lungi pentru a ajunge cel puțin la jumătatea recipientului.

4.4. Eterul de petrol, cu domeniul de distilare între 30°C și 60°C

4.5. Amestecul solvent, preparat cu puțin timp înainte de utilizare, prin amestecarea unor volume egale de eter etilic (pct. 4.3) și de eter de petrol (pct. 4.4) (în cazul în care se indica utilizarea amestecului solvent, acesta se poate înlocui cu eter etilic sau cu eter de petrol, singure).

5. Aparatura

5.1. Balanța analitica

5.2. Eprubete sau baloane adecvate de extracție, prevăzute cu dopuri slefuite sau alte dispozitive de închidere neafectate de solventii utilizați

5.3. Baloane cu pereți subtiri și cu fund plat, cu capacitatea între 150-250 ml

5.4. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita și prevăzută cu dispozitiv de termoreglare (reglat pentru operarea la temperatura de 102°C ± 1°C)

5.5. Granule împotriva clocotirii, degresate, neporoase, nefriabile la utilizare, de exemplu granule de sticlă sau bucăți de carbura de siliciu (utilizarea acestui material este opțională; pct. 6.2.1)

5.6. Baie de apa la temperatura de 60°C-70°C

5.7. Sifon pentru tuburile de extracție

5.8. Centrifuga (optional).

6. Procedura

6.1. Proba oarba

În același timp cu determinarea conținutului de grasime din proba, se efectuează o determinare blanc pe 10 ml de apa, utilizându-se același tip de aparat de extracție, aceiași reactivi, în aceleași cantități și cu ajutorul aceleiași proceduri, conform celor descrise mai jos, cu excepția pct. 6.2.2. În cazul în care testul blanc depășește 0,5 mg, reactivii trebuie verificați, iar reactivii impuri trebuie purificati sau înlocuiți.

6.2. Determinarea

6.2.1. Se usucă în etuva (pct. 5.4.) un balon (pct. 5.3) și, dacă este necesar, niște granule împotriva clocotirii (pct. 5.5), pentru a se susține o fierbere ușoară în timpul eliminării ulterioare a solventilor timp de jumătate de ora-o ora. Se lasă balonul să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea și apoi se cantareste corespunzător balonul racit, cu o precizie de 0,1 mg.

6.2.2. Se cantareste cu o precizie de 1 mg, direct în aparatul de extracție (pct. 5.2) sau prin diferența, aproximativ 1 g de lapte praf integral sau aproximativ 1,5 g lapte praf degresat ori parțial degresat. Se adauga 10 ml de apa și se agita ușor, până când se amesteca complet tot laptele praf (pentru anumite probe s-ar putea să fie nevoie de căldură).

6.2.3. Se adauga 1,5 ml de amoniac (25%) (pct. 4.1) sau un volum corespunzător dintr-o soluție mai puternica și se incalzeste într-o baie de apa (pct. 5.6) timp de 15 minute la o temperatura de 60°C-70°C, agitandu-se din când în când. Se raceste, de exemplu, sub jet de apa.

6.2.4. Se adauga 10 ml etanol (pct. 4.2) și se amesteca lichidele în aparatul menținut deschis.

6.2.5. Se adauga 25 ml eter etilic (pct. 4.3). Se raceste sub jet de apa. Se închide aparatul, se agita puternic și se întoarce de mai multe ori timp de un minut.

6.2.6. Se scoate cu atenție dopul și se adauga 25 ml eter de petrol (pct. 4.4), utilizându-se primii mililitri pentru clatirea dopului și a interiorului gatului aparatului, lăsând soluția cu care s-a clatit sa pătrundă în aparat. Se închide cu dopul, se agita și se întoarce de mai multe ori timp de 30 de secunde. Nu se agita prea tare dacă nu se va folosi centrifugarea în cazul descris la pct. 6.2.7.

6.2.7. Se lasă aparatul în repaus până când se limpezeste stratul superior de lichid și se separa distinct de stratul apos inferior. Alternativ se efectuează separarea prin utilizarea unei centrifugi adecvate (pct. 5.8).

Notă: În cazul în care se folosește o centrifuga ce nu este actionata de un motor în 3 faze, se pot produce scantei și de aceea trebuie să se evite cu foarte multă atenție explozia sau focul care pot fi declansate de vaporii de eter provenind, de exemplu, dintr-o eprubeta sparta.

6.2.8. Se scoate dopul, se clateste dopul și interiorul gatului aparatului cu cativa mililitri de solvent amestecat (pct. 4.5) și se lasă soluția cu care s-a clatit să curgă în interiorul aparatului. Se transfera cu foarte multă atenție în balonul pregătit (pct. 6.2.1) un volum cat mai mare din stratul supernatant, prin decantare sau cu ajutorul unui sifon (pct. 5.7).

Notă: Dacă transferul nu se efectuează cu ajutorul unui sifon, poate fi necesar să se adauge putina apa pentru ridicarea interfetei dintre cele doua straturi, astfel sustinandu-se decantarea.

6.2.9. Se clateste interiorul și exteriorul gatului aparatului sau vârful și partea inferioară a sifonului cu cativa mililitri de solvent amestecat. Se lasă soluția cu care s-a clatit partea exterioară a aparatului să curgă în balon, iar pe cea cu care s-a clatit interiorul gatului și sifonul, în interiorul aparatului de extracție.

6.2.10. Se efectuează o a doua extracție prin repetarea procedurii descrise la pct. 6.2.5-6.2.9 inclusiv, dar folosindu-se doar 15 ml eter etilic și 15 ml de eter de petrol.

6.2.11. Se efectuează o a treia extracție prin repetarea procedurii menționate la pct. 6.2.10, dar se omite clatirea finala (pct. 6.2.9).

Notă: Nu este obligatoriu să se efectueze aceasta a treia extracție la analizarea probelor de lapte deshidratat degresat.

6.2.12. Se evapora sau se distileaza cu atenție o cantitate cat mai mare de solvent (inclusiv etanol). Dacă balonul este de capacitate mica, este nevoie ca după fiecare extracție să se îndepărteze o anumită cantitate de solvent.

6.2.13. Dacă solventul nu emana un miros puternic, se asaza balonul în etuva și se incalzeste timp de o ora.

6.2.14. Se scoate balonul din etuva, se lasă să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea (pct. 6.2.1) și se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.

6.2.15. Se repeta procedurile descrise la pct. 6.2.13 și 6.2.14 cu perioade de încălzire de 30-60 de minute până când diferența dintre cele doua mase cantarite succesiv este mai mica de 0,5 mg sau până în momentul în care crește masa. Dacă apare o creștere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obținută prin calcul (pct. 7.1). Greutatea finala înregistrată va fi M1g.

6.2.16. Se adauga 15-25 ml eter de petrol pentru a se confirma ca substanța extrasa este total solubila. Se incalzeste ușor și se agita solventul până la dizolvarea totală a grasimii.

6.2.16.1. Dacă substanța extrasa este total solubila în eter de petrol, masa grasimii reprezintă diferența dintre greutatile determinate la procedurile descrise la pct. 6.2.1 și 6.2.15.

6.2.16.2. Dacă se remarca prezenta unei anumite cantități de substanța insolubila sau în caz ca exista dubii, grasimea se extrage complet din balon prin spalare repetată cu eter de petrol cald, lăsând materialul nedizolvat să se aseze după fiecare decantare. Se clateste de 3 ori exteriorul gatului balonului.

Se incalzeste balonul în etuva timp de o ora, se lasă apoi să se raceasca la temperatura camerei în care se va efectua cantarirea (pct. 6.2.1) și se cantareste cu o precizie de 0,1 mg. Masa grasimii reprezintă diferența dintre masa obținută potrivit pct. 6.2.15 și aceasta masa finala.

7. Exprimarea rezultatelor

7.1. Metoda de calcul

Masa exprimată în grame de grasime extrasa este:

(M1 - M2) - (B1 - B2),

iar conținutul de grasime al probei, exprimat sub forma de procent, este:

(M1 - M2) - (B1 - B2)

--------------------- x 100,

S

în care:

M1 - masa exprimată în grame a balonului M cu grasime după etapa descrisă la pct. 6.2.15;

M2 - masa exprimată în grame a balonului M după procedura descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanțe nedizolvate ori dacă apar neclaritati, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;

B1 - masa exprimată în grame a balonului B al testului blanc după etapa descrisă la pct. 6.2.15;

B2 - masa exprimată în grame a balonului B după etapa descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanțe nedizolvate ori dacă apar neclaritati, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;

S - masa exprimată în grame a probei utilizate.

8. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeași proba, de către același analist, în aceleași condiții, nu va depăși 0,2 g grasime/100 g de produs, cu excepția laptelui praf degresat în cazul căruia diferența nu trebuie să depășească 0,1 g grasime/100 g produs.

METODA Nr. 5: DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE ZAHAROZĂ

(METODA POLARIMETRICA)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda determina conținutul de zaharoza din:

a) laptele concentrat indulcit;

b) laptele concentrat indulcit, parțial degresat;

c) laptele concentrat indulcit, degresat.

Probele nu trebuie să conțină zahăr invertit.

2. Definiție

Conținutul de zaharoza din sortimentele de lapte condensat indulcit - conținutul de zaharoza determinat prin metoda specificată.

3. Principiu

Metoda se bazează pe principiul inversiunii Clerget, care consta în tratarea blanda a probei cu acid, care produce hidroliza completa a zaharozei, dar nu și a lactozei sau a altor zaharuri. Conținutul de zaharoza se obține prin schimbarea puterii de rotație a soluției. Soluția limpede filtrata a probei, fără mutarotatie prin lactoza, se pregătește prin tratarea soluției cu amoniac, urmată de neutralizare și limpezire, efectuate prin adăugarea succesiva a soluțiilor de acetat de zinc și ferocianura de potasiu.

Într-o porțiune a filtratului zaharoza este hidrolizata într-un mod specific.

Conținutul de zaharoza se calculează cu ajutorul formulei corespunzătoare din rotatia filtratului înainte și după inversiune.

4. Reactivi

4.1. Soluție de acetat de zinc, 1M: se dizolva 21,9 g acetat de zinc cristalizat Zn [C(2)H(3)O(2)](2). 2H(2)O și 3 ml acid acetic glacial în apa și se completează până la 100 ml cu apa.

4.2. Soluție ferocianura de potasiu, 0,25 M: se dizolva 10,6 g trihidrat (II) hexacianoferat de potasiu cristalizat K(4)[Fe(CN)(6)]. 3H(2)O în apa și se completează până la 100 ml cu apa.

4.3. Soluție de acid clorhidric, 6,35±0,20 M(20 la 22%) sau 5,0±0,2 M(16 la 18%)

4.4. Soluție de amoniac, 2,0±0,2 M (3,5%)

4.5. Soluție de acid acetic, 2,0±0,2 M(12%)

4.6. Indicator albastru bromotimol, 1% (m/v) soluție în etanol.

5. Aparatura

5.1. Balanța cu o precizie de 10 mg

5.2. Tub polarimetric, 2 dm, de o lungime exact calibrata

5.3. Polarimetru sau zaharimetru:

a) polarimetru cu lumina de sodiu sau cu lumina verde pentru mercur (lampa cu vapori de mercur cu prisma sau ecranul special Wratten nr. 77A), care va inregistra cu o precizie de cel puțin 0,05 grade unghiulare;

b) zaharimetru cu scala internationala a zaharurilor, care folosește lumina alba ce trece printr-un filtru de 15 mm de soluție de bicromat de potasiu 6% sau lumina de sodiu, care va inregistra cu o precizie de cel puțin 0,1° pe scala internationala a zaharurilor.

5.4. Baie de apa, reglata la temperatura de 60°C±1°C.

6. Procedura

6.1. Determinarea de control

Pentru standardizarea procedurii, reactivilor și a aparatului se efectuează o determinare de control în duplicat, conform celor descrise mai jos, utilizându-se un amestec de 100 g de lapte și 18 g zaharoza pura sau un amestec de 110 g de lapte degresat și 18 g zaharoza pura, fiecare fiind corespondentul a 40 g de lapte condensat care conține 45% zaharoza. Conținutul de zaharuri se calculează cu ajutorul formulei specificate la pct. 7, substituind M, F și, respectiv, P din formula 1 cu cantitatea de lapte luată și grasimea și conținutul de proteine din aceasta cantitate de lapte, iar în formula 2, M se înlocuiește cu valoarea 40,00. Media valorilor găsite nu va reprezenta mai mult de 0,2% din 45,0%.

6.2. Determinare

6.2.1. Se cantaresc cu o precizie de 10 mg aproximativ 40 g de proba bine amestecata, într-un pahar de laborator de 100 ml. Se adauga 50 ml de apa fierbinte (la temperatura de 80-90°C) și se amesteca bine.

6.2.2. Se transfera amestecul cantitativ într-un balon cotat de 200 ml, clatind paharul cu mai multe cantități succesive de apa la temperatura de 60°C, până când volumul total va fi între 120 ml și 150 ml. Se amesteca și se lasă să se raceasca la temperatura camerei.

6.2.3. Se adauga 5 ml de soluție de amoniac diluata (pct. 4.4): se amesteca din nou și apoi se lasă în repaus 15 minute.

6.2.4. Se neutralizeaza amoniacul prin adăugarea unei cantități echivalente de soluție diluata de acid acetic (pct. 4.5). Se determina exact numărul anterior de mililitri prin titrarea soluției de amoniac cu indicatorul albastru bromotimol (pct. 4.6). Se amesteca.

6.2.5. Se adauga 12,5 ml de soluție de acetat de zinc (pct. 4.1) amestecand ușor prin rotirea balonului înclinat.

6.2.6. Se adauga 12,5 ml de soluție ferocianura de potasiu (pct. 4.2) în același mod în care a fost adăugată soluția de acetat.

6.2.7. Se aduce conținutul balonului la o temperatura de 20°C și se completează până la semnul de 200 ml cu apa la temperatura de 20°C.

Notă: În timpul tuturor etapelor descrise până acum toate adaugarile de apa sau de reactivi trebuie efectuate astfel încât să se evite formarea bulelor de aer și, în același scop, toate amestecarile trebuie efectuate prin rotirea balonului și nu prin agitare. Dacă până la completarea volumului de 200 ml se găsesc bule de aer, ele vor putea fi eliminate prin conectarea temporară a balonului la o pompa de vid și prin rotirea balonului.

6.2.8. Se acoperă balonul cu un dop uscat și se amesteca bine prin agitare puternica.

6.2.9. Se lasă în repaus câteva minute și apoi se filtreaza printr-o hârtie de filtru uscata, respingandu-se primii 25 ml de filtrat.

6.2.10. Polarizarea directa: se determina rotatia optica a filtratului la temperatura de 20°C±1°C.

6.2.11. Inversiunea: se picura cu pipeta 40 ml de filtrat obținut anterior într-un balon cotat de 50 ml. Se adauga 6,0 ml de 6,35 M acid clorhidric sau 7,5 ml de 5,0 M acid clorhidric (pct. 4.3). Se introduce balonul într-o baie de apa la temperatura de 60°C, timp de 15 minute, asigurându-se ca întregul balon este acoperit de apa. Se amesteca prin miscari rotative în decursul primelor 5 minute, timp în care conținutul balonului va trebui sa atinga temperatura baii de apa. Se raceste la temperatura de 20°C și se completează volumul cu apa la temperatura de 20°C. Se amesteca și se lasă în repaus o ora la aceasta temperatura.

6.2.12. Polarizarea inversa

Se determina rotatia soluției invertite la temperatura de 20°C±0,2°C. (Cu toate acestea, dacă temperatura T a lichidului din eprubeta de polarizare este diferita cu mai mult de 0,2°C în timpul masuratorii, va trebui aplicată corecția de temperatura menționată la punctul 7.2.).

7. Exprimarea rezultatelor

7.1. Metoda de calcul

Conținutul de zaharoza se determina cu ajutorul formulei de mai jos:

M

(1) v = -----(1,08 F + 1,55 P);

100

D - 1,25 l

V - v

V

(2) S = ---------- x ------- x ------ %,

Q

V

L x M

în care:

S - conținutul de zaharoza;

M - masa probei cantarite, în grame;

F - procentul de grasime din proba;

P - procentul de proteine (N x 6,38) din proba;

V - volumul în ml la care a fost diluata proba înainte de filtrare;

v - corectarea, în ml, a volumului precipitatului format în timpul limpezirii;

D - afisajul direct al polarimetrului (polarizarea înainte de inversiune);

l - afisajul polarimetrului după inversiune;

L - lungimea, în dm, a tubului polarimetrului;

Q - factorul de inversiune, ale cărui valori sunt date mai jos.

Observații:

a) Când se cantaresc exact 40,00 g de lapte concentrat și se utilizează un polarimetru cu lampa pentru sodiu, grade unghiulare și un tub de polarimetru de 2 dm, la temperatura de 20°C ± 1°C, conținutul de zaharoza a laptelui concentrat normal (C = 9) poate fi calculat după următoarea formula:

S = (D - 1,25 l) x (2,833 - 0,00612 F - 0,00878 P)

b) Dacă polarizarea inversa se măsoară la o temperatura diferita de 20°C, numerele se inmultesc cu:

1 + 0,0037 (T - 20)

7.2. Valoarea factorului de inversiune Q

Prin formula de mai jos se obțin valorile precise ale Q, pentru surse variate de lumina, cu corectarile necesare ale concentratiei și temperaturii:

Lumina pentru sodiu și polarimetrul cu grade unghiulare:

Q = 0,8825 + 0,0006 (C - 9) - 0,0033 (T - 20)

Lumina verde pentru mercur și polarimetrul cu grade unghiulare:

Q = 1,0392 + 0,0007 (C - 9) - 0,0039 (T - 20)

Lumina alba cu filtru dicromat și zaharimetru cu scala internationala a zahărului:

Q = 2,549 + 0,0017 (C - 9) - 0,0095 (T - 20)

În cadrul formulelor de mai sus:

C - procentul zaharurilor totale din soluția invertita polarizata;

T - temperatura soluției invertite de pe afisajul polarimetrului.

Nota 1: Procentul zaharurilor totale C din soluția invertita poate fi calculat cu ajutorul afisajului direct și al modificării inversiunii, în mod obișnuit, prin utilizarea valorilor uzuale pentru rotatia specifică a zaharozei, lactozei și zahărului invertit.

Corecția 0,0006 (C - 9) este precisa doar în cazul în care C este aproximativ 9; pentru laptele concentrat normal, aceasta corectie poate fi neglijata, C fiind foarte aproape de 9.

Nota 2: Variatia de temperatura de la 20°C la 1°C nu are o mare influența asupra afișării directe a rezultatului, dar variatia de peste 0,2°C în afisajul substanței invertite va necesita o corectie. Corecția - 0,0033 (T - 20) este precisa doar în cazul temperaturilor cuprinse între 18°C și 22°C.

7.3. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeași proba, de către același analist, în aceleași condiții, nu va depăși 0,3 g de zaharoza pe 100 g lapte concentrat.

METODA Nr. 6: DETERMINAREA ACIDULUI LACTIC ȘI A CONȚINUTULUI DE LACTAȚI

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda determina conținutul de acid lactic și lactati, exprimati ca acid lactic, din:

a) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime;

b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral;

c) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat;

d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat.

2. Definiție

Conținutul de acid lactic și lactati din sortimentele de lapte deshidratat - acidul lactic și lactatii, exprimati sub forma de conținut de acid lactic, determinat prin metoda specificată.

3. Principiu

Grasimile, proteinele și lactoza sunt simultan eliminate dintr-o soluție de proba prin adăugarea sulfatului de cupru și a hidroxidului de calciu, urmată de filtrare.

Acidul lactic și lactatii din filtrat sunt convertiti în acetaldehida prin acțiunea acidului sulfuric concentrat în prezenta sulfatului (II) de cupru.

Conținutul de acid lactic se determina colorimetric prin adăugarea de p-hidroxi-di-fenil.

Conținutul de acid lactic și lactati se exprima ca mg de acid lactic pe 100 g substanța uscata negrasa.

4. Reactivi

4.1. Soluție de sulfat de cupru (II): se dizolva 250 g de sulfat (II) de cupru [CuSO(4). 5H(2)O] în apa și se dilueaza până la 1.000 ml cu apa.

4.2. Suspensie de hidroxid de calciu

4.2.1. Se sfarama 300 g hidroxid de calciu [Ca(OH)2] într-un mojar cu apa, utilizându-se în total 900 ml.

Suspensia trebuie preparata imediat înainte de utilizare.

4.2.2. Suspensie de hidroxid de calciu: se sfarama 300 g de hidroxid de calciu [Ca(OH)2] într-un mojar cu apa, utilizându-se în total 1.400 ml. Suspensia trebuie preparata imediat înainte de utilizare.

4.3. Soluție de acid sulfuric - sulfat (II) de cupru: se adauga până la 300 ml acid sulfuric, 95,9 la 97,0 % (m/m) de H(2)SO(4),(0), 5 ml de soluție de sulfat (II) de cupru (4.1).

4.4. Soluție de p-hidroxi-di-fenil [C(6)H(5)C(6)H(4)OH)]: se dizolva prin agitarea și încălzirea ușoară a 0,75 g de p-hidroxi-di-fenil în 5 ml de soluție apoasa a hidroxidului de sodiu, care conține 5 g de NaOH pe 100 ml. Se dilueaza până la 50 ml în apa, într-un balon cotat. Soluția se păstrează într-o sticlă de culoare maro, într-un loc intunecat și rece. Stabilitatea maxima la depozitare este de 72 de ore.

4.5. Soluție etalon de acid lactic: se dizolva cu puțin timp înainte de utilizare 0,1067 g de lactat de litiu (CH(3)CHOHCOOLi) în apa și se dilueaza până la 100 ml într-un balon cotat. 1 ml din aceasta soluție corespunde cu 0,1 mg de acid lactic.

4.6. Laptele reconstituit etalon: se analizează înainte câteva probe de lapte deshidratat de calitate superioară. Pentru pregătirea curbei de calibrare se selecteaza proba care are cel mai mic conținut de acid lactic, care nu conține mai mult de 30 mg de acid lactic pe 100 g de substanța uscata negrasa. Se respecta procedura descrisă la pct. 6.2.1 și 6.2.2 de mai jos.

5. Aparatura

5.1. Balanța analitica

5.2. Spectrofotometru adecvat pentru indicarea la o lungime de unda de 570 nm

5.3. Baie de apa la temperatura de 30°C ± 2°C

5.4. Mojar și pistil

5.5. Hârtie de filtru (Schleicher și Schull 595, Whatman 1 sau un echivalent)

5.6. Eprubete din pirex sau echivalent (dimensiune 25 x 150 mm)

Notă: Toate materialele din sticlă trebuie să fie perfect curate și destinate utilizării exclusive pentru aceasta aplicație. Materialele din sticlă care conțin reziduuri precipitate se clatesc, înainte de spalare, cu acid clorhidric concentrat.

6. Procedura

6.1. Proba oarba

Proba oarba se obține prin introducerea a 30 ml de apa într-o eprubeta gradata de 50 ml și tratarea acestei eprubete conform celor descrise la pct. 6.2.4-6.2.11. inclusiv. Dacă proba masurata în comparatie cu apa depășește un echivalent de 20 mg de acid lactic/100 g substanța uscata negrasa, atunci trebuie verificați reactivii, iar reactivii sau reactantul impur trebuie înlocuiți. Proba oarba se efectuează în același timp cu analiza probei.

6.2. Determinarea

Notă: Se va evita contaminarea cu impuritati, în special cu saliva sau transpiratie.

6.2.1. Se determina conținutul de substanța uscata negrasa (a)g de proba prin îndepărtarea conținutului de grasime (determinat prin metoda nr. 4) și a conținutului de umiditate (determinat prin metoda nr. 2) din 100.

1.000

6.2.2. Se cantaresc ----- g de proba cu o precizie

(a-10)

de 0,1 g. Aceasta cantitate de proba se adauga la 100 ml de apa și se amesteca bine.

6.2.3. Se picura cu pipeta 5 ml de soluție obținută într-o eprubeta gradata de 50 ml și se dilueaza cu apa până la aproximativ 30 ml.

6.2.4. În timpul agitarii se adauga incet 5 ml de soluție de sulfat (II) de cupru (pct. 4.1) și se lasă în repaus timp de 10 minute.

6.2.5. În timpul agitarii se adauga incet 5 ml de suspensie de hidroxid de calciu (pct. 4.2.1) sau 10 ml de suspensie de hidroxid de calciu (pct. 4.2.2).

6.2.6. Se dilueaza cu apa până la 50 ml, se agita puternic, se lasă în repaus timp de 10 minute și apoi se filtreaza. Se iau primele rezultate.

6.2.7. Se pune cu pipeta 1 ml de filtrat într-o eprubeta (pct. 5.6).

6.2.8. În eprubeta se adauga, cu ajutorul unei biurete sau a unei pipete gradate, 6,0 ml de soluție de acid sulfuric - soluție de sulfat (II) de cupru (pct. 4.3). Se amesteca.

6.2.9. Se incalzeste în baia de apa timp de 5 minute. Se raceste la temperatura camerei, sub jet de apa.

6.2.10. Se adauga doua picaturi de reactant p-hidroxidi-fenil (pct. 4.4) și se agita puternic, astfel încât reactantul să se imprastie uniform în lichid. Se asaza eprubeta în baia de apa la temperatura de 30°C ± 2°C; se lasă în repaus timp de 15 minute, agitandu-se din când în când.

6.2.11. Se introduce eprubeta într-o baie de apa și se tine 90 de secunde. Se raceste la temperatura camerei, sub jet de apa.

6.2.12. Se măsoară densitatea optica comparativ cu proba martor (pct. 6.1) în 3 ore, la lungimea de unda specificată la pct. 5.2.

6.2.13. Dacă densitatea optica depășește densitatea celui mai înalt punct de pe curba de etalonare, se va repeta testul, diluandu-se corespunzător filtratul obținut conform pct. 6.2.6.

6.3. Prepararea curbei de etalonare

6.3.1. Se picura cu pipeta 5 ml de lapte reconstituit (pct. 4.6) în 5 eprubete gradate de 50 ml. În aceste eprubete se picura cu pipeta 0, 1, 2, 3 și, respectiv, 4 ml de soluție etalon (pct. 4.5), astfel încât să se obțină o serie de soluții etalon care să corespundă cu 0, 20, 40, 60 și 80 mg de acid lactic adăugat pe 100 g de substanța uscata negrasa a laptelui deshidratat.

6.3.2. Se dilueaza cu apa până la aproximativ 30 ml și se tratează conform celor descrise la pct. 6.2.4-6.2.11.

6.3.3. Se măsoară densitatile optice ale soluțiilor etalon (pct. 6.3.1), comparativ cu proba oarba (pct. 6.1) la lungimea de unda specificată la pct. 5.2. Densitatile optice se introduc într-o diagrama, cu cantitățile de acid lactic enumerate la pct. 6.3.1, adică 0 mg, 20 mg, 40 mg, 60 mg și 80 mg/100 g de substanța uscata negrasa. Se deseneaza cea mai potrivita linie dreapta care uneste punctele și se pregătește curba standard prin miscarea acestei linii paralel cu ea însăși, astfel încât sa treacă prin originea sa.

7. Exprimarea rezultatelor

7.1. Metoda de calcul

Densitatea optica masurata conform pct. 6.2.12 sau 6.2.13 se transforma în mg de acid lactic/100 g de substanța uscata negrasa din proba, făcându-se referire la curba de etalonare. Acest rezultat se înmulțește cu factorul de diluare, dacă filtrul a fost diluat în conformitate cu pct. 6.2.13.

7.2. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida, pe aceeași proba, de către același analist și în aceleași condiții, nu va depăși 8 mg de acid lactic/100 g substanța uscata negrasa pentru un conținut de până la 8 mg. Pentru valori mai mari aceasta diferența nu va trebui să depășească 10% din cea mai mica valoare.

METODA Nr. 7: DETERMINAREA ACTIVITĂȚII FOSFATAZEI

(PROCEDURA SANDERS ȘI SAGER MODIFICATĂ)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda descrie modul de determinare a activității fosfatazei din:

a) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime;

b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral;

c) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat;

d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat.

2. Definiție

Activitatea fosfatazica a tipurilor de lapte deshidratat reprezintă cantitatea de fosfataza alcalina activa prezenta. Se exprima prin cantitatea de fenol în μg eliberata de 1 ml de lapte reconstituit, determinat prin procedura descrisă mai jos.

3. Principiu

Activitatea fosfatazei din sortimentele de lapte deshidratat este determinata prin posibilitatea fosfatazei de a elibera fenolul din fenilfosfat disodic. Cantitatea de fenol eliberata în condițiile stabilite este determinata printr-o măsurare spectrofotometrica a culorii obținute cu reactantul Gibb.

4. Reactivi

4.1. Soluția A

Soluție tampon de borat hidroxid de bariu: ph 10,6 ± 0,1 la 20°C

Se dizolva 25,0 g de hidroxid de bariu [Ba(OH)2.8H2O] în apa și se dilueaza până la 500 ml.

Se dizolva 11,0 g acid boric (H3BO3) în apa și se dilueaza până la 500 ml.

Se incalzesc cele doua soluții la 50°C și se amesteca. Amestecul se agita și se raceste la temperatura camerei.

Se regleaza pH-ul la 10,6 ± 0,1 cu soluția de hidroxid de bariu și se filtreaza.

Soluția se păstrează într-un recipient bine închis cu dop.

Înainte de utilizare soluția tampon se dilueaza cu o cantitate egala de apa.

4.2. Soluția B

Soluție tampon pentru dezvoltarea culorii

Se dizolva 6,0 g de metaborat de sodiu (NaBO2) (sau 12,6 g de NaBO2.4H2O) și 20,0 g de clorura de sodiu (NaCl) în apa și se dilueaza până la 1.000 ml cu apa.

4.3. Soluția C

Soluție tampon de substrat

4.3.1. Se dizolva 0,5 g de fenilfosfat disodic (Na2C6H5PO4.2H2O) în 4,5 ml de soluție B (pct. 4.2). Se adauga doua picaturi din soluția E (pct. 4.5) și se lasă în repaus timp de 30 de minute. Culoarea se extrage cu ajutorul a 2,5 ml de butanol (pct. 4.10). Dacă este nevoie, extractia culorii se repeta. După separare butanolul se elimina. Aceasta soluție trebuie păstrată câteva zile la frigider. Înainte de utilizare culoarea se dezvolta și se elimina încă o dată.

4.3.2. Se picura cu pipeta 1 ml din aceasta soluție într-un balon cotat de 100 ml și se completează volumul rămas cu soluția A. Soluția tampon se prepara imediat înainte de utilizare.

4.4. Soluția D

Precipitant

Se dizolva 3,0 g sulfat de zinc (ZnSO4.7H2O) și 0,6 g de sulfat (II) de cupru (CuSO4.5H2O) în apa și se completează până la 100 ml cu apa.

4.5. Soluția E

Reactivul Gibbs

Se dizolva 0,040 g de 2,6-dibromchinona 1,4 clorimida (O.C6H2Br2. NCl) în 10 ml etanol 96%.

Soluția se păstrează în frigider, într-o sticlă de culoare închisă. Reactivul se arunca dacă s-a decolorat.

4.6. Soluție tampon de diluare a culorii

Se dilueaza 10 ml de soluție B (pct. 4.2), soluție tampon pentru dezvoltarea culorii, până la 100 ml cu apa.

4.7. Soluție de sulfat de cupru

Se dizolva 0,05 g de sulfat (II) de cupru (CuSO4. 5H2O) în apa și se completează până la 100 ml cu apa.

4.8. Soluție etalon de fenol

Se dizolva 0,200 ± 0,001 g de fenol pur în apa și se completează până la 100 ml într-un balon cotat cu apa. Aceasta soluție poate fi păstrată la frigider mai multe luni. 10 ml din aceasta soluție se dilueaza până la 100 ml cu apa. Soluția diluata conține 200 μg de fenol într-un ml și va putea fi utilizata la pregătirea mai multor soluții diluate.

4.9. Apa distilata fiarta

4.10. n. - Butanol

5. Aparatura:

5.1. Balanța analitica

5.2. Baie de apa, reglata termostatic la temperatura de 37°C ± 1°C

5.3. Spectrofotometru adecvat pentru indicarea la o lungime de unda de 610 nm;

5.4. Hârtie de filtru (Schleicher și Schull 597, Whatman 42 sau o hârtie de filtru echivalenta);

5.5. Baie de apa, fierbator;

5.6. Folie de aluminiu.

6. Procedura

Măsuri de precautie:

- Se evita expunerea directa la soare.

- Toate materialele din sticlă, dopurile și produsele pentru curatare trebuie să fie impecabil de curate. Se recomanda să fie clatite și fierte cu apa sau tratate cu abur.

- Se va evita utilizarea materialelor din plastic (dopurile din plastic), deoarece pot conține fenoli.

- Saliva conține fosfataza; de aceea trebuie evitate cu foarte mare grija contaminarile cu saliva.

6.1. Pregătirea probei

6.1.1. Se cantaresc, cu o precizie de 0,1 g, 10 g de proba și se dizolva în 90 ml de apa. Temperatura pentru dizolvarea probei nu va depăși în nici un caz 35°C.

6.2. Determinarea

6.2.1. În doua eprubete se introduce câte 1 ml de lapte reconstituit, pregătit conform celor descrise la pct. 6.1.1.

6.2.2. Una dintre cele doua eprubete se incalzeste în apa timp de doua minute. Se acoperă eprubeta și baia de apa (pct. 5.5) sau, de exemplu, paharul de laborator cu o folie de aluminiu (pct. 5.6), pentru a se asigura încălzirea suprafeței totale a eprubetei. Se raceste în apa rece la temperatura camerei. Pentru proba martor se folosește aceasta eprubeta. Pentru toate operațiunile ulterioare cele doua eprubete vor fi tratate identic.

6.2.3. Se adauga 10 ml de soluție C (pct. 4.3.2). Se amesteca și se introduc eprubetele în baia de apa la temperatura de 37°C (pct. 5.2).

6.2.4. Se lasă la încălzit în baia de apa, agitandu-se din când în când.

6.2.5. Eprubetele se transfera imediat într-o baie de apa (pct. 5.5) în fierbere și se incalzesc timp de doua minute; se racesc la temperatura camerei în apa rece.

6.2.6. Se adauga 1 ml de soluție D (pct. 4.4), se amesteca și se filtreaza printr-o hârtie de filtru; se elimina primele picaturi filtrate până se obține o soluție clara.

6.2.7. Se iau 5 ml din fiecare filtrat în eprubete, se adauga 5 ml de soluție B (pct. 4.2) și 0,1 de soluție E (pct. 4.5). Se amesteca.

6.2.8. Se lasă să se dezvolte culoarea la temperatura camerei timp de 30 de minute, departe de căldură soarelui.

6.2.9. Se măsoară densitatea optica a soluției probei, comparativ cu proba oarba, la lungimea de unda indicată la pct. 5.3.

6.2.10. Determinarea se repeta dacă densitatea optica a soluției este mai mare decât cea a probei etalon cu 20 μg de fenol preparat în conformitate cu pct. 7.

Dacă se depășește aceasta limita, se dilueaza un volum corespunzător de lapte reconstituit, conform pct. 6.1.1, cu un volum corespunzător din acest tip de lapte fiert, conform celor indicate la pct. 6.2.2, pentru a inactiva fosfataza prezenta.

7. Pregătirea curbei de etalonare

7.1. În 4 baloane cotate de 100 ml se picura cu pipeta 1, 3, 5 și 10 ml de soluție etalon diluata conform pct. 4.8 și se completează volumul cu apa; aceste soluții diluate vor conține respectiv 2, 6, 10 și 20 μg de fenol/ml.

7.2. Se picura cu pipeta 1 ml de apa, 1 ml din fiecare soluție etalon (pct. 7.1) în eprubete, pentru a se obține o serie de probe care conțin o (valoarea martor obținută prin utilizarea unui ml de apa) -2-6-10 și 20 μg de fenol.

7.3. Se picura succesiv cu pipeta în fiecare eprubeta 1 ml de soluție de sulfat (II) de cupru (pct. 4.7), 5 ml de soluție tampon pentru diluarea culorii (pct. 4.6), 3 ml de apa și 0,1 ml de soluție E (pct. 4.5). Se amesteca.

7.4. Se lasă eprubetele timp de 30 de minute la temperatura camerei, ferite de lumina directa a soarelui.

7.5. Se măsoară absorbanta soluțiilor din fiecare dintre eprubete, comparativ cu valoarea martor, la lungimea de unda indicată la pct. 5.3.

7.6. Curba de etalonare se obține prin trasarea valorilor absorbantei, comparativ cu cantitățile de fenol în μg, conform celor indicate la pct. 7.2.

8. Exprimarea rezultatelor

8.1. Metoda de calcul

8.1.1. Rezultatele determinate conform pct. 6.2.9 se transforma în μg de fenol, prin referința la curba standard.

8.1.2. Activitatea fosfatazei exprimată ca μg de fenol pe ml de lapte reconstituit se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Activitatea fosfatazei = 2,4 x P,

unde P = cantitatea de fenol în μg, conform 8.1.1.

8.1.3. Dacă a fost necesară diluarea, conform pct. 6.2.10, se înmulțește rezultatul obținut la pct. 8.1.2 cu factorul de dilutie.

8.2. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeași proba, de către același analist și în aceleași condiții, nu va depăși 2 μg de fenol eliberat de 1 ml de lapte reconstituit.

METODA Nr. 8: DETERMINAREA ACTIVITĂȚII FOSFATAZEI

(PROCEDURA ASCHAFFENBURG ȘI MULLEN)

1. Obiect și domeniu de aplicare

Aceasta metoda descrie modul de determinare a activității fosfatazei din:

a) lapte deshidratat cu conținut ridicat de grasime sau lapte praf cu conținut ridicat de grasime;

b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral;

c) lapte deshidratat parțial degresat sau lapte praf parțial degresat;

d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat.

2. Definiție

Activitatea fosfatazica a sortimentelor de lapte deshidratat reprezintă cantitatea de fosfataza alcalina activa prezenta. Se exprima prin cantitatea de p-nitrofenol în μg eliberata de 1 ml de proba reconstituita, determinata prin procedura descrisă mai jos.

3. Principiu

Proba reconstituita este diluata cu un substrat tampon cu pH 10,2 și se lasă la incubare, la o temperatura de 37°C, timp de doua ore. Orice cantitate de fosfataza alcalina prezenta în proba va elibera, în acest caz, p-nitrofenolul din p-nitrofenil fosfat disodic adăugat. P-nitrofenolul eliberat se determina prin compararea directa cu sticlă colorata standard într-un colorimetru simplu care utilizează reflectia luminii.

4. Reactivi

4.1. Soluția tampon de carbonat - bicarbonat de sodiu

Se dizolva 3,5 g de carbonat de sodiu anhidru și 1,5 g de bicarbonat de sodiu în apa și se dilueaza cu apa până la 1.000 ml într-un balon cotat.

4.2. Substratul tampon

Se dizolva 1,5 p-nitro-fenilfosfat disodic în soluția tampon de carbonat de sodiu - bicarbonat de sodiu (pct. 4.1) și se dilueaza cu apa până la 1.000 ml într-un balon cotat.

Aceasta soluție va rămâne stabilă dacă se păstrează în frigider (≤ 4°C) timp de o luna, dar pe aceasta soluție va trebui efectuat un test de control al culorii (pct. 6 - măsura de precautie nr. 3 de mai jos).

4.3. Soluții de limpezire

4.3.1. Soluție de sulfat de zinc

Se dizolva 30,0 g de sulfat de zinc (ZnSO4) în apa și se dilueaza cu apa până la 100 ml într-un balon cotat.

4.3.2. Soluție (II) de hexacianoferat de potasiu

Se dizolva 17,2 g de trihidrat (II) de hexacianoferat de potasiu [K4Fe(CN)6.3H2O] și se dilueaza cu apa până la 100 ml într-un balon cotat.

5. Aparatura

5.1. Balanța analitica

5.2. Baie de apa, reglata termostatic la temperatura de 37°C ± 1°C.

5.3. Colorimetru, cu un disc special care conține sticle colorate standard calibrat în μg p-nitrofenol pe ml de lapte și cu cuve de 2 x 25 mm.

6. Procedura

Măsuri de precautie:

- După utilizare eprubetele vor fi golite, clatite cu apa, spalate cu apa fierbinte care conține un detergent alcalin, după care vor fi clatite cu apa calda, curata, de la robinet. În final, trebuie clatite cu apa și uscate înainte de utilizare.

Pipetele trebuie clatite bine cu apa rece, curata, de la robinet, imediat după utilizare, după care vor fi iar clatite cu apa și uscate înainte de utilizare.

- Dopurile eprubetelor trebuie clatite bine cu apa calda de la robinet, imediat după utilizare, după care vor fi fierte doua minute în apa.

- Soluția substrat tampon (pct. 4.2) trebuie să rămână stabilă cel puțin o luna, dacă este păstrată într-un frigider, la temperatura de 4°C sau mai mica. Toate formele de instabilitate se vad prin apariția culorii galbene. Deoarece rezultatele testului sunt întotdeauna obținute prin comparatia cu produsul fiert care conține aceeași soluție substrat tampon, se recomanda ca soluția respectiva sa nu fie utilizata dacă da o indicație a culorii mai mare de 10 μg, atunci când este citită într-o cuva de 25 mm din colorimetru, utilizându-se apa distilata din cealaltă cuva de 25 mm.

- Pentru fiecare proba se utilizează o pipeta separată și se evita contaminarea pipetei cu saliva.

- Testul trebuie ferit în permanenta de lumina directa a razelor solare.

6.1. Pregătirea probei

Se dizolva 10 g de lapte praf în 90 ml de apa. Temperatura de dizolvare a laptelui praf nu trebuie să depășească temperatura de 35°C.

6.2. Determinarea

6.2.1. Într-o eprubeta curata și uscata se picura cu pipeta 15 ml de soluție substrat tampon (pct. 4.2), după care se vor testa 2 ml de proba reconstituita (pct. 6.1). Se pune un dop la eprubeta, se amesteca prin întoarcere și se introduce într-o baie de apa la temperatura de 37°C (pct. 5.2).

6.2.2. În același timp se introduce în baia de apa o eprubeta conținând 15 ml de soluție substrat tampon și 2 ml de proba fiarta reconstituita, similară celei supuse testarii.

6.2.3. După doua ore se scot ambele eprubete din baia de apa, se adauga 0,5 ml de soluție de sulfat de zinc (pct. 4.3.1), se pune dopul, se agita puternic și se lasă în repaus timp de 3 minute. Se adauga 0,5 ml de soluție (II) hexacianoferat de potasiu (pct. 4.3.2), se amesteca bine și se filtreaza prin hârtie de filtru cutata (pct. 5.4), iar filtratul colectat se aduna într-o eprubeta curata.

6.2.4. Se transfera filtratul într-o cuva de 25 mm și se compara cu filtratul probei fierte de control din colorimetru, utilizându-se discul special al colorimetrului (pct. 5.3).

7. Exprimarea rezultatelor

7.1. Metoda de calcul

Indicația directa obținută conform pct. 6.2.4 va fi înregistrată ca μg p-nitrofenol pe ml de proba sau pe ml de proba reconstituita.

7.2. Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida pe aceeași proba, de către același analist, în aceleași condiții, nu va depăși 2 μg de p-nitrofenol eliberat de 1 ml de lapte reconstituit.

------------

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.